Nişte diletanţi


Lev Tolstoi  –  conte prin nastere, ofiter timp de 3 ani (in vremea Razboiului Crimeii), apoi diletant in literatura. Ar fi putut sa fie primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, in 1901. Tolstoi  a refuzat. Motivul? Nu dorea sa primeasca suma de bani asociata premiului.

Charles Darwin – licentiat in teologie, imbarcat ca botanist amator  pe HMS Beagle; publica Originea speciilor dupa 20 de ani de pregatire (a avut noroc sa se nasca inainte de a exista dictonul „publish or perish” – „publica sau dispari”).

Albert  Einstein – expert tehnic  in cadrul Oficiului Federal [elvetian] de Patente intre 1902 si 1909. In 1905 publica un  articol intitulat Inertia  unui  corp  depinde  de  continutul  său de energie ? Raspunsul sau a fost  E=mc2.  Raspuns de diletant ; fizician profesionist va fi doar incepand cu anul 1909.

***

Sir Arthur Conan Doyle – a studiat medicina la Universitatea din Edinburgh. Și-a luat doctoratul în 1885. Ducea lipsă de pacienți și își umplea timpul dintre două consultații scriind povestiri. (Primit de la Valentina Popescu)

Despre virtutile diletantismului puteti citi aici. 

Joc


Plecati intr-o calatorie spre o destinatie foarte putin cunoscuta si aveti posibilitatea sa alegeti 2 tovarasi de drum. Sunt disponibili 12:

2 amatori, 2 profesionisti, 2 experti, 2 veleitari, 2 diletanti, 2 specialisti.

Formati-va echipele! Start joc!

De bine despre diletanti puteti citi in  As vrea sa fiu un diletant

Daca vreti sa luati in echipa profesionisti poate  vreti sa cititi si Profesionisti fara profesii

Celălalt 1 Decembrie


Pe 1/14 decembrie 1918 Regele Ferdinand primea la Bucuresti delegatia transilvăneană care i-a înmânat Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918. Tot pe 18 Noiembrie/1 Decembrie intraseră triumfal în Bucuresti Suveranii Romaniei

O prezentare clară a cronologiei si o istorie bine povestită găsiti in POVESTEA DINASTIEI, pe blogul domnului Stelian Tănase.

 “Ne-am întors. Cu adevărat ne-am întors acasă după un surghiun de doi ani.…Ne-am întors triumfători. Nu spun aceasta cu vreun gînd de trufie ci cu smerenie, ca una ce-ar vrea să cadă în genunchi şi să aducă prinos de mulţumiri. Cum să încerc măcar să descriu  ziua de sguduire sufletească ce-am petrecut… A fost o zi de entuziasm de delir…. » (Maria, Regina României, Regina Inimilor)

Sincerităţi de ţoapă


« 14 decembrie [2006]

………………………………………………………………………………………………………………………………….

Constat că de câte ori cineva vrea să scuze grosolăniile unuia […] zice: « Cel puţin, e sincer ». De parcă sinceritatea ar fi o calitate în sine şi n-ar exista sincerităţi greţoase de care se folosesc mârlanii pentru a fi mârlani şi ţoapele pentru a fi ţoape. S-ar putea vorbi chiar de un « tupeu al sincerităţii » care te face să regreţi că nu sunt mai mulţi « ipocriţi » capabili să nu confunde sinceritatea cu lipsa celor şapte ani de-acasă. V-aţi gândit vreodată cum ar arăta o societate în care n-ar funcţiona niciun fel de ipocrizie? »

………………………………………………………………………………………………………………………………….

Octavian Paler, acum 5 ani. Cu 5 luni înainte de tăcere. Acum stă pe birou şi mă priveşte de pe coperta cărţii lui Daniel Cristea – Enache. Am avut şansa să stau de vorbă câteva zeci de minute cu domnul Octavian Paler, acum mai bine de 10 ani. Părea că are tot timpul din lume atunci cand voia să-l dedice unui argument. Şi raţionamentul era aproape întotdeauna diamantin – lucid, simetric, penetrant.

