Admiraţia


Il admir pentru… Admiratia s-a topit în câteva secole pana la nivelul unei aprecieri. Initial avea sensul de a recunoaste un miracol.

Trecem pe lânga minunile cotidiene pentru ca ne ferim sa admiram. Exprimarea admiratiei e vazuta din ce in ce mai mult ca o vulnerabilitate: in cuplu, la scoala sau la lucru nu vrem sa dam celuilalt un ascendent in competitia permanenta in care suntem angajati.

Dar tocmai admirand ne putem gasi si ne putem accepta mai usor propriul nostru loc sub soare. Invidia si ambitia uzeaza – sunt sporturi de contact. Admiratia lasa spatiu pentru libertatea fiecaruia. Si stimuleaza cresterea personala.

7 réflexions sur “Admiraţia

  1. Eu va admir pe dumneavoastra pentru profesia aleasa ( extrem de dificila, in opinia mea ), pentru cultura vasta, pentru ca nu incetati sa va puneti intrebari si pentru ca impartasiti cu noi, cititorii acestui blog, atatea ganduri interesante si informatii utile. 🙂

  2. Tb. sa spun ca o admir pe dna Aurora Liiceanu. « Prin perdea » mi-a impartasit unele ganduri care m-au facut sa imi doresc sa « cresc ». La ,,un rendez-vous  » am aflat despre amor fati. Am cunoscut si 4 femei, 4 povesti. Astept sa fiu ,,la taifas  ».

  3. Admiratia… oare initial presupunea si un fel de mirare? ca si cum, privind ceva, te lasi uimit in mod placut de ce observi la suprafata dar si de ceea ce nu se vede insa banuiesti ca ar exista inauntru… ca si cum ai contempla… Frumosul si Binele?
    In cazul acesta, il admir pe Amadeus – si sper ca intr-o zi sa cresc in suflet si sa pot privi toti oamenii la fel cum imi privesc motanul – cu iubire, curiozitate, placere, inima deschisa, la orice moment din zi sau din noapte, cand doarme, cand se alinta, cand mijeste ochii, cand se spala, cand se ascunde in dulap pe hainele mele, cand se joaca. Incerc. A, si fara sa-l judec atunci cand ucide (o vrabie, un porumbel, un fluture, un tantar, o musca, o planta) si imparte cu mine ce prinde, lasand pe scari, presuri, si in general pe unde ti-e lumea mai draga, jumatate din prazile inaripate; …cand fura sau vrea sa fure (pestele din castron, gratarul din furculita, maslina din farfurie :))) – daca as putea privi si oamenii asa… ma intreb totusi daca e sanatos 😛 ), fara sa ma astept sa faca lucruri care nu-i sunt in firea lui, traind si simtind cu oarecare detasare (stropita cu inima)… Oricum, atunci cand privesc astfel, dispare orice urma de nor. Si fara nori, privind inspre oameni, iese si soarele.
    Asadar, cand scrii si despre terapia cu animale?
    O semnez anonima,
    Diana
    🙂

    1. Atunci cand iubim sau simtim placere nu suntem in zona admiratiei, pentru ca admiratia presupune gratuitate; ori de cate ori obtinem ceva din relatie suntem dincoace sau dincolo de admiratie. In plus, nu pot numi admiratie emotia indreptata spre o fiinta care depinde de mine (contine o doza de autoflatare). Dar ai dreptate, daca am o mirare profunda sunt chiar la radacinile admiratiei. In ce priveste lipsa judecatii, nu e caracteristica admiratiei; in admiratie judecata este prezenta dar se impiedica de miracol – de lucruri la care nu ma astept si pentru care nu am (inca) un criteriu de judecare.
      Scuze pentru stilul cam prolix. Despre terapia cu animale sper sa scriu curand.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s