Sonet verde în si bemol major


op. 8 « Noaptea muzeelor »

Şi dacă lumea-ncape într-o carte/ Pe care o citeşte în gând Dumnezeu?/ Să fie noaptea un vis în visul meu,/ Sau mor doar eu în ziua fără moarte?//

Ori poate-i viaţa o piesă-ntr-un muzeu/ De haine vechi şi amintiri uitate/ În labirint de timp făcut din fapte/ De Ariadnă-Minotaur-Tezeu?//

Firul e desfăcut, vremea aşteaptă/ Iubire, lupte, capete de zmeu,/ Speranţă crudă şi credinţă coaptă.// Mânca-voi bine, cere-voi în şoaptă/ Să fiu acum, să-ncep sa fiu mereu,/ Coborând sub tăcere o treaptă.///

Miel Windsor cu legume


Rândul I, de la stânga la dreapta: MSI Împăratul  Japoniei, MS Regina Ţărilor de Jos, MS Regina Danemarcei, MS Regele Elenilor, MS Regele României, MS Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, MS Regele  Bulgarilor, MS Sultanul  Bruneiului, MS Regele Suediei, MS Regele Swazilandului, AS  Prinţul de Liechtenstein. Rândul II, de la stânga la dreapta: ASS Prinţul de Monaco, ASR Marele Duce de Luxemburg, MS Regele Regatului Lesotho, MS Regele  Belgienilor, MS Regele Norvegiei, AS Emirul Qatarului, MS Regeleof Iordaniei, MS Regele Bahrainului, MS Regele Ales al Malaysiei. Rândul III, de la stânga la dreapta: AS Emirul Kuwaitului, AS Prinţul Moştenitor din Abu Dhabi, ASR Prinţul Moştenitor al Iugoslaviei, MS Regele Regatului Tonga, ASR Prinţul Moştenitor al Thailandei, ASR Prinţesa Lalla Meryem (sora mai mare a Regelui Marocului), ASR Mohammed bin Nawaf bin Abdulaziz Al Saud.

Regele Mihai a participat la ceremoniile care marcheaza Jubileul de Diamant al Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii si Irlandei de Nord. Regele Mihai a stat în dreapta sarbatoritei, verisoara sa de gradul al III-lea.

E singurul din fotografie care a stat in dreapta reginei si intr-o fotografie din 1947, la nunta acesteia. In stânga se afla chiar tatal miresei, Regele George al VI-lea.

La prânzul oferit de Regină, felul principal a fost miel Windsor cu legume. Ducele si Ducesa de Cambridge (Wiliam si Kate) au acompaniat-o pe Regină in roluri de amfitrioni. Printul de Wales a oferit in aceeasi seara un banchet la care felul final a fost budinca Eton cu rubarbă.

[noapte neagră, limpede]


« Era o noapte neagră, limpede, atârnând ca într-o nacelă de o singură stea tulbure. Claxonul automobilului dinaintea lor suna înăbuşit prin aerul dens care-i opunea rezistenţă. Şoferul lui Brady conducea încet; luminile din spate ale celuilalt automobil le apăreau din când în când în faţă, la cotituri – şi apoi dispăreau iarăşi. Dar după zece minute se iviră din nou, oprite la marginea drumului. Şoferul lui Brady încetini apropiindu-se, însă îndată după aceea reîncepu să prindă viteză şi alunecară repede pe lângă ceilalţi. În clipa când trecură, se auzi un murmur nelămurit de glasuri din întunericul reticent al celuilalt automobil şi văzură că şoferul lui Diver rânjea. Pe urmă trecură mai departe, acum repede prin alternanţele de întuneric masiv şi noapte subţiată, coborând în cele din urmă, printr-o serie de serpentine, pe marginea mării, spre masa întunecată a hotelului Gausse.

Rosemary aţipi vreo trei ceasuri, apoi se regăsi deodată, trează complet, întinsă, suspendată în clarul de lună. Înfăşurată în întunecimea erotizantă, îşi epuiză repede viitorul pe care-l anticipa, cu toate eventualităţile care ar fi putut duce spre un sărut, sărutul însuşi rămânând tulbure, tremurat, ca într-o scena de film. »

(F. Scott Fitzgerald – Blândeţea nopţii, traducere de Mircea Ivănescu)

Partea proastă e că nu a fost făcut încă filmul care să redea atât de expresiv « eventualităţile care ar fi putut duce spre un sărut ». Şi nu ştiu ca vreun director de imagine să fi reuşit să surprindă « alternanţele de întuneric masiv şi noapte subţiată« , nici nu cunosc scenograful care să pună în decor o noapte « atârnând ca într-o nacelă de o singură stea tulbure« . Toate acestea sunt însă posibile în complicitatea dintre un autor şi cititorul său dedulcit la jocul lumilor imaginate.

Basarabia – 200 de ani de singuratate


Muzeul Naţional de Istorie a României anunţă vernisajul expoziţiei

„Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere”,

Joi 17 mai 2012, ora 13:00, la sediul său din Calea Victoriei 12.

Expoziţia, ce comemorează două sute de ani de la anexarea jumătăţii estice a vechiului Principat al Moldovei de către Imperiul Rus, este realizată în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi va putea fi vizitată până la sfârşitul lunii iunie 2012.

O versiune a acestei expoziţii va fi vernisată şi la Chişinău şi în mai multe centre din Republica Moldova.

