“One day in the middle of the twentieth century I sat in an old graveyard which had not yet been demolished, in the Kensington area of London, when a young policeman stepped off the path and came over to me.” (Muriel  Spark – Loitering with Intent)

Am vazut pe net topuri de 5 / 10/ 20 / 100  « cele mai bune »  prime rânduri de roman. Nu ma gandisem la un asemenea top. Oricum, o singura data m-a izbit atat de puternic primul rand incat sa-l retin din prima si mai durabil decat oricare vers pe care l-am stiut vreodata:

« Intr-o zi din mijlocul secolului al douazecilea stateam intr-un vechi cimitir care nu fusese inca demolat, in zona Kensington din Londra, cand un tanar politist se abatu din drum si veni catre mine. »

Am citit apoi tot ce mi-a cazut in mana din Muriel Spark. Scrie bine, scrie inteligent, scrie cu spatii mari (pentru imaginatia cititorului) intre randuri. Un fel de stranepoata a lui Jane Austen.

Nici din celelalte carti ale lui Muriel Spark, nici de la alti autori nu mi-au mai ramas insa gravate in memorie inceputuri memorabile.

Poate imi mai propuneti domniile voastre cateva.

16 réflexions sur “Deschideri memorabile

  1. Все счастливые семьи похожи друг на друга, каждая несчастливая семья несчастлива по-своему (Анна Каренина, Лев Никола́евич Толсто́й )

    1. Da, e foarte citata aceasta in topurile de care am pomenit (in traducere engleza, desigur).
      Happy families are all alike; every unhappy family is unhappy in its own way

  2. « Toate familiile fericite se aseamana intre ele. Fiecare familie nefericita, insa, este nefericita in felul ei. »
    Mie mi se pare ca Tolstoi a râs un pic in barba de cititorii lui moscoviti. Valabilitatea formulei e pusa la indoiala daca citesti si ultimele randuri:
    « Tot asa am sa ma supar pe Ivan, vizitiul; tot asa o sa ma inflacarez in discutii, exprimandu-mi ideile hodoronc-tronc; acelasi zid are sa ramana intre adancul sufletului meu si ceilalti oameni, fie chiar si sotia mea; tot asa am s-o invinovatesc pentru spaima mea si am sa ma caiesc pe urma; tot asa n-am sa patrund cu ratiunea de ce ma inchin, si totusi o sa ma inchin. Viata mea insa, toata viata mea – indiferent de ceea ce s-ar putea intampla cu mine – fiecare clipa a vietii acesteia, nu mai este lipsita de sens ca mai inainte, dar are un netagaduit rost al binelui pe care eu sunt stapan sa-l dau vietii »

    Mie mi se pare ca Levin tocmai a descoperit ca familiile pot fi nefericite cam la fel si ca sursele nefericirii raman cam la fel pe tot parcursul vietii, dar ca pot deveni fericite fiecare in felul ei, daca isi descopera un rost specific.

  3. « De cateva saptamani incerc sa zaresc in directia mlastinei silueta Eleonorei, asa cum a plecat, cu trenciul pe umeri » (Octavian Paler – Viata pe un peron)

    1. Viata pe un peron ma tulbura de la un capat la altul. Asa ca o sa adaug si finalul:
      « Plec, domnilor.
      Doamne, apara-ma de mine insumi »

  4. Daca vreti intr-adevar sa aflati ce s-a intamplat, probabil c-o sa intrebati in primul rind unde m-am nascut, cum mi-am petrecut copilaria mea amarata, cu ce s-au ocupat parintii înainte de nasterea mea si alte rahaturi d-astea gen David Copperfield, dar, daca vreti sa stiti, n-am nici un chef sa le insir pe toate. (De veghe in lanul de secara – J.D. Salinger)

  5. Acum cateva luni m-am intalnit cu colegul si prietenul meu Jozef Sniatynsky, care in ultima vreme ocupa un loc de seama printre scriitorii nostri. In discutiile purtate pe tema literaturii, S. acorda o deosebita importanta memorialisticii in genere. Spunea ca omul care lasa in urma lui un jurnal-indiferent-daca-i scris bine sau rau, important e sa fie sincer -acela transmite viitorilor psihologi si romancieri nu numai tabloul timpului sau, ci unicele documente veridice pe care sa se poata baza.( SIENKIEWICZ- fara ideal- sau aniela)

    p.s. Azi, observand la metrou Victoriei biblioteca afisata m-am intrebat ce reprezinta acele coduri ale cartilor. Prietenii mei nu au stiut.. Cosmarul a continuat. Strada Arthur Verona e plina de coduri. Eu ma uit degeaba la telefon… Si la antipa e unul ,langa mamut…Asa ca intreb in continuare…cum le citesc si ce gasesc, un mamut, o carte?
    Multumesc frumos:)

  6. « Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! » ( mai e nevoie sa precizez sursa? 🙂 )

  7. « Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător. » – Marin Preda – Cel mai mai iubit dintre pământeni

    1. Multumesc pentru acest rand. Uitasem complet aceasta deschidere de maestru. De fapt, cred ca, la vremea la care am citit cartea nici nu am fost prea atent la aceste filosofari.

  8. Whether I shall turn out to be the hero of my own life, or whether that station will be held by anybody else, these pages must show. —Charles Dickens, David Copperfield

Répondre

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s