Sisif avea o sarcină clară


Nu si noi. La sfârsit de luna, de trimestru, de semestru, trebuie sa demonstram ca nu facem degeaba umbra pamantului punand toate faptele vietii noastre in tabele. Daca nu apare in casuta corecta, fapta respectiva nu exista. Daca nu are atasat codul corect, ora de lucru respectiva nu exista. Daca faci ceva care nu e prevazut in tabel, in tot acel timp nu existi. Si vin tabele noi la fiecare doua saptamani. Cu instructiuni de completare care sa usureze munca. Pentru fiecare rand din tabel trebuie sa citesti doua randuri de instructiuni, revizuite si adaugite la fiecare doua sapatamani.

Am zis de Sisif pentru ca eram cu Camus in cap inca de la metrou unde am auzit in treacat « era 3-0 inca in minutul 24 ». Eu ma gandeam in momentul ala la filmul lui Fassbinder pe care vi l-am propus sambata si care se termina cu « S-a terminat!!! Germania este campioana mondială ». E vorba de celebra finala din 1954, de la Berna, Ungaria – Germania. Atunci Ungaria avea 2-0 dupa primele 8 minute! Legatura dintre Ungaria lui Puskas si Albert Camus am facut-o intr-un alt articol.

Asta a fost prima intalnire cu Camus pe ziua de azi. A doua a fost legata de celebra fraza pe care i s-a atribuit:«S’il faut choisir entre la justice et ma mère, je choisis ma mère» (de fapt, fraza completa era:«En ce moment, on lance des bombes dans les tramways d’Alger. Ma mère peut se trouver dans un de ces tramways. Si c’est cela la justice, je préfère ma mère»).  Carolina F a gasit o formula frumoasa de iesire din acest tip de dilema: « Prietenia adevarului este buna, un prieten adevarat si mai bun » (in latina, pe blogul Imaginaria latina dicta).

A treia oara m-am gandit sa conversez cu algerianul pe marginea unei fraze pe care chiar a scris-o: « trebuie sa alegi: sa traiesti sau sa povestesti ». A rezultat o poveste despre bunica Olga pe care o puteti citi la Admiratii. Tot acolo am scris despre generozitate si imi dau seama ca si articolul Nu-ti poate nimeni lua puterea de a da s-ar potrivi cu epitaful lui Camus:

Je comprends ici ce

qu’on appelle gloire

le droit d’aimer sans

mesure

Ploaie oblică


« Marginea cheiului devine strada prelungă si linistită
Ce tresare si brusc se înaltă precum un zid
Iar navele trec străbătând trunchiul arborilor
Cu o verticală orizontalitate,
Lăsându-si parâmele printre frunze una după alta să cadă brusc în apă » (Fernando Pessoa – Ploaie oblică I, 10-14; traducere de Dinu Flămând)

Ziua a inceput cu o ploaie oblică. A continuat cu un dialog neasteptat cu Camus.

N-am judecat, am iubit


« Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, acărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.

Am credința ca v’am priceput: n’am judecat, am iubit…

Cuvintele apartin Reginei Maria. Compozitia Romanian Easter Eggs este semnată de strănepoata sa, Sophie de Roumanie (ASR Principesa Sofia a României). Sunt născute la aceeasi data, 29 octombrie, la 82 de ani diferenta (1875, respectiv 1957).

La Mulți Ani, Alteță!

Pace inimii voastre, Majestate!

PRO PATRIA SEMPER


Regele a găzduit la Palatul Elisabeta o ceremonie în care a primit Emblema de Onoare a Armatei României, în prezența Președintelul Senatului României, a ministrului Apărării Naționale și a Șefului Statului Major General.

Foarte potrivita deviza  « Întotdeauna pentru Patrie » pentru a caracteriza atitudinea de o viata a Regelui.

Oradea: « o reala evolutie pro-monarhie »


Am aflat ca va avea loc evenimentul  [dezvelirea statuii Reginei Maria la Oradea] si am reusit sa-mi ajustez programul din timp, pentru a putea participa. Asta inseamna ca s-a facut publicitate si s-a vrut sa se afle, nu ca altadata cand aflam dupa sau nu aflam deloc .

