Frica sau viața?


E traducerea titlului unui blog in portugheza (Vida ou Medo?) in care sunt multe comprimate de sanatate mintala. Iata un exemplu:

E unul dintre cercurile vicioase ale anxietatii:

inactivitate – vinovatie – panica – neajutorare – inactivitate.

Postarea originala (Que ciclo…) o gasiti aici.

Mi-a dat o idee de desen completat cu posibile iesiri (terapeutice) din acest ciclu.

Desenul l-am pus in mapa Bucati de stres  (Un cerc vicios al anxietatii). Il gasiti aici.

10 commentaires sur “Frica sau viața?

  1. « Fă acele lucruri de care îti este frică și continuă să le faci! Este cea mai rapidă și scurtă modalitate descoperită vreodată, prin care îti poți depăși fricile. » – Dale Carnegie

    • « Poti sa alergi cand ti-e frica? » « Poti sa mergi cand ti-e frica? » « Poti sa vorbesti cand ti-e frica? »
      Le-ai facut adesea astfel (cu frica), deci poti. Problema e ca nu mai vrei sa simti frica. Dar ea nu face decat sa creasca pe masura ce ocolesti tot mai multe lucruri. Acele lucruri devin tot mai necunoscute, tot mai nelinistitoare.
      Asa ca e vorba de o alegere: frici cu care sa invat sa traiesc sau anxietati care nu-mi dau voie sa traiesc.

  2. Există un nivel maxim al anxietății care este atins în câteva minute, după care creierul, saturat fiind, trece în faza de liniștire. Dacă ai puterea să stai în frică preț de câteva minute, ai trecut de greu. Mai rămâne sa exersezi expunerea la stimulul generator de anxietate, iar rezultatele vor apărea negreșit. Gustul victoriei și senzația de eliberare sunt formidabile. Până la urmă, ne este cel mai frică de…frică.

  3. Exemplul personal: îmi era frică de întuneric și de fantomele pe care le-ar putea ascunde ( râdeți, ha? 🙂 ). Mi-am imaginat mai întâi foarte detaliat că sunt singură acasă ( ce se aude în casă și afară, ce văd în casă și pe geam, cu ce sunt îmbracată, cât este ceasul, ce simt, cum arată fantoma, cum se apropie de mine, ce face), în întuneric total, în fața ferestrei și că fantoma îmi sare în cârcă. Anxietate maximă la început, apoi o ia la vale. Am trecut apoi la practică: singură acasă, ma așez în fața ferestrei și aștept, cu scenariul de mai sus în minte. Frică intensă la început, dar nu fug din ea. Rămân în întuneric, mă întorc, nu-i nimic în spatele meu, așa că încep să caut fantoma prin toată casa, în beznă totală. Dacă la început, nivelul anxietătii era fenomenal și credeam că nu voi rezista, ulterior, în doar câteva minute, m-am liniștit în mare masură, văzând că totul era în mintea mea. Am repetat exercițiul și în zilele urmatoare până nu am mai simțit aproape deloc anxietate. Uneori, când am impresia că s-a reîntors frica, o iau de mâna și mă plimb cu ea prin întuneric. Nu mai e fioroasă, am îmblanzit-o deja. Cam asta-i. 🙂

  4. Pai , fantomele-s floare la ureche pe langa ce frici am eu ! Era sa nu mai scriu nimic pe blog de frica gramaticii ( cu un i , sau cu doi ? ) 🙂 , plus cand vad texte in alta limba , ma apuca amocul ! Si mai sunt…

  5. „Trebuie să vă spun ceva despre frică. Ea este unicul inamic adevărat al vieții. Numai ea o poate învinge. Este un adversar inteligent, trădător. Nu are decență, nu respectă nici o lege sau convenție, nu are milă. Merge direct la punctele slabe, pe care le găsește cu uimitoare ușurință.
    Totdeauna începe în minte. Te simți calm, liniștit, fericit. Apoi, frica, deghizată sub masca îndoielii blânde, se strecoară în mintea ta ca un spion. Îndoiala se întâlnește cu neîncrederea și neîncrederea încearcă să iasă la suprafață. Dar neîncrederea e un infanterist prost înarmat. Îndoiala îl învinge repede. Devii îngrijorat. Rațiunea preia lupta. Te linistesti. Rațiunea e bine înarmată. Dar, spre uimirea ta, în ciuda tacticii superioare si a unui număr de victorii de necontestat, rațiunea este înfrântă. Te simți slăbit, sovăielnic. Îngrijorarea se transformă în groază.
    Apoi, frica îți cuprinde corpul, care îsi dă seama că există o problemă gravă. Plămânii îți zboară ca pasărea, intestinele se preling ca șarpele. Limba îți cade, grea ca un oposum, maxilarele încep să galopeze pe loc. Surzești. Mușchii îți tremură ca și cum ar suferi de malarie, iar genunchii încep să-ți danseze. Inima se zbate în timp ce sfincterele se relaxează. Și la fel tot restul corpului. Toate organele te lasă. Numai ochii mai funcționează. Ei sunt pironiți asupra fricii. Iei decizii pripite. Concediezi și ultimii aliați: speranța și încrederea. Te înfrângi singur. Frica, care e doar o impresie, triumfă.
    Problema e dificil de exprimat în cuvinte. Căci frica, adevărata frică, este cea care îți zdruncină temelia, care pune stăpânire pe tine când trebuie să-ți recunoști mortalitatea, se cuibărește în memoria ta ca o cangrenă: încearcă să strice totul, chiar și cuvintele pe care le folosești pentru a o exprima.
    Prin urmare, trebuie să te lupți ca să-i dai expresie, să arunci strălucirea cuvintelor asupra ei. Pentru că, dacă nu o faci, dacă frica devine un întuneric inexprimabil pe care îl eviți sau chiar reusesti să-l eviți, te trezești în fața a noi atacuri pentru că nu ai luptat niciodată împotriva adversarului care te-a învins.” Viața lui Pi (Yann Martel)

Répondre

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s

%d blogueurs aiment cette page :