O zi, o săptămână, o lună


Plec în vacanţă. Nu vă spun unde, pentru că am de gând să vă trimit cărţi poştale. Nu o sa le trimit prin poşta cu melcul, ci cu posta cu e. E-ul nu e de la emoticoane, că nu ştiu să le folosesc.

O să fie o vacanţă de aproape o luna. Mulţi cunoscuţi ridică din sprâncene (în diverse feluri) când aud de vacanţe care depăşesc două săptămani. Dar nu fac decât să fiu consecvent cu mine însumi, urmând sfatul pe care îl dau şi in cabinet: deconectaţi-vă o oră pe zi, o zi pe săptămâna, o lună pe an.

Manipulare vs. influentare


Manipulare

  • Rezultatul este dezirabil pentru manipulator
  • Informaţiile neconvenabile sunt ascunse
  • Persoana manipulată nu este lăsată să aleagă liber
  • Voinţa şi interesele celuilalt sunt luate în considerare
  • Persoanei influenţate i se pun la dispoziţie toate informaţiile
  • Persoana influenţată poate să aleagă liber

Influentare

Unde nu-i corp, e vai de minte !


Titlul l-am imprumutat de la Antonio Damasio, neurolog, autor al unei carti de succes, tradusa si in romaneste – Eroarea lui Descartes – emotiile. ratiunea si creierul uman. Am recitit subcapitolul respectiv dupa ce am avut parte de doua intamplari revelatoare.

La o bere, un bun prieten spunea ca i-ar placea sa se poata pastra doar creierele in stare de functionare; el crede ca aceste creiere ar reprezenta esenta noastra ca oameni – amintiri, planuri, jocuri, rezolvare de probleme si tot ce poti inmagazina intr-o viata. Nu prea cred. Si nici Damasio nu crede – spune ca, separat de corp, creierul ar produce probabil o minte, dar o altfel de minte. Una psihotica, as spune eu, in care se pierde referinta limitelor corpului, cele prin care este filtrata realitatea si care dau sens distinctiei dintre subiect si obiect.

Astazi, o persoana care nu voia sa admita ca limitele fiziologice trebuie luate in seama cand ne facem planuri, spunea la un moment dat, excedata: « Ei, daca as sta eu sa ascult de semnalele corpului, unde as ajunge? Am prea multe de facut si traim intr-o lume competitiva! » Iata ca, dincolo de scenariile SF la o bere, tot mai multi dintre oamenii timpului nostru incearca sa-si emancipeze mintea de corp, iar uneori chiar ajung sa isi considere corpul doar ca un sclav care nu are drepturi.

Mintea are nevoie de corp pentru a se structura sanatos, adica astfel incat sa-i asigure echilibrul. Iar pacea mintii e durabila doar sustinuta de echilibrul proceselor fiziologice.

4 reguli pentru furie


Reguli pentru exprimarea verbală directă a furiei

  1. Spune ce s-a întâmplat

Încearcă: a) să descrii clar şi la obiect problema din punctul tău de vedere; b) să spui exact ce s-a întâmplat, când, unde, cât de frecvent

Evită: i) să descrii din primul moment reacţia ta emoţională la ce s-a întâmplat; ii) să foloseşti cuvinte abstracte; iii) să generalizezi

2. Spune ce simţi despre ceea ce s-a întâmplat

Încearcă: a) să vorbeşti clar; b) să pui problema într-un mod pozitiv; c) să spui ce simţi în legătură cu situaţia, nu cu persoana

Evită: i) să-ţi negi emoţiile; ii) să dai frâu liber emoţiilor; iii) să-l minimalizezi pe celălalt; iv) să ataci în mod global caracterul celeilalte persoane

3. Spune exact ce ai vrea să facă celălalt

Încearcă: a) să ceri o schimbare mică; b) să ceri doar una sau două schimbări; c) să spui exact ce ai vrea să se schimbe şi ce ai vrea să continue; d) să ceri ceva posibil (!)

Evită: i) să foloseşti cuvinte vagi sau ambigue; ii) să faci presupuneri despre intenţiile sau motivele altor persoane

 4. Spune pentru ce

Încearcă: a) să spui cum te-ar ajuta schimbarea comportamentului celuilalt; b) să spui cum anume il va ajuta pe celalalt schimbarea; c) să-i spui ce se va intampla daca nu se produce schimbarea

Evită: i) să îţi fie ruşine să spui de ce doreşti schimbarea; ii)  să ameninţi; iii) să îţi fie ruşine să spui că schimbarea e importantă pentru tine

Eu vreau


Ieri s-a stins lumina cand imi scriam insemnarea zilei. Era ziua nationala a Belgiei si voiam sa va spun cate ceva despre Constitutia Belgiei, deschizatoare de drumuri pentru fundamentarea statelor democratice moderne si model pentru prima Constitutie a României.

