Am mai vorbit despre efectul placebo si am sustinut ideea ca  are si o componenta biologica (nu este « doar in mintea mea »). In ultimul deceniu, medicamentele antidepresive s-au comportet din ce in ce mai prost in comparatie cu placebo; de fapt pacientii tratati cu placebo s-au vindecat in proportii din ce in ce mai importante. O ipoteza interesanta asupra modului de actiune al antidepresivelor propun Patrick Bracken si Philip Thomas in postpsychiatry – mental health in a postmodern world (Oxford University Press, 2005). E o formulare provocatoare, ca multe altele, de altfel, in acest volum neconventional si ponderat in acelasi timp.

« Ipoteza noastra este ca o proprtie substantiala a efectului terapeutic al medicamentelor antidepresive este tot biologic [ca raspuns al corpului acelei persoane la simplul fapt de a lua un medicament], dar procesul de vindecare are loc pe alte cai decat cele pe care le propun cei mai multi psihofarmacologi. Procesul nu incepe cu efectele medicamentului asupra nivelurilor neurotransmitatorilor, ci cu instilarea sperantei, cu adunarea curajului si cu generarea motivatiei. Orice schimbari ale neurotransmitatorilor sunt cel mai probabil consecutive acestor modificari. »

Asadar, intai speranta, apoi serotonina. Se pare ca impreuna duc la rezultate optime.

9 réflexions sur “Speranţă + serotonină

  1. Da, e o intrebare … care ar merita mai mult decat un comentariu. Raspunsul scurt ar fi : crearea unei relatii de incredere (relatia terapeutica) restaureaza speranta; oferirea unui feedback constructiv creste autoacceptarea, incepe sa ma elibereze de vina si sa genereze motivatia de a continua povestea.

  2. Stiu, Gabi, pe pielea mea, ca a nu decide in viata inseamna, de fapt, a decide. Ca viata e ceea ce aleg sa mi se intample si nu ceva ce mi se intampla pur si simplu. Ca atunci cand ma gandesc ca nimic nu are rost, ca lumea e un loc urat, m-am disciplinat sa ma mai gandesc o data…Ca la baza fiecareia dintre actiunile mele, voi gasi mereu fie frica, fie dragostea si depinde numai de mine de vocea careia ascult. Ca am inteles ca asteptarile nasc dezamagiri si atunci, macar din cand in cand, aleg sa fac un lucru pur si simplu. Ca un lucru nu e bun, rau, corect, gresit, groaznic, anost, infricosator, deprimant, ci doar este…doar eu ii dau etichete…Ca lucrurile nu dureaza o vesnicie, ci se schimba si ca depinde doar de mine in ce fel si in ce directie se schimba. Ca degeaba vor altii sa imi fie bine, daca eu aleg sa nu imi fie…
    Si nu stiu, Gabi, atat de multe… 🙂

    1. La multi ani, de ziua Unirii romanilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească cu Romania. Ma bucur ca suntem impreuna si ma gandesc cu recunostinta la toti moldovenii, muntenii si ardelenii care s-au jerfit pentru Unire. Unirea cu acel stat nascut pe 10 mai 1866/1877/1881

  3. Ramona , se zice ca « fiecare moare singur « .Sa ne bucuram ca putem fi impreuna , in aceasta viata , intr-un mod atat de simplu.Candva , pentru a transmite cateva cuvinte , ganduri ,oamenii faceau mari sacrificii.Azi ,e ceva banal.Trebuie sa fim recunoscatori ca avem aceasta posibilitate de a fi motivatii unii pentru altii .Si chiar cred ca suntem .

  4. Si sa nu uitam de liberul arbitru:) Atitudinea pe care o avem atunci cand ne confruntam cu diferite probleme poate fi surprinzatoare. Si eu , Gabi, ma bucur ca putem fi impreuna:)

Répondre

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s