Dragule, nu stai si tu o vreme acasa?


Imi zgarie urechile de doua zile cu « dragilor, stati acasa ».  Si pentru ca sicofantii (yesmenii, daca preferati un anglicism) din jurul lui nu se pot abtine sa supraliciteze, celalalt TB (fost ministru de externe) ne-a zis-o si mai gretos pe Facebook: « Iubiților, mâine nu mergeți la vot chiar dacă ne mint ăștia cu televiziunile ».

Va place sa fiti tratati ca niste copii de TB1? Sau vreti sa fiti iubiti de TB2? Daca da, stati acasa.

Daca nu as sti ca formulele de adresare adecvate sunt esentiale pentru o comunitate civilizata, i-as putea arunca si eu lui TB1: Dragule, nu stai si tu o vreme acasa?

Ziua Zero sau o Românie mică


Scriam azi-dimineata despre ziua zero ca speranta.

Dacă majoritatea alegatorilor decid să nu se prezinte astazi la vot, voi fi nevoit sa renunt la iluzia ca mai exista un stat al românilor. Ziua zero va deveni ziua omega.

Si ma voi simti liber sa aleg o alta tara: România lui George Enescu si a lui Nicolae Grigorescu, a lui Vasile Alecsandri si Eugen Ionescu, a bunicilor nostri care au servit sub Regele Mihai si a strabunicilor care au luptat pentru pamant la indemnul Regelui Ferdinand.

O Românie din ce in ce mai mica. Dar care revine la onoare, dreptate si memorie.

Nihil sine Deo!

Nadia Comăneci si imnul national


Dupa ce Te slăvim, Românie! a fost intonat la Montreal pentru Nadia Comăneci, in anul urmator a devenit imn national Trei culori. Pe muzica lui Ciprian Porumbescu, dar cu versuri schimbate. Un cantec patriotic adevarat a devenit o minciuna propagandistica. Nadia ne-a facut sa ne simtim mandri ca suntem romani, un regim politic bazat pe minciuna s-a grabit sa confiste acest sentiment nobil in folosul perpetuarii unei puteri nelegitime de la inceput pana la sfarsit.

Nadia a facut cu onoare ceea ce avea de facut. Daca noi am lasat si lasam ca minciuna sa pateze onoarea, e alegerea noastra. Sau, si mai rau, nealegerea noastra. Noi alegand sa dormim.

Zdrobite cătuşe ???


Azi e Ziua Imnului National. Am mai scris despre imnul nostru national. Exista cateva cantece patriotice cu potential unificator, printre care si Desteapta-te, române!, si oricare ar putea fi desemnat ca imn national. Dar locul este ocupat de imnul care a rasunat la încoronarea primului Rege al României, Trăiască Regele (muzica – Eduard Hübsch, versuri – Vasile Alecsandri).

Azi, la ceremonia dedicata Imnului National in Parcul Carol au fost intonate si imnurile republicii populare si republicii socialiste, intr-o tentativa de a trasa o « istorie » a imnului national. Mi s-a parut totusi nepotrivit ca Zdrobite cătuşe (imnul RPR, 1948 -1953) si Te slavim, Românie! (RPR si RSR, 1953 – 1977) sa stea alaturi de Imnul Regal.

Pe de alta parte, cata vreme nu spunem clar si raspicat ca republica a fost instaurata la noi de catre o minoritate antinationala, nu avem vreun motiv sa scoatem din program imnurile republicii.

Ziua Zero


Sper sa fie o prezenta masiva la vot astazi. Ca sa putem relua procesul de reconstituire a unei natiuni.

Cei care cheama la boicot spun ca actuala clasa politica e ilegitima. Asa este. Dar aceasta asertiune este valabila in cel mai inalt grad pentru presedintele României. Existenta functiei de presedinte a otravit viata politica inca de la inceput.

Din pacate (sau din fericire, cine stie?), ocupantii functiei au pus izbitor in evidenta nocivitatea acesteia.

Vad votul de azi ca o sansa, probabil ultima, de a da din nou contorul la zero.

Mesaj regal pentru olimpici


Vă transmit din partea Regelui Mihai și a Reginei Ana, mari iubitori ai sportului, cele mai afectuoase și mai pline de speranță urări de victorie în zilele care urmează.

Ca toate valorile eterne ale Națiunii române, sportul este un model și un far al societății, o preocupare dătătoare de mândrie, curaj, disciplină și respect față de aproapele tău, o sursă de unitate, continuitate și de tradiție.