Dar azi e o alta zi si textul s-a lungit binisor, asa ca l-am trecut la rubrica eseuri (Belgia – Regatul creat prin Constitutie), pentru cei care au gust pentru asemenea digresiuni istorico-politice.

Pentru azi, va propun:

1. Sa luati o foaie de hârtie si sa o impartiti in doua

2. În stanga scrieti propozitii care incep cu « Eu vreau sa… »

3. În dreapta propozitii care incep cu « Trebuie sa… »

4. Comparati cel doua jumatati ale foii scrise.

Daca observati ceva care vi se pare semnificativ, m-as bucura sa comentati despre ceea ce ati descoperit.

Cea mai lungă domnie


Azi, ca în fiecare an de Sf. Ilie, mi-a venit de mai multe ori în minte acea descriere biblică despre întâlnirea cu Dumnezeu a proorocului (mai intimă decât suirile pe munte ale lui Moise):

« Că iată, Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul. »

Lucrurile cu adevărat importante trec prin lume ca o adiere de vânt lin. Pe care nu o simt cei care se aşteaptă la fulgere şi tunete.

Spre seară mi-am amintit  şi că 20 iulie 1927 a fost ziua în care a murit Regele Ferdinand Întregitorul. În aceeaşi zi, nepotul său, Mihai, în vârstă de 6 ani neimpliniti, este proclamat, în faţa Parlamentului, Rege al României « prin mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională ». Cei trei regenţi depun juramântul în numele său. După 84 de ani de domnie, graţia de sus pare să fie încă peste Mihai al României. Voinţa naţională  s-ar putea deştepta.  Nu  cu surle şi trâmbiţe, ci încercând să simţim pe frunte acea adiere lină de vânt.

Alfabetar cu 29 de cărţi


Am găsit pe câteva bloguri o provocare interesantă: pentru fiecare literă a alfabetului să numeşti câte o carte preferată care începe cu litera respectivă. Provocarea originală o gasiţi aici.

Iată şi lista mea:

Anul mortii lui Ricardo Reis – José Saramago / Blândeţea nopţii – Francis Scott Fitzgerald / Calea regală – André Malraux / Daniel Martin – John Fowles / Evanghelia dupa Isus Cristos – José Saramago / Fata cu cercel de perlă – Tracy Chevalier / Galeria cu viţă salbatică – Constantin Ţoiu / Harpa şi umbra – Alejo Carpentier / Istoria asediului Lisabonei – José Saramago / Întunecare – Cezar Petrescu / Jucătorul – Feodor Mihailovici Dostoievski / Dicţionarul Khazar – Milorad Pavić / Lupul de stepă – Hermann Hesse /  Moartea şi busola – Jorge Luis Borges / Narcis şi Gură-de-Aur – Hermann Hesse / Oameni de porumb – Miguel Ángel Asturias / Partida de biliard de la ora 9 1/2  – Heinrich Böll / Quo vadis – Henryk Sienkiewicz / Războiul Sfârşitului Lumii – Mario Vargas Llosa / Serile în sat la Dikanka – Nikolai Vasilievici Gogol / Şuanii – Honoré de Balzac / Toamna patriarhului – Gabriel Garcia Marquez / Ţara Blănurilor – Jules Verne / Unchiul Vanea – Anton Pavlovici Cehov / Voiaj la marginea nopţii – Louis-Ferdinand Céline / Waterloo – Minutul Lumii  (Die Weltmitute von Waterloo) – Stefan Zweig / Xilofonul lui Winnie – Disney/ Un Yankeu la Curtea Regelui Arthur – Mark Twain / Zgomotul şi furia – Wiliam Faulkner.

Cuvinte care ne micşorează


1. Aş dori să spun şi eu ceva. 2. Voiam doar să vă rog să-mi acordaţi un minut. 3. Sunt doar o casieră. 4. Nu vreau să vă reţin prea mult. 5. Dacă îmi permiteţi, aş vrea să-mi spun opinia.

Încercaţi altfel:

1. Vreau să spun ceva. 2. Vă rog să-mi acordaţi 5 minute, atunci când aveţi timp. 3. Sunt casieră. 4. Vreau să vă comunic ceva urgent. 5. Eu cred că …

M-aş bucura dacă mi-aţi furniza şi alte exemple de limbaj de autodiminuare.