popor de lozinci — JURNAℓ SCOȚIAN


Cât eram în țară, în preajma sărbătorilor naționale, precum cea de astăzi, sau 24 ianuarie, sau 10 mai, făceam acest test: îi rugam pe cei din jur să-mi spună unul-două nume în legătură cu evenimentul respectiv. Un nume măcar, al vreunui român care să fi avut, de pildă, un rol de seamă la Marea Unire. […]

via popor de lozinci — JURNAℓ SCOȚIAN

Liberté, égalité, fraternité…, mais pas pour les femmes!


V-ati gândit vreodata ca

Tous les hommes sont égaux par nature et devant la loi”

(articolul 3 din Declaratia drepturilor omului si cetateanului, 1793)

însemna, de fapt,

„Toti barbatii sunt egali prin natura si in fata legii”

?

Sigur ca mitologia republicii liberatoare vorbeste si azi doar in soapta despre faptul ca femeile nu erau nici egale în fata legii cu barbatii, nici cetatenie nu aveau. Nici macar asa-numita „cetatenie pasiva” (barbati care aveau drept de participare la adunarile publice, dar nu aveau drept de vot pentru ca nu îndeplineau conditiile de venit sau de educatie). Pâna si pentru dreptul femeilor de a participa la sarbatorile publice ale Republicii s-au purtat discutii aprinse – Libertatea, Egalitatea si Fraternitatea erau, se pare, treburi de barbati!

Misoginia „marilor barbati ai Revolutiei” a iesit la iveala cu prisosinta si în timpul procesului Reginei – toate cele patru capete de acuzare sunt bine împanate cu stereotipuri misogine (femeia manipulatoare, femeia capricioasa, femeia corupatoare, femeia cheltuitoare). Ba chiar se ajunge pâna la punerea la dosar, ca proba!, a unui pamflet contra Mariei-Antoaneta intitulat Fureurs utérines!

De ce scriu astazi despre asta? Pentru ca, întâmplator sau nu, azi am avut o discutie despre valentele eliberatoare ale unei morale laice în raport cu „misoginia” unei anumite educatii religioase (în speta, discutia era despre scolile catolice)

Si tot azi, 25 noiembrie, e sarbatoarea Sfintei Mucenite Ecaterina din Alexandria despre care se spune în imnul acatist ce îi este dedicat de catre Biserica:

Bucura-te, ca vorbele tale ii faceau sa amuteasca;

Bucura-te, ca nepriceperea lor nu putea sa te opreasca;

Despre a cui nepricepere e vorba aici? Nici mai mult nici mai putin decât o suta de barbati hârsiti în ale filosofiei si retoricii. Pe care înteleapta Ecaterina i-a redus la tacere, ba chiar mai mult

s-au crestinat, iar imparatul, ingrozindu-se de aceasta minune, a poruncit sa-i arda, ca sa nu mai raspandeasca credinta crestina prin locurile de unde erau ei

Istoricismul critic ar putea obiecta ca e doar o legenda. Dar, dincolo de istoricitatea faptelor, e surprinzator sa constati ca in traditia crestina cea mai mare victorie într-o dezbatere filosofica între crestini si necrestini (luând drept criteriu numarul oponentilor în dezbatere care sau declarat ei însisi învinsi) este concedata unanim unei femei.

Iata o comparatie edificatoare luata din aceeasi traditie crestina (acuzata azi atat de des de „misoginie”):

„Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată”. Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut”

Asadar, dupa cuvântarea Apostolului Pavel în Areopagul atenian, doar unii au fost convinsi – nici pe departe o suta, nici pe departe toti.

Daca crestinii sunt misogini, de ce ar fabrica o legenda care sa vorbeasca despre o femeie care ar fi avut o întelegere filosofica superioara celor mai învatati barbati ai timpului sau?

Dar daca legenda e chiar adevarul si crestinii îl recunosc ca atare, nepasatori fata de „consecintele politice” pe care o asemenea recunoastere ar putea-o avea (de exemplu, schimbarea de statut a femeii în raport cu barbatul)? Atunci cum ar mai putea fi ei si crestini si misogini?

Cum a ajuns Aristotel pe albastrul de Voroneț


Arborele lui Iesei

„Nu trebuie deci să-i asculti pe cei ce-l sfătuiesc pe om, sub pretextul că e doar om, să nu se gândească decât la lucruri umane si, sub pretextul că e muritor, să se limiteze la lucrurile muritoare. Dimpotrivă, să facem tot ce e posibil pentru a deveni nemuritori si pentru a trăi în conformitate cu partea cu adevărat excelentă din noi însine, pentru că principiul divin, chiar si asa redus cum este în noi, domină oricare alt lucru prin puterea si prin valoarea sa. […] Ceea ce e propriu omului, asadar, este viata spiritului, pentru că spiritul constituie esenta omului. O astfel de viată este si una absolut fericită”

(Aristotel – Etica pentru Nicomah)

Talibanii


Not My PresidentUniversitatea Berkley, California, a doua zi dupa alegerea lui Donald Trump ca rege al Statelor Unite. Manifestatie studenteasca sub deviza #Not my president#. Câtiva fani ai înca neîncoronatului presedinte trec prin zona. O tânara flutura un stegulet cu „Trump for America”. O alta, mai putin tânara, asezata sub o pancarta „Not my president”, vede rosu (culoarea electorala a republicanilor) in fata ochilor si o apostrofeaza: „Educate yourself and come with us”.

