Speranţă + serotonină


Am mai vorbit despre efectul placebo si am sustinut ideea ca  are si o componenta biologica (nu este « doar in mintea mea »). In ultimul deceniu, medicamentele antidepresive s-au comportet din ce in ce mai prost in comparatie cu placebo; de fapt pacientii tratati cu placebo s-au vindecat in proportii din ce in ce mai importante. O ipoteza interesanta asupra modului de actiune al antidepresivelor propun Patrick Bracken si Philip Thomas in postpsychiatry – mental health in a postmodern world (Oxford University Press, 2005). E o formulare provocatoare, ca multe altele, de altfel, in acest volum neconventional si ponderat in acelasi timp.

« Ipoteza noastra este ca o proprtie substantiala a efectului terapeutic al medicamentelor antidepresive este tot biologic [ca raspuns al corpului acelei persoane la simplul fapt de a lua un medicament], dar procesul de vindecare are loc pe alte cai decat cele pe care le propun cei mai multi psihofarmacologi. Procesul nu incepe cu efectele medicamentului asupra nivelurilor neurotransmitatorilor, ci cu instilarea sperantei, cu adunarea curajului si cu generarea motivatiei. Orice schimbari ale neurotransmitatorilor sunt cel mai probabil consecutive acestor modificari. »

Asadar, intai speranta, apoi serotonina. Se pare ca impreuna duc la rezultate optime.

Imi doresc = nu pot


 » A dori inseamna a nu putea.[…] Cine isi doreste nu va putea niciodata, caci se pierde in aceasta insistenta de a dori « 

Citind aceste randuri din Cartea nelinistirii (compusa de Bernardo Soares, ajutor de contabil in orasul Lisabona), am avut o mica revelatie. Carevasazica, asta era putred in intrebarea « Ce iti doresti? »! Nu te trage spre actiune, ci te face sa simti inca o data tot ce nu poti sa faci. Inca doresti, adica nu ai inca. Doresti totul, doresti deplinatatea. Poti obtine ceva, poti obtine o parte. Doresti tot restul. Pe care il pierzi de fiecare data cand obtii ceva.

Daca vreau sa ajut pe cineva sa gaseasca o iesire dintr-un impas as face bine sa ma gandesc de trei ori inainte de a pune intrebarea « Ce iti doresti? »! . Mai bine sa pun intrebarile despre putinta, alegere, pierdere.

 » Ce poti face acum? »

« Ce alegi sa faci? »

« Stii la ce renunti prin aceasta alegere? »

Dupa ce raspunzi la aceste intrebari, dorinta nu mai e un lant care te tine aici paralizat de teama ca vei esua in implinirea ei, ci devine o linie a orizontului, mereu inaintea ta, intangibila, dar atragatoare.

Nu puteti avea mari pretentii de la o revelatie in metrou, la noua seara. Ca sa va despagubesc partial pentru timpul cheltuit, iata inca o cugetare mestesugita a aceluiasi ajutor de contabil:

« Lucrurile visate au numai partea dinspre noi… Cealalta parte nu poate fi vazuta. Nu le poti da târcoale… Partea proasta cu lucrurile din viata e ca putem merge sa le privim din toate partile. Lucrurile visate nu au decat partea pe care o putem vedea… Ele au numai o faţa, la fel ca sufletele noastre. »

Noematica – semestrul I


Cunoasterea de sine nu este inca algoritmizata.

Capacitatea de a iubi se învată si presupune depăsirea unor obstacole.

Cand alegi, intreaba-te mai intai la ce renunti si abia apoi ce ai putea castiga.

Singurul timp real al placerii este prezentul.

Dacă alergi /Timpul va zbura înaintea ta ca un fluture/ Daca mergi / Timpul va veni în urma ta ca un bou blând

O turma de elefanti care nu are batrani va muri de sete la urmatoarea seceta.

Învaţă să accepţi cu recunoştinţă un da şi fără resentimente un nu.

