Casa Regala – Republica 112 – 29!


Acesta este scorul inregistrat la mijlocul lunii ianuarie in meciul avand ca miza castigarea increderii poporului român.

Primii patru conducatori ai Republicii au inregistrat un scor combinat de 29 de puncte procentuale (in ordinea numerelor de pe tricouri: Presedintele Republicii 8,6%; Presedintele Senatului – 10%, Presedintele Camerei Deputatilor – 3,2%; Primul – Ministru – 7,3% ). 

Regele Mihai a fost indicat ca demn de incredere de 36,6% dintre cei chestionati.

Regina Ana, Principesa Margareta si Principele Radu au obtinut scoruri care i-au plasat pe locurile 2, 3, respectiv 6 in topul increderii (27,8%, 25,9%, respectiv 21,9%).

Hai, gogomani, la jubileu!


« Un comediante de bravură/ Joacă de patruzeci de ani,/Făcînd enormă tevatură/ În faț-a niște gogomani.// Dibaci, sub latele-i fireturi,/Ascunde un talent îngust,/ Jucînd cu-aceleași marafeturi/ Aceeași farsă de prost gust.// Întîi cu toții, zi și noapte,/ Îl gratulau pe-acest farsor/ Cu ouă moi și mere coapte/ Dar el urma nepăsător.//L-au maltratat. Ce nu-i făcură?/ În brînci afar-au vrut să-l dea…/Aș! răbdătoarea creatură/ Că nu-nțelege se făcea.// Primea zîmbind fluierătura;/ În dreapta,-n stîng-a salutat/ Și grav, bravînd huiduitura,/ Rolu-nainte și-a jucat.// Și-ncet-încet, toți gogomanii/ De-acest farsor au fost nebuni;/ La beneficii, în toți anii,/Flori, daruri, saltant, cununi !// Că-n loc să poarte o tichie/ Ca un farsor ce este, el/ Și-a pus pe cap cu fudulie/ O cască mîndră de oțel.//Și joacă – joacă prost, da-i iese;/Stau paf toți bieții gogomani,/ Paf ! Din succese în succese,/ De douăzeci ș-atîți de ani !// Și ține-te d-acu reclamă:/ Măreț, sublim, nemuritor !/ O lume-ntreagă îl aclamă/ Ca pe un geniu creator !// Acuma-mbătrînit în slavă,/ Sub casca lui de caraghioz/ Și cam zaharisit la glavă,/ Vrea chiar triumful grandioz.// Nobil metal nu e oțelul,/ Dar scump destul, destul de greu…/ Ca rol fu mare mititelul !/Hai, gogomani la jubileu !/// » (Mare farsor, mari gogomani -semnat: Farsor, in Protestarea, in anul 1906, cand s-au organizat mari serbari nationale cu ocazia implinirii a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I) 

 

Cine iese mai prost in satira domnului Caragiale?  Farsorul sau gogomanii? Mie imi pare mai degraba un elogiu prin ricoseu al Regelui (pe care, de altfel, Caragiale il criticase si serios in mai multe randuri si o va face si in anul urmator, 1907; in aceste ocazii ii reproseaza, in primul rand, ca nu are in jur o « nobilime de bravura, ci una de strânsura »).

 

Andrei Rubliov


Sa zicem ca a murit pe 29 ianuarie 1430. Anul ar putea fi si 1427, dar ce mai conteaza anul intr-o eternitate.

Icoana Sfintei Treimi  pictata de Andrei Rubliov a devenit canonica de multa vreme in Biserica Ortodoxa, cu  mult timp inainte ca autorul insusi sa fie trecut in rândul sfintilor (in 1988). De altfel Rubliov nu s-a considerat niciodata creator, ci mână a Sfântului Duh.

Icoana se afla azi in Galeriile Tretiakov din Moscova. Nu cred ca asta sa-i placa Sf. Andrei Rubliov. Manastirea pentru care a pictat icoana mai are doua copii târzii (una dintre ele facuta, in mod remarcabil, in anii 1926-1928, in anii prigonirii Bisericii Ruse de catre puterea sovietica).

Filmul unui alt Andrei (Tarkovski) despre iconograful Sfintei Treimi – aici.

Mai multe despre simbolistica Troitei  – in cartea calugarului benedictin Gabriel Bunge (trecut in 2010 la ortodoxie)

Hexagonul normalităţii


S-ar putea ca schizofrenia să nu fie o (singură) boală. De-a lungul ultimului secol am înghesuit în acest diagnostic toate antitezele normalităţii ideale. Daca ar fi să desenez geometric domeniul normalităţii, figura rezultată ar fi un hexagon. Între laturile acestui hexagon (fragile linii Maginot, de altfel) mintea mea îşi mentine forma atunci când:

  • Fac diferenţa între real şi imaginar;
  • Ţin anxietatea sub control;
  • Am reacţii emotionale adecvate;
  • Dau un sens experienţelor proprii;
  • Am o imagine de sine stabilă;
  • Stabilesc şi menţin relaţii cu ceilalţi.