 » 15 decembrie

…………………………………………………………………………………………………………………………………

Tot ce mai ţin minte din drama unde Schiller ne vorbeşte de Wilhelm Tell e acest amănunt: cineva (am uitat numele personajului) pune în vârful unei prăjini o pălărie pe care cetăţenii disciplinaţi trebuie s-o salute! Aşa că să nu ne mai mirăm de nimic. »

Cred că realitatea a bătut in 5 ani şi imaginaţia şi raţionamentele lucide ale lui Octavian Paler. S-ar fi mirat şi Domnia Sa de noile recorduri în materie de « sincerităţi » şi de salutarea sârguincioasă a pălăriilor din vârful prăjinii.

 

Pentru cine bat clopotele


« No man is an island,  entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main; if a clod be washed away by the sea, Europe is the less, as well as if a promontory were, as well as if a manor of thy friend’s or of thine own were;  any man’s death diminishes me, because I am involved in mankind, and therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee. » (John Donne – Meditation XVII, AD 1624)

(Nici un om nu e o insula, intreg in sine insusi; fiecare om e o parte a continentului, o parte a centrului; daca o bucata de lut e luata de mare, Europa e imputinata, la fel de mult ca si atunci cand ar fi fost luat un promontoriu, la fel de mult ca si atunci cand ar fi fost luata casa prietenului tau sau propria ta casa; orice moarte a unui om ma micsoreaza, pentru ca sunt amestecat in umanitate, asa ca nu intreba  niciodata pentru cine bat clopotele; pentru tine bat.)

Acum 1000 de ani…


… Abusaeid (7 decembrie 967 – 12 ianuarie 1049), sufi  şi poet din Khorasan (Persia), împlinea 44 de ani (vârsta mea de anul acesta). I-au fost atribuite multe poezii, dar cu siguranţă ale sale par a fi doar două:

O poezie de dragoste…

Iubirea veni şi îmi curse ca sânge în vine/ Golit de mine şi plinit cu fiinţa iubită// Fiecare parte din mine de ea-i cucerită/ Acum ramâne din mine doar un nume şi ea

….şi un epitaf pentru el însuşi

Ce poate fi mai dulce-n astă lume! / Prietenul prieten întâlni şi iubitorul cu Iubitul se uni//

Doar întristare-a fost, aceasta-i  toată numai bucurie / Acele-au fost doar vorbe, aceasta-i  tot ce-i dat mereu să fie

(traducerile imi apartin, dupa o varianta in engleza)

Pentru o declaraţie a obligaţiilor faţă de fiinţa umană


Pe 10 decembrie a fost Ziua Internationala a Drepturilor Omului. Pe 10 decembrie 1948 Organizatia Natiunilor Unite a adoptat, cu 48 de voturi pentru, niciunul impotriva si 8 abtineri (URSS, RSS Ucraineana, RSS Bielorusa, Republica Populara Polona, Republica Populara Federativa Iugoslavia, Republica Populara  Cehoslovaca, Arabia Saudita si Africa de Sud), Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

O declaratie de bune intentii cu efecte minime. Pentru ca un drept al meu nu face doi bani daca nu ii corespunte o obligatie a altora de a-mi asigura exercitarea acelui drept.

In 1949, la mai putin de un an de la adoptarea DUDO si la 6 ani de la moartea autoarei, aparea L’enracinement – Prelude à une déclaration des devoirs envers l’être humain de Simone Weil. Va recomand calduros aceasta carte care m-a marcat in urma cu aproape 20 de ani. Nu stiu sigur daca exista o versiune in romaneste. O versiune electronica in franceza gasiti aici.

Sa citim cateva pasaje introductive.

« Notiunea de obligatie primeaza asupra celei de drept, care îi este subordonat si relativ. Un drept nu este eficace prin el insusi,  ci doar datorita obligatiei careia îi corespunde ; exercitarea efectiva a unui drept nu isi are sursa in cel care il poseda, ci in alti oameni care se recunosc obligati la ceva fata de el. […]

Faptul ca o fiinta umana poseda un destin etern impune o singura obligatie: e vorba de respect. Obligatia nu este indeplinita decat daca respectul este exprimat efectiv, intr-o maniera reala, nu fictiva; aceasta nu se pate face decat prin intermediul nevoilor pamântesti ale omului. […]

