Părinţii risipitori


« Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. »

(Prima Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol  Pavel)

Fiul Risipitor a avut unde sa se intoarca. Pentru ca parintele lui era previzibil si structurant. Atunci cand fiul ajunsese intr-un impas, dupa ani de rataciri, inca avea in minte imaginea clara a modelului de viata al tatalui sau.

Noi cat mai credem in propria noastra poveste de viata? Si daca nu prea credem, cum am putea da o poveste de referinta fiicelor si fiilor nostri? Daca nu avem curajul propriilor valori, copii nostri nu vor evacua valorile din viata lor?

Sigur ca vor face propriile alegeri, sigur ca unele dintre principiile noaste vor parea prafuite; pot sterge praful si sa redescopere strelucirea. Dar daca spunem ca toate lucrurile sunt egale, toate stralucesc doar o clipa si nu lasa in urma nici macar o dâra de praf.

Copilului nu ii voi spune: « Asa si asa trebuie sa iti traiesti viata », ci « Asta si asta cred eu despre propria mea viata ». Iar copilul va vedea din faptele mele ce cred eu cu adevarat. 

O filosofie nociva e si « vreau sa aiba tot ce n-am avut eu ». Cat de multe stii despre ceva ce n-ai avut? Si de ce chiar tot? Nu e o lipsa de masura?

Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.

Puteti citi si seria Parinti si copii

10 commentaires sur “Părinţii risipitori

    • Putem proceda ca in unele seriale braziliene: imi spui de ce fel de continuare ai nevoie si incerc sa livrez un scenariu. Multumesc pentru acest prim comentariu. Te mai astept.

  1. Poate ar trebui facuta o ierarhizare a valorilor , sa vedem care , pe unde , ne situam .N -am frecventat o scoala a parintilor, dar m-am straduit mereu sa fiu un parinte bun .Dar nu chiar atat de bun incat sa-mi primesc acasa, eventualul , fiu ratacitor .Deci , mai am de invatat…

  2. Pe mine m-au « stricat » parintii din aproape toate punctele de vedere, motiv pentru care nu am de ce sa imi fac griji pentru copiii mei pentru ca nu imi doresc sa ii am. Nu le port pica, stiu ca nu voluntar au facut-o, atat s-au priceput ei. Un copil este o responsabilitate uriasa. Foarte putini dintre actualii si viitorii parinti inteleg asta. Urmarile dor pentru ambele parti.

  3. Ramona, am citit de mai multe ori comentariul tau. Poate pt ca ce scrii tu mereu ma incanta.
    Si de altfel si eu ma gandesc ca poate nu toti sunt facuti sa fie parinti. Pt mine e greu sa iert desi stiu ca pana la urma toate in viata nu sunt decat lectii.
    Multumesc ca te gasesc mereu aici.

    • Multumesc si eu pentru gandul frumos. Imi face si mie placere sa te citesc, sa ii citesc pe toti cei care scriu aici.

  4. Ramona ,

    Cred ca ai putea sa fii o mama minunata si ai spune cele mai frumoase povesti copiilor tai .
    Esti prea perfectionista ; mai lasa si tu de la tine …
    Poate ca parintii te-au alintat putin , dar nu cred ca ar fi ceva iremediabil 🙂

    • Ramona,
      Cred ca parintii tai au fost prea tineri atunci cand te-au adus pe lume sau f.preocupati cu studiul si munca pentru propia lor devenire ;astfel au amanat mereu momentul in care sa se preocupe si de tine, asa cum ti-ai dorit .
      Dar nu gandi ca n-ai putea fi un parinte bun,stiu ca n-ai repeta greselile parintilor tai.

      • Exact ceea ce am spus si eu, Mariana! Majoritatea parintilor intra in povestea asta fara sa aiba habar ce ii asteapta, daca sunt pregatiti sa faca fata provocarii. Motivele care stau la baza deciziei de a face un copil sunt, cel mai adesea, gresite: sa intram in randul lumii, sa iti multumesti partenerul oferindu-i urmasi, sa evitam singuratatea la batranete ( de neevitat, oricum, pe tot parcursul vietii), sa umplem un gol, sa avem o ancora emotionala, sa dam satisfactie parintilor si socrilor, sa ne vedem materializate in copil toate dorintele si planurile ramase neimplinite , sa nu fim marginalizate/judecate, s.a.m.d.
        Cand am sa gasesc un raspuns onest si rezonabil ( pentru mine) la aceasta intrebare, poate am sa imi schimb parerea.
        Multumesc, oricum, pentru incurajare!

    • Gabi, povesti as putea sa le spun, dar despre viata ce sa le zic oare? E nevoie de echilibru ca sa oferi echilibru. Multumesc pentru votul de incredere. 🙂

Répondre

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s

%d blogueurs aiment cette page :