Orice călătorie e un eşec al imaginatiei, zicea si scria Octavian Paler. Ceea ce poti vedea cu ochii e putin fată de ceea ce iti poti imagina. Am pătit asta cu Parisul. Parisul n-are nici o vină, dar nu putea concura cu orasul imaginat, străbatut timp de 30 de ani. Nu pătesc asta niciodată in Balcani şi in Mediterana.

Poate datorită unei anumite savori a clipei…

Poate datorită zumzetului oamenilor intr-un decor de carte postală…

Poate datorită istoriei spectaculoase care imi  vorbeşte… Acum, cateva minute in vechea mitropolie din Nesebar (sec. VI)… Acum un an, cateva ore in lapidariul din Verona, fascinat de bornele de pe drumurile romane (romanii aveau borne « bikilometrice » – nu gasesc alt termen pentru a ma referi la milele romane – care functionau si ca un fel de cronici lapidare)

Poate datorită luminii in acelasi timp caldă şi imprevizibilă, clară dar şi moale…

Da, cam ăsta e secretul călătoriilor reuşite: să las cuvintele adunate in memorie să se scalde in lumina locului. Lumina locului şi memoria călătorului nu răman prinse in pliantele turistice.

2 réflexions sur “Lumina şi cuvântul

Votre commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l’aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s