Drumul spre nicăieri


Am furat titlul de la Marius (Autostrazi spre nicaieri excelent articol!) si il voi folosi ca trista metafora a politicii românesti din ultimele decenii.

Încotro mergem?

In primele momente dupa decolarea  elicopterului Presedintelui Republicii Socialiste România de pe cladirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarasul Ion Iliescu ne-a tinut  un discurs despre « nobilele idealuri ale comunismului ». Calea spre Europa facea un ocol prin Moscova gorbaciovista.

Nici nu se uscase bine cerneala pe tratatul cu URSS, ca tara socialismului biruitor s-a dizolvat. In Romania era insa presedinte tot Ion Iliescu, devenit domn, specialist in probleme globale. Care ne indica « o a treia cale », trecand prin Tokio sau Stockholm; care era legatura dintre o tara recent « pacificata » de mineri si cele doua monarhii constitutionale superdezvoltate nu era clar.

Am asistat apoi la Marele Salt Inapoi, cu o coalitie care pretindea ca va reforma modul de a face politica si a aratat cel mai pagubos mod  de a guverna: cu oameni care nu voiau sa fie nici inauntrul nici in afara politicii. Iar in fruntea tuturor era cel care promisese ca va fi ultimul presedinte al României, dar s-a razgandit – a inceput sa se simta un fel de Havel român. Pana cand luptele de la Costesti l-au adus la realitate.

A urmat apoi alternanta la putere intre Securitate si Partidul Comunist. In ultima vreme nici macar nu mai se scriu carti despre a paisprezecea cale. Nu ne mai  trebuie. Pentru ca « toti sunt la fel », nu e mai bine sa ramanem pe loc?

De unde venim? De nicaieri. Unde ne ducem? Nicaieri. Cine suntem? Buna intrebare. Partea buna e ca spre nicaieri nu ai nevoie de drum.

Autostrazile in România trebuie sa treaca peste anumite câmpuri nu sa duca undeva. Metafora a revenit pe pamânt.

2 commentaires sur “Drumul spre nicăieri

  1. Românii, dacă au învăţat ceva din toţi aceşti ani, vor merge de acum inainte cu ochii larg deschisi la vot si vor reacţiona prompt de fiecare dată cand le sunt incălcate flagrant drepturile. Este tot ceea ce trebuie să facă. În acest fel, nu vom mai avea şi alte pagini penibile de istorie.
    Vorbim prea mult despre nişte oameni mici în timp ce marii oameni se duc pe nesimţite…

    Actorii – Marin Sorescu

    Cei mai dezinvolti – actorii!
    Cu manecile suflecate
    Cum stiu ei sa ne traiasca!
    N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
    Ca al actorilor in actul trei,
    Cind incep sentimentele sa se clarifice

    Moartea lor pe scena e atat de naturala,
    Incat, pe langa perfectiunea ei,
    Cei de prin cimitire,
    Mortii adevarati,
    Morti tragic, odata pentru totdeauna,
    Parca misca!

    Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
    Nici macar pe-asta n-o stim trai.
    Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
    Penibil si inestetic
    Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

Répondre

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s

%d blogueurs aiment cette page :