In traducere libera,

  1. votul tau e egal cu zero in ochii mei, pentru ca tu esti ignoranta, eu sunt educata
  2. daca ai fi si tu educata ai fi votat automat pentru candidata „progresista”
  3. altminteri, semnul cel mai clar ca esti proasta e ca ai votat cu un candidat sexist
  4. „noi” suntem cu totii bine educati, toate voturile noastre conteaza, in orice caz, în comparatie cu ale voastre (care sunt egale cu zero) valoreaza infinit mai mult

Kabul, Afganistan, acum douazeci de ani. Talibanii intra victoriosi in capitala si preiau puterea. Alegerile nu mai sunt necesare pentru ca ei, talibanii, sunt tineri studiosi pentru care Coranul si Sharia nu mai au secrete. Sunt asadar detinatori ai adevarului. Iar pentru adevar nu se voteaza.

Sensul initial al cuvantului „taliban” (neologism afgan cu radacina în araba) este „studenti”, studenti la o scoala islamica. Cuvantul a intrat rapid in toate limbile dupa ce „studentii” afgani au luat armele pentru a impune convingerile lor tuturor celorlalti.

Care e asemanarea dintre studentii #Not my president# si talibani? Educatia militanta. Sa te bati pentru „adevar” cu convingerea ca il detii deja din surse infailibile.

La Berkley nu va putea fi instaurata Sharia. Pentru simplul motiv ca terenul e deja ocupat de „corectitudinea politica”.

Le fou du roi


Teoretic, poporul e suveranul Statelor Unite ale Americii. Cea mai mare parte din aceasta suveranitate este învestita în Presedinte. Care presedinte are puteri la care George al III-lea, „tiranul” de care s-au eliberat cele 13 Colonii, nici nu ar fi îndraznit sa viseze.

Teoretic, orice american poate visa la presedintia Statelor Unite.

Practic, în ultimii treizeci de ani presedintia e o stafeta pasata doar între doua clanuri: Bushii si Clintonii (daca nu stiati, Obama a fost „elevul sârguincios” al doamnei Clinton în Senat si omul de casa al Clintonilor în anii lui de „lup tânar”, muscându-si apoi perfid protectoarea la alegerile din 2008)

Americanii au asadar si dinastii, nu numai regi.

Iar la curtile regale din vechime nu lipsea nebunul regelui. Care avea privilegiul exorbitant de a spune cu voce tare tot ce-i trecea prin cap, si lucru de neînchipuit pentru un curtean cu scaun la cap, putea spune chiar si adevarul.

Doar ca odata cu venirea la putere a miscarii literar-artistice Obama-Clinton, locul nebunului regelui l-au luat armate de „experti” si „comunicatori”. Doar ca daca rolul nebunului era sa mai clatine din cand in cand vanitatile si certitudinile desprinse de realitate  ale regilor, expertii presedintelui Obama faceau tumbe logice pentru a arata ca presedintele are întotdeuna dreptate, iar daca în America reala planurile lui esueaza, e vina Americii, nu a lui.

De mirare nu e ca America a votat Trump în 2016. De mirare e ca „expertii” si „comunicatorii” progresisti  nu îsi dau seama nici acum, în ceasul al 25-lea ca ei l-au facut pe Trump presedinte. Prin insistenta cu care au vrut sa impuna alegatorilor criteriile „corecte”. Prin concentrarea tirului pe prostiile si enormitatile lui Trump.

Asa ca au reusit sa creeze imaginea „nebunului” Trump. Or, acei „albi mici, uitati si furiosi” si-au zis : asta e nebunul care ne trebuie. Nebunului regelui i se scuza tone de absurditati pentru acele doua-trei adevaruri pe care i le spune in fata regelui.

Afficher l'image d'origine

Rafael vindecătorul


Iubirea se trece prin foc, dar rămâne nemistuită;

în trup se pogoară, dar în înalt vesniceste

Bucura-te, aproapele luminii celei neînserate;

………

Bucura-te, dreptate care nu mai ostenesti;

…………….

Bucura-te, netrup intelegator celor trupesti;
Bucura-te, cuminecarea pamantului cu cerul;

…………..

Bucura-te, cel de mai dinainte de stele;
Bucura-te, staruitorule intru bunatatea dintai;

…………

Bucura-te, calauza celor instrainati;
Bucura-te, apusul a toata durerea;

…….

Bucură-te, cel cu Mihail si cu Gavriil lăudat;
Bucura-te, pârga îngerestii frumuseti;
Bucura-te, biciuitorul puterilor iadului;
Bucura-te, sfârsitul a toata bântuirea;
Bucura-te, desavarsita cerului tămada;
Bucura-te, crainicul rugaciunii neîncetate;
Bucura-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecatorule!

(din Acatistul Sf. Arhanghel Rafail)