Cunoaşte – Bucură-te de viaţă – Trăieşte mai bine


« Apariţia în limba română a cărţii Cunoaşte – Bucură-te de viaţă – Trăieşte mai bine, carte redactata de prestigiosul Institut de Psihiatrie Socială Ludwig Boltzmann din Viena, făcut celebru de Prof. Dr. Heinz Katschnig şi de Prof. Dr. Michaela Amering, de la Departamentul de psihiatrie şi psihoterapie al Universităţii de Medicina din Viena, ar trebui să constituie un eveniment deosebit. Dincolo de aspectul strict profesional, este o carte despre oameni şi omenie, un exerciţiu uman, care îndeamnă cu insistenţă la efortul de sporire a calităţii vieţii, la şanse ce se pot oferi oricăruia de a se bucura mai mult de viaţă.

Cine mai păstrează în minte vechea sintagmă stigmatizatoare a  « nebunului » de care ar trebui să te fereşti, are ocazia sa constate că cei ce au trecut psihotice –  inclusiv de tip schizofren -chiar dacă au rămas marcaţi, sunt oameni obişnuiti ce trăiesc firesc printre noi, îşi pot dezvolta continuu preocupările, îşi pot  îmbogăţi continuu viaţa. » (din Cuvântul înainte scris de Prof. Dr. Mircea Lăzărescu, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale, pentru aceasta carte)

Cartea este disponibila prin comanda de la Mediamed, pretul acesteia fiind de 50 RON. Daca sunteti interesati de achizitionarea acesteia, puteti sa o contactati pe doamna Monica Roman (Monica Roman: monica.roman@mediamed.ro). Si inca 2 optiuni de comanda a cartii:
1) libraria Prior Books – http://ebookshop.ro/product.php?productid=26581 sau
2)  site MediaMedPublicis – http://www.mediamed.ro/portofoliu.php?cid=17&language=romanian&pub=0

 

Fericirea e ca un ecou


« Fericirea e ca un ecou; îţi răspunde, dar nu vine. »

Aforismul de mai sus apartine poetei Carmen-Sylva, Regina Elisabeta a României. Volumul in care a aparut, Les pensees d’une reine (Cugetarile unei regine) a fost premiat de Academia Franceza in 1888.

Carmen-Sylva a fost nu numai o patroana a artelor ci si o poeta talentata. George Enescu ii atribuia chiar geniu. A scris peste o mie de poezii, nouazeci de nuvele, treizeci de opere dramatice si patru romane. Era constienta insa ca regina va umbri poeta:

De ce v-ati pierde vremea voi/ Citind ce scriu? Degeaba toate!/ Abia cand voi fi moartă, poate/ Ma veti vedea ce-am fost spre a zice:/ »A fost, aproape, om ca noi »/ Păcat! A fost regină! » (Regina – traducere de George Coşbuc)

A scris si poezie patriotică. Trupele române au cantat le 1877 si cântecul « De pază la Dunăre », pe versuri de Carmen – Sylva. In acest context,  poezia Steagurile, scrisă in ultimul an de viata, rezumă o viată dedicată unei tări care a uitat prea multe dintre faptele sale:

Batranele steaguri sfinte si eu/ Ce singure stam noi pe pace -/Legende, in cinste, solemne mereu,-/Cu noi lumea n’are ce face.// Din lupte purtate de mult, am ramas/Fasii sfasiate – atarnand,-/Acum ne uitam, si stam fara glas,/Eroi vor fi altii la rand.// Batranele steaguri sfinte si eu/ La praznice suntem purtate,/ Solemne stam altfel, acasa mereu,/ In ruga si’n singuratate. 

Obişnuiţi să ajutaţi bătrânicile să treacă strada?


Adoptaţi acelaşi gen de atitudine când interacţionaţi cu o persoană care suferă de schizofrenie care se întâmplă sa locuiască prin apropiere.

Aceasta nu înseamnă ca trebuie să fiţi excesiv de prietenoşi, ci doar să nu o ignoraţi. Antrenaţi-o în conversaţii, dar evitaţi să fiţi intruziv.

Luaţi în considerare şi faptul că persoana poate deveni brusc anxioasă şi, în consecinţă, se poate izola. Lăsaţi-i liberatatea de a se retrage, dar păstraţi comunicarea  deschisă.

Dacă vreţi, invitaţi-o să vă facă o vizită, atunci când se va simţi în stare. Oferiţi-i o prajitură sau o floare sau faceţi orice alt gest prietenos.

Trimiteţi-i de câte ori aveţi ocazia o felicitare cu un mesaj scurt, amical.

Drumul spre nicăieri


Am furat titlul de la Marius (Autostrazi spre nicaieri excelent articol!) si il voi folosi ca trista metafora a politicii românesti din ultimele decenii.

Încotro mergem?

In primele momente dupa decolarea  elicopterului Presedintelui Republicii Socialiste România de pe cladirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarasul Ion Iliescu ne-a tinut  un discurs despre « nobilele idealuri ale comunismului ». Calea spre Europa facea un ocol prin Moscova gorbaciovista.

