Uitarea, iertarea, vindecarea


Uitarea şlefuieşte memoria. Memoria ziditoare e ţinerea în minte a binelui.  Răul nu există în afara memoriei noastre.

Amintirea răului umple mintea cu nefiinţă. Iertarea nu e deplină decât împreună cu uitarea răului; iertăm deplin doar atunci când putem lăsa răul să se întoarcă în nefiinţa sa esenţială. Şi ne vindecăm astfel de nefiinţă, de acea spumă de nimicuri care ocupă locul binelui.

Dar cum să uiţi?

Făcând lucruri  pe care ai fi bucuros să le accepţi ca dar. Oricum ai primit totul în dar. Aşadar…

Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea.

Uitaţi forma negativă Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Să ne concentrăm pe ce putem face, nu pe ce să nu facem.

Iertaţi şi veţi fi iertaţi.

E plina vorba noastră de mă aştept să. Să nu aşteptăm să facă lumea primul pas. Mi-a plăcut foarte mult o vorbă a Reginei Ana: « Lumea nu îmi datorează nimic. Dar nici eu ei ».  Sa dăm lumii în dar ceea ce am primit în dar. A da, a iubi, a ierta sunt actele care mă afirmă ca persoană. Iertând mă iert. Şi uit răul ca să am loc destul pentru a ţine minte binele. Tot binele care mi s-a făcut. Binele care m-a făcut.

Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.

Vedem răul în ceilalţi pentru că ne măsurăm pe noi înşine cu o măsură prea uşoară. Ne e frică de presupusa uşurătate a fiinţei noastre şi facem faptele fricii. Frica ţine minte răul, vede peste tot răul, anticipează răul.

Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune.

Dar dacă pomul bun se teme că e rău şi nu mai face roade pentru că s-a umplut de frică în loc de sevă?

6 réflexions sur “Uitarea, iertarea, vindecarea

  1. Ce articol frumos!
    Chiar ma gandeam ca nu suntem invatati sa iertam.
    De fapt, acesta este un lucru foarte greu dar poate merita efortul.
    Totusi nu poti ierta pe cineva decat daca a inteles ca ti-a gresit.
    Si cel ce se straduieste sa fie bun, nu e bun prin straduinta sa ? Si nu e el intristat intr-un final ca greu intalneste pe cel ce vrea sa fie recunoscator? Si pentru a alunga umbra de tristete nu trebuie el sa fie si bun si rau?
    Purtarea de grija sa nu o uitam.

    1. Suntem invatati sa ne cerem iertare si sa ne simtim prost cand facem asta. Nu suntem invatati sa simtim eliberarea prin aruncarea afara a raului pe care l-am facut.

  2. A da ,a iubi ,a ierta,au fost coordonatele vietii mele.Consider ca mi-au adus multumirea ,bucuria si puterea de a merge mai departe.Nu pot insa sa nu ma gandesc ca e nevoie si de un pic de recunostinta intoarsa spre mine in anumite momente dificile .Ar fi bine ca odata cu iertarea sa vina si uitarea numai ca nu e posibil intotdeauna.

  3. Când este vorba despre răni adânci până în prăselele sufletului, așteptarea uitării și a iertării este inutilă. Vor veni acceptarea și, poate, înțelegerea faptei, dar atât…

  4. Ramona ai dreptate.Eu inca imi mai ,,oblojesc « unele din ranile trecutului dar iertarea definitiva nu a sosit inca.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s