O excelenta expunere a istoriei frontierelor Moldovei in ultimii 600 de ani gasiti aici

[e mereu nevoie de câte un om]


« […] te rog să pleci, vine persoana pe care o aşteptam, Fata aceea, Da, Nu e deloc urâtă, puţin cam slăbuţă pentru gustul meu, Mă faci să râd, e prima oară în viaţă că te aud explicându-te în legătură cu femeile, oh, satir ocult, oh armăsar neştiut, La revedere, dragă Reis, pe curând, te las să-i faci curte micuţei, începi să mă dezamăgeşti, amant de servitoare, curtean de domnişoare, aveam mai multă stimă pentru tine când vedeai viaţa la distanţa la care se află, Viaţa, Fernando, este mereu aproape, Atunci o las pe seama ta, dacă asta e viaţa. Marcenda cobora printre straturile de flori, Ricardo Reis urcă pe alee s-o întâmpine, Vorbeaţi de unul singur, întrebă ea, Da, într-un anume sens, repetam nişte versuri scrise de un prieten care a murit acum câteva luni, poate aţi auzit de el, Cum se numea, Fernando Pessoa, Mi se pare vag cunoscut, dar nu-mi amintesc să fi citit vreodată, Între ce trăiesc şi ce-i viaţă, între cine mă simt şi ce sunt, adorm pe o coastă abruptă, voi cădea nu ştiu când, Astea sunt versurile pe care le spuneaţi, Da, Le-aş fi putut scrie eu, dacă înţeleg eu bine, sunt aşa simple, Aveţi dreptate, oricine le-ar fi putut scrie, Dar a trebuit să vină acest om ca s-o facă, Aşa se întâmplă cu toate lucrurile, bune şi rele, e mereu nevoie de câte un om să le facă […] »

(José SaramagoAnul morţii lui Ricardo Reis)

Am gasit de doua ori mai savuros romanul maestrului Saramago dupa ce am citit mult Pessoa. O discutie despre viata si moarte intre fantoma lui Fernando Pessoa si heteronimul sau, Ricardo Reis,  care nu apucase sa moara inaintea creatorului sau, urmata de o secventa vag idilica in care Marcenda coboara dintre straturile de flori din poemele atribuite lui Reis si este intampinata cu versuri din Pessoa (care i se par cunoscute, dar fireste ca nu le-a citit, ea insasi fiind un personaj din Pessoa) creeaza un univers fabulos. Si totul e construit numai cu material pessoan. Cuvinte pe care oricine ar fi putut sa le scrie, dar a fost nevoie de o persoana (in portugheza – pessoa) sa le scrie si de o alta persoana (Saramago) care a renuntat la propriul stil (de asemenea fabulos) ca sa se apropie de Nimeni (in portugheza tot Pessoa) pentru a-i face sa traiasca inca o data pe doi dintre cei  sase Pessoa: doctorul scriitor de ode Reis si Fernando, autorul de autori.

Medicina bazata pe poveşti


Anii ‘9o au vazut ascensiunea spectaculoasa a conceptului de medicina bazata pe dovezi (evidence-based medicine – EBM). Cele mai bune dovezi sunt cele rezultate din compararea unui numar mare studii clinice controlate pe un numar cat mai mare de subiecti. Opinia expertului este retrogradata la nivelul 5 (dovezi foarte slabe).

In ultimul deceniu, medicina bazata pe dovezi a ajuns sa ia in considerare, din ce in ce mai mult, nu numai aspectele cantitative (eficacitatea si eficienta tratamenteleor), ci si aspecte calitative (acceptabilitate, calitatea vietii). Si tot in ultimul deceniu, tocmai pe fondul insatisfactiei fata de scaderea paradoxala a calitatii ingrijirilor odata cu tehnicizarea medicinei, a reaparut si o medicina bazata pe naratiune, in care protagonisti sunt din nou, fata catre fata, dupa o pauza de o suta de ani, medicul si persoana care ii solicita ajutorul.

Medicul este un vindecator de succes in masura in care stie sa sprijine clientul sa-si reconstruiasca povestea de viata, povestea fundamentala despre suferinta si vindecare, despre jocul vietii si al mortii. Povestirea nu mai este una dogmatica si univoca (doctorul trebuie sa descopere « adevarul » din spatele simptomelor si sa-i livreze pacientului o teorie simplificata a bolii si remediilor), ci una care trebuie sa contina un adevar plural (terapeutul sprijina persoana care sufera in incertitudinea alegerii dintre diferitele povesti posibile de viata si moarte).

De ce m-am căsătorit cu tine? (III)


« Motivelor invocate in mod traditional pentru a explica nefericirea conjugala – uzura survenita odata cu trecerea timpului, oboseala trupurilor – trebuie sa le adaugam o substanta toxica, cat se poate de contemporana: ambitiile nemasurate. Cuplul naufragiaza ca o barca  supraincarcata: el incearca sa se tina bine, sa ramana pe culmile pasiunii si totodata sa se ocupe de treburile curente. »

(Pascal Bruckner – Oare mai exista casatoria din dragoste?, traducere din limba franceza de Irina Mavrodin, Editura TREI, 2011)

Mai multe extrase din capitolul Patologiile idealului aici.

Trei generatii


Joi, 10 mai 2012, la ora 8, în fața Palatul Elisabeta va fi dat startul “Maratonului Regal 2012”, eveniment sportiv organizat de Asociația Corporeanima cu sprijinul Casei Regale a României. La eveniment va lua parte ASR Principele Radu. Prezenţa presei este liberă.

Joi, 10 mai 2012, la ora 11.30, Majestatea Sa Regele Mihai, va depune un buchet de flori la statuia Regelui Carol I din Piața Palatului Regal. Majestatea Sa va fi însoțită de Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare și Principele Radu.

Programul complet al Majestatii Sale de Ziua Nationala il aveti aici.