Nici nu se uscase bine cerneala pe tratatul cu URSS, ca tara socialismului biruitor s-a dizolvat. In Romania era insa presedinte tot Ion Iliescu, devenit domn, specialist in probleme globale. Care ne indica « o a treia cale », trecand prin Tokio sau Stockholm; care era legatura dintre o tara recent « pacificata » de mineri si cele doua monarhii constitutionale superdezvoltate nu era clar.

Am asistat apoi la Marele Salt Inapoi, cu o coalitie care pretindea ca va reforma modul de a face politica si a aratat cel mai pagubos mod  de a guverna: cu oameni care nu voiau sa fie nici inauntrul nici in afara politicii. Iar in fruntea tuturor era cel care promisese ca va fi ultimul presedinte al României, dar s-a razgandit – a inceput sa se simta un fel de Havel român. Pana cand luptele de la Costesti l-au adus la realitate.

A urmat apoi alternanta la putere intre Securitate si Partidul Comunist. In ultima vreme nici macar nu mai se scriu carti despre a paisprezecea cale. Nu ne mai  trebuie. Pentru ca « toti sunt la fel », nu e mai bine sa ramanem pe loc?

De unde venim? De nicaieri. Unde ne ducem? Nicaieri. Cine suntem? Buna intrebare. Partea buna e ca spre nicaieri nu ai nevoie de drum.

Autostrazile in România trebuie sa treaca peste anumite câmpuri nu sa duca undeva. Metafora a revenit pe pamânt.

2 Mai şi 24 Ianuarie


Nu stiam, pana azi, ca satul dobrogean 2 Mai a fost denumit astfel in amintirea unui eveniment din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

În 1878 Mihail Kogălniceanu a înfiinţat în acel loc satul „Două Mai” „în amintirea loviturii de stat de la 2 mai 1864, prin care Parlamentul României a fost dizolvat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, deoarece se împotrivea Legii rurale”.

Incepand cu 2 mai 1864, Cuza a rupt pactul constitutional si national care il adusese la putere, instituind un regim autoritar. In mai putin de 2 ani a fost inlaturat de la putere de catre o alianta intre conservatori si liberali; a fost numita « monstruoasa coalitie » pentru ca ar fi fost de negandit o asemenea alaturare in alte conditii. Singurul obiectiv al acestei coalitii era « Jos tiranul ». Strict vorbind, incepand cu 23 februarie 1865 asta era domnitorul: un tiran, adica un conducator care nu mai guverneza in limitele unui mandat, ci conform vointei proprii.

Cuza a platit pentru erorile sale, dar nu au fost uitate meritele sale. E drept ca si el a stiut sa invete din aceste erori: a acceptat ca definitiva iesirea din politica (si intrarea in istorie). In 1870, la 4 ani dupa abdicare si plecarea in exil, este ales, in lipsa, deputat de Mehedinti si mandatul sau este validat, dar fostul domn refuza sa revina in tara pentru a nu tulbura linistea politica a tanarului stat condus de domnitorul Carol.

In 1878, Mihail Kogalniceanu se afla  alaturi  de domnitorul Carol in vizita in Dobrogea recent alipita Romaniei; Kogalniceanu era tocmai primul-ministru al lui Cuza de la 2 mai 1864 si cel care a fost principalul artizan al Legii Rurale pentru care domnul si-a asumat greaua raspundere a dizolvarii Parlamentului.

Alexandru Ioan I – 7 ani de domnie, 6 remarcabili (anii care au pus bazele statului român modern), 1 an de tiranie si umbra relatiei adulterine in vazul lumii cu Maria Obrenovici. A platit pentru erori si a ramas o figura luminoasa in memoria colectiva.

Alte timpuri, alti oameni!

4 idei frecvente si false despre tulburarile mintale


1. Tulburãrile mintale sunt doar rodul imaginaţiei persoanei afectate

Formula « totul e doar în capul tău », este încă frecvent auzită; de fapt nu, există tulburări „sine materia”, nu există o separare între minte şi corp şi atunci tulburările mintale sunt boli ca oricare altele.

2. Este imposibil sã ajuţi o persoanã afectatã de o tulburare mintalã

Ideea incurabilităţii este una foarte răspândită, dar conţine prea puţin adevăr. Pentru schizofrenie, o tulburare severă (şi care este probabil prototipul bolii psihice în mintea omului obişnuit), cifrele sunt următoarele : cu tratament clasic, 20% dintre pacienţi prezintă un singur episod psihotic, 35% au mai multe episoade, dar cu perioade lungi de remisiune completă, 35% necesită îngrijire continuă, dar nu spitalizare continuă, şi doar 10% nu răspund la tratament.

3. Tulburările mintale sunt generate de slabiciuni de caracter

Este un mod de a culpabiliza persoana afectata şi de a evita să ne gândim la responsabilitatea societăţii în crearea unui mediu sanogen. La o privire mai atentă se poate observa că depresivul este la fel de (ne)vinovat de boala sa ca şi pacientul cu ulcer.

4. Persoanele care au boli psihice trebuie izolate.

Această idee izvorăşte din convingerea că persoanele cu tulburări psihice comit mai multe acte violente. Este fals. Iar imprevizibilitatea nu este un argument: câte crime cu premeditare sunt previzibile?