Datoram respect unui lan de gråu, nu pentru gråu, ci pentru ca gråul este hrana pentru oameni. Similar, datoram respect unei colectivitati, oricare ar fi aceasta – patrie, familie sau oricare alta – , nu pentru ea insasi, ci ca hrana pentru un anumit numar de suflete omenesti. […] Se intampla foarte des ca rolurile sa fie inversate. Anumite colectivitati, in loc sa serveasca pentru a hrani, dimpotriva, manânca sufletele. In acest caz e vorba de o boala sociala,  si  cea  dintâi  obligatie este sa incerci  un tratament ;  in anumite circumstante poate fi necesar sa ne inspiram din metodele chirurgicale. »

Daca vreti, mai vorbim despre aceasta posibila Declaratie a Obligatiilor.

Calcularea sensului vietii


Un blog interesant intitulat intellectual vanities… about close to everything

Imaginea alaturata ilustreaza un articol de pe acest blog –  Computing Brain’s Representation Of Meaning, bazat pe rezultatele unui experiment publicat in Science (Predicting Human Brain Activity Associated with the Meanings of Nouns).

Unul dintre autorii articolului din Science sintetizeaza astfel ipoteza sprijinita de acest experiment: “Deci creierul reprezinta sensul unui substantiv concret in ariile creierului asociate cu modul in care oamenii percep sau manipuleaza acel obiect. Sensul unui mar, de exemplu, este reprezentat in ariile cerebrale responsabile pentru pipait, pentru miros, pentru mestecat. Un mar este ceea ce faci cu el(s.m.). » 

Dictionar de specii in pericol


Daca va asteptati la ursi polari, tigri siberieni sau ursi panda, va reamintesc: nu ne vizitam (nici macar la zoo, ca nu mai e voie), nu fac parte din viata mea, nu fac parte din viata lor.

As vrea sa va captez bunavointa pentru unele unele forme de viata mentala care s-ar putea stinge cu mult inaintea ursilor polari (asta si pentru ca topirea banchizei arctice nu pare sa-i ingrijoreze la fel de mult ca pe noi).

Deocamdata o sa deschid o lista alfabetica a speciilor mentale pe care eu le consider periclitate de conectarea rapida, de mâncatul pe fuga si, in general, de viata pe repede-inainte.

Iata speciile pe care as incerca sa le cultiv in gradina (poate ca semintele lor se vor raspândi din nou):

Admiratia; Amabilitatea; Ascultatul; Blândetea; Convivialitatea; Curajul; Demnitatea; Devotamentul;  Diletantismul; Eleganta; Empatia;  Fidelitatea; Frumusetea; Generozitatea; Hotarârea; Interesul; Jovialitatea; Libertatea; Loialitatea; Moderatia; Neutralitatea; Onoarea; Ospitalitatea; Prietenia; Recunostinta; Reflectia; Relaxarea; Responsabilitatea; Solidaritatea; Stilul; Şoapta; Teama; Tenacitatea; Ţelul; Uimirea; Visarea.

Taiati. Adaugati. Comentati.

Eul detestabil


Le moi est haïssable.

3 gânduri ale lui Blaise Pascal, omul care de la 20 de ani nu a mai simtit pamantul stabil sub picioarele sale (la propriu).

« Eul are doua insusiri: este nedrept in sine pentru ca se face centrul tuturor lucrurilor si este suparator pentru ceilalti prin aceea ca vrea ca ei sa i se supuna. »

« Cum se face ca un schiop nu ne irita, iar o minte schioapa ne irita? Fiindca un schiop recunoaste ca noi mergem drept, pe cata vreme o minte schioapa spune ca noi schiopatam. Fara acest lucru am avea pentru el mai multa mila decat mânie. »

« Bine au facut cei care au deosebit pe oameni dupa exterior mai degraba decat dupa calitatile interioare! Care dintre noi o va lua inainte? Cine va ceda locul celuilalt? Cel mai putin abil? Dar eu sunt tot atat de abil ca si el. Va trebui sa ne luptam pentru asta. El are patru lachei eu nu am decat unul: asta se vede; n-am decat sa numar: eu trebuie sa cedez, as fi un prost daca m-as opune. Iata-ne in felul acesta impacati,  ceea ce este cel mai mare dintre bunuri. »