Tovarăşii lui Ulise scapă de frică si durere, dar şi de dorinţă şi de amintirea de sine.

Tăriile noastre sunt oarbe când ignoră slăbiciunile.

Aurea mediocritas.

Barbatii doresc mai ales ceea ce vad, femeile ceea ce aud.

Drama se joaca uneori pe scenarii scrise cu cuvintele altora.

Frumusetea e stralucirea binelui.

Să nu ne luăm prea în serios.

Toate poveştile au final fericit, nefericire e doar refuzul poveştii.

Oare lumea ar fi fost scutită de un razboi dacă Hitler ar fi fost apreciat ca pictor?

Dupa o zi in care vezi, vezi si iar vezi, nu prea iti mai ramane timp sa gandesti sau sa visezi.

Nu mai exista minuni atunci cand nu mai exista ochi sa le vada.

Fara cuvinte inseamna doar ca nu vreau sa aud cuvintele celuilalt.

Totul cu moderatie, inclusiv moderatia.

Când credem că ştim de la alţii, credem, nu ştim.

Prea ocupati sa ne masuram fericirea avem prea putin timp pentru a ne bucura de o relatie.

Va multumesc pentru toate gândurile puse impreuna in aceste 6 luni. Va fi o placere si o onoare sa continuam sa cautam împreuna noima.

Popasul raţiunii


« La  jumătatea drumului între credinţă şi critică se află popasul raţiunii.

Raţiunea înseamnă să crezi că poţi să înţelegi fără să crezi; dar tot credinţă rămâne, fiindcă a înţelege conţine şi presupunerea că există ceva de înţeles. »

(Ploaia nehotarâtă  şi blândă m-a dus cu gândul la o plimbare în Belem cu umbra lui Pessoa. Am citit, aşadar, câteva fragmente din Cartea neliniştirii. Am redat mai sus fragmentul care poartă numarul 176 în ediţia definitivă stabilită de Robert Zenith şi publicată  in româneşte, în 2010, la Humanitas,  în traducerea lui Dinu Flămând. Fragmentul citat are şi un titlu – Popasul raţiunii.  Treizeci de cuvinte de o frumuseţe geometrică. Alter-ego-ul  heteronim desemnat de Pessoa ca autor al Cărţii neliniştirii este Bernardo Soares – contabil lisboet)

Cartea numelor


Marius Ghenea a sintetizat pentru Realitatea.net 5 pasi catre un brand personal. Cumva impotriva curentului actual, Marius revine la spiritul conceptului originar lansat de Tom Peters in 1997 in articolul The Brand Called You.

Iata cei cinci pasi:

1. Brandul se construieşte cărămidă cu cărămidă, cu răbdare, nu este ceva ce se obţine rapid, peste noapte. 2. Trebuie să ai pasiune pentru ceea ce faci şi să vorbeşti cu pasiune despre ceea ce faci. 3. Brandul personal presupune o activitate dedicată, valoroasă şi consistentă, nu acţiuni artificiale care duc la imagini de carton. 4. Ai nevoie de selectivitate în alegerea canalelor de promovare. 5. Trebuie să-ţi concepi brandul personal cu responsabilitate, ca şi cum ar putea deveni un model pentru alţii.

Altminteri, nu pot sa nu constat ca sunt prea multe branduri personale de carton si ca personal brandingul mizeaza din ce in ce mai mult pe mijloacele artificiale de autogonflare; in loc sa puna in valoare timpul persoanei de valoare il consuma in eforturi de marketing; in loc sa stimuleze creativitatea, genereaza artificii efemere.

As adauga 3 puncte de personal branding, adaptate dupa poruncile 7, 8 si 9 ale Decalogului:

Nu fura startul. Sa nu te vinzi prea mult. Sa nu (te) minti.

Etnobotanice


« Vineri, 23 iunie, 1961

– Don Juan, n-ai vrea sa ma inveti despre peyotl ?