Ziua a fost placuta, insorita si cu o pronuntata nota de distinctie .

Lume de tot felul: oameni din vechea generatie, eleganti, cu flori in mana; bunici si parinti cu copii de mana; personalitati marcante ale orasului; copii si foarte multi tineri, clase intregi ale unor scoli, cadre didactice, armata si politia cu tot tacamul si politicieni; era prezenta toata « floarea politica ». ceea ce nu e putin lucru.

Oamenii s-au mai desteptat, s-au mai informat ori au citit istorie, dar cu certitudine exista o reala evolutie pro-monarhie. Avem un primar liberal cu reale intentii bune si asta face bine orasului. Evenimentul a fost incadrat in manifestarile dedicate Zilei Orasului ceea ce spune ca era de insemnatate maxima. Lucrurile sunt aranjate de cei de sus, dar si cei de jos mai inteleg si ei cate ceva – concluzia asta am tras-o ascultand o discutie de oameni simpli, la fata locului.

Senzatia per total a fost una de bucurie, de inaltare sufleteasca,  de SPERANTA.

(corespondenţă de la Oradea, de la Gabi, bună prietenă a acestui blog)

Nimic nou sub soare


Cand Umberto Eco lansa, cu mare succes, conceptul de « operă deschisă » (Opera aperta, 1962), trecusera deja mai mult de opt secole din ziua in care Marie, zisa  « de France », îi scria protectorului sau, Henric al II-lea Plantagenet, Duce al Normandiei si Rege al Angliei, in prologul culegerii ei de poeme epice muzicale (lais):


Eco defineste astfel opera deschisa:

« […] autorul oferă interpretului o operă de terminat. El ignoră in ce fel anume aceasta se va realiza, dar stie că va rămane opera sa; la capătul dialogului interpretativ, se va concretiza o formă organizată de un altul, dar o formă al cărei autor rămâne tot el. Rolul său constă în a propune possibilităti deja rationale, orientate si dotate cu anumite exigente organice care le determină dezvoltarea ulterioară. »

Mie mi se pare ca Marie spune acelasi lucru, doar ca mult mai frumos.

In plus, are constiinta clara ca nu spune o noutate, ci face o trimitere care sare in ochi (si rasuna in rime in urechi), la Priscian – un autor care facuse cu sapte secole inainte de timpul Mariei o exemplificase ce inseamna opera deschisa dedicand o scriere ampla primelor 12 (!) versuri din Eneida, scrisa de Virgiliu cu alte cinci secole inainte.

Eco poate fi pus printre redescoperitorii operei deschise. Si ar fi fost bine sa aiba si mai mult succes; poate atunci am fi auzit mai rar prin orele de literatura teribila intrebare « Ce a vrut sa spuna autorul? » Iar sumarul teoriei in versuri de Marie de France acompaniate la harpa (asa cum se obisnuia la curtea Plantagenetilor) cred ca ar prinde chiar si la clasa a cincea.

Deschideri memorabile


“One day in the middle of the twentieth century I sat in an old graveyard which had not yet been demolished, in the Kensington area of London, when a young policeman stepped off the path and came over to me.” (Muriel  Spark – Loitering with Intent)

Am vazut pe net topuri de 5 / 10/ 20 / 100  « cele mai bune »  prime rânduri de roman. Nu ma gandisem la un asemenea top. Oricum, o singura data m-a izbit atat de puternic primul rand incat sa-l retin din prima si mai durabil decat oricare vers pe care l-am stiut vreodata:

« Intr-o zi din mijlocul secolului al douazecilea stateam intr-un vechi cimitir care nu fusese inca demolat, in zona Kensington din Londra, cand un tanar politist se abatu din drum si veni catre mine. »

Am citit apoi tot ce mi-a cazut in mana din Muriel Spark. Scrie bine, scrie inteligent, scrie cu spatii mari (pentru imaginatia cititorului) intre randuri. Un fel de stranepoata a lui Jane Austen.

Nici din celelalte carti ale lui Muriel Spark, nici de la alti autori nu mi-au mai ramas insa gravate in memorie inceputuri memorabile.

Poate imi mai propuneti domniile voastre cateva.