Suntem mândri de voi, vă admirăm și vă purtăm în suflet!

 Margareta,

Principesa Moștenitoare

Mesajul complet – pe www.princeradublog.ro

Un DA sau un NU: laudă votului emotional


« Democraţia lui Traian Băsescu înseamnă un popor care sta cuminte în bănci, eventual cu mâinile la spate, un popor care nu vorbește neintrebat, un popor care vorbește doar dacă repeta constiincios si cuminte discursul presedintelui si al acolitilor lui. »

Bine zice domnul Stelian Tănase pe blogul său, o excelenta sursa de comentarii politice pertinente, bine echilibrate, facute cu cap si inima.

Aud la fiecare rand de alegeri ca nu ar trebui sa votam emotional, ci rational.

E o utopie. Orice decizie este incarcata emotional. Exista in clinica situatii nefericite in care este intrerupta legatura dintre creierul emotional si zonele de procesare a informatiei actuale. Oamenii afectati nu mai pot sa ia decizii. (Puteti citi despre asta in Eroarea lui Descartes de Damasio – carte despre care am mai scris pe blog).

Atunci cand vine vorba despre alegerea (sau demiterea!) prin vot a unui lider care sa ma reprezinte, incarcatura emotionala e, probabil, covarsitoare.

Am facut elogiul votului negativ. Fac acum apologia votului emotional. Pentru ca emotiile sunt cele care ne misca. Nu in mod garantat spre succes. Dar atunci cand te afli intr-un impas, un singur lucru e sigur: daca repeti aceleasi miscari vei ramane in acelasi impas. Iar a nu lua nici o decizie e cel mai periculos impas.

Niciodata sa nu spui niciodata


« Nimic, niciodată, totdeauna, tot, nimeni, mereu, veșnic, pururea, pe veci sunt cuvinte care îmi irită latura rațională și puținele cunostiinte pe care le am despre statistică și probabilități. »

Zice bine Marius Mihalca pe blogul sau, pe care il citesc mereu cu placere (mai rar decat mi-as dori, pentru ca e cam lenes si scrie rar).

Cititi tot articolul, ca merita. Eu o sa-mi asum rolul de avocat al cuvintelor incriminate, atunci cand sunt folosite cu dreapta chibzuinta; altminteri, si eu dau o lupta (profesionala) cotidiana cu abuzul de termeni absoluti.

Sunt de acord ca « nimic si nimeni nu ne va desparti niciodata » e o trufie si nimic mai mult; cum as putea sa controlez libera vointa a celuilalt? Pot insa sa declar legitim ca « vreau să fiu cu tine pentru totdeauna« , pentru ca e o declaratie care ma angajeaza doar pe mine si promite doar ceea ce e in puterea mea: sa vreau, nu sa obtin intotdeauna ceea ce vreau.

Sunt de acord ca termenii absoluti nu pot fi justificati rational. Dar o mare parte a vietii noastre scapa dincolo de rationalitate. Iar cuvintele absolute sunt justificate atunci cand au la baza cei trei virtuti care depasesc ratiunea: Credinta, Speranta, Iubirea.

Iar cand se intampla acest lucru cuvintele dau forma faptelor si faptele dau consistenta cuvintelor. Altminteri, credinta fara fapte e moarta, speranta fara fapte e zadarnica, iar iubirea fara fapte e doar chimval rasunator.

Întâlnirea cu Adevărul


« Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. »

Asa l-a aflat pe Dumnezeu proorocul Ilie, praznuit pe 20 iulie in biserica ortodoxa. Asa l-a aflat probabil si Ferdinand I cel Loial: ca un susur blând şi subţire. Un martor ocular al ultimelor zile din viata pamanteasca a primului Rege al României Mari a vazut pe fata suveranului lumina bunatatii si a impacarii.

Ferdinand Întregitorul a lasat ca urmas un copil de 5 ani, care se va dovedi insa un rege brav, stand drept si in vantul tare si puternic si in cutremur si in focul unde nu era Dumnezeu. Din 20 iulie 1927 si pana in ziua de azi. De 85 de ani. Putem citi inca pe chipul acestui rege bunatatea, credinta si dreptatea. Si am putea sa punem la loc pe stema si in inimi Coroana si deviza: Nimic fara Dumnezeu!