– De ce doresti sa-ti insusesti o asemenea invatatura?

– Pentru ca vreau cu adevarat sa stiu. A vrea nu este un motiv suficient de bun?

– Nu! Trebuie sa cauti in inima ta si sa afli motivul real pentru care un tanar ca tine doreste sa intreprinda un astfel de studiu.

– Dar tu, don Juan, de ce ai invatat despre asta?

– De ce ma intrebi?

– Pentru ca poate avem amandoi aceleasi motive.

– Ma indoiesc. Eu sunt indian. Nu avem aceeasi cale.

– Singurul motiv pentru care vreau sa invat, este acela de a sti. Dar te asigur, don Juan, intentiile mele nu sunt rele.

– Te cred. Te-am mirosit.

– Poftim!?

– Nu are importanta. Iti cunosc intentiile.

– Vrei sa spui ca vezi prin mine?

– Poti s-o iei si asa.

– Deci, ma vei invata?

– Nu.

– Pentru ca nu sunt indian?

– Nu. Pentru ca nu-ti cunosti inima. Important este sa stii pentru ce anume vrei sa te implici. Sa inveti despre « Mescalito » este un lucru cat se poate de serios. Daca ai fi indian, simpla ta dorinta ar fi suficienta. Foarte putini indieni doresc acest, lucru.  »

Am citat mai sus prima notita din ceea ce ar fi trebuit sa fie o teza de doctorat in etnografie a unui student la University of California. S-a dovedit a fi o cercetare mai ampla care a durat aproape 7 ani, iar rezultatul – volumul « Invataturile lui don Juan – o cale de cunoastere Yaqui » – un best-seller care a schimbat calea autorului sau, Carlos Castaneda. Numeroasele continuari ale acestui studiu par, din ce in ce mai mult, mai degraba literatura spiritualista decat descrieri stiintifice riguroase. Cartile lui Castaneda au cunoscut si in Romania succesul de public in anii ’90. Pare o ironie ca nu mai e citit in acest deceniu in care au ajuns si la noi, pentru mase, o multime de etnobotanice. Consumate in afara ritualurilor originare, aceste plante – calauze spre o alta realitate la ele acasa – devin doar cai spre realitatea sordida a spitalului de urgenta.

Viitorul imediat al moralei


« Cu exceptia unui spirit mesianic care trateaza viitorul indepartat ca pe un viitor imediat, pentru oamenii obisnuiti « viitorul indepartat » nu este un viitor moral serios. Omul nu este serios si moral decat in deciziile sale iminente. Exemplu: Binele trebuie facut pe loc, a-l face in 2050 este o utopie estetizanta. » (Vladimir Jankélévitch – Curs de filosofie morala)

Armonia lumii


« Nu e lucru pe care sa vreau sa-l aflu si sa tânjesc sa-l cunosc cu mai mare nerabdare decat pe acesta: Îl pot gasi si in mine pe Dumnezeu, pe care aproape ca-l pot atinge cu mâna atunci când privesc universul ? » (Johannes Kepler, citat de Owen Gingerich in Universul lui Dumnezeu)

« Pătratul timpului de revoluție este proporțional cu puterea a treia a distanței medii dintre o planetă și soare »  (Johannes Kepler, Harmonices mundi, 1619)

« Slavă lui, armoniei celeste si tie, suflete al meu, slavă Domnului Creatorului tău, atat cat voi mai trăi, pentru acele lucruri fata de care suntem cu totul ignoranti si pentru cele despre care stim numai foarte putin, căci cele mai multe sunt dincolo de ele » (Johannes Kepler, Harmonices mundi, 1619)

Rugă


« Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:

Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie si bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă.

Ca nu cumva, săturându-mă, sa ma lepăd de tine şi să zic: « Cine este Domnul? ». Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defăimez numele Dumnezeului meu. »

(Pildele lui Solomon, 30, 7-9)