Preasimtitoare lalele


lalele_roz_2-1440x900The tulips are too excitable, it is winter here.
Look how white everything is, how quiet, how snowed-in
I am learning peacefulness, lying by myself quietly
As the light lies on these white walls, this bed, these hands.
I am nobody; I have nothing to do with explosions.
I have given my name and my day-clothes up to the nurses
And my history to the anaesthetist and my body to surgeons.
(Silvia Plath – Tulips)

(Prea simtitoare sunt aceste lalele, e iarnă aici./ Uite cât de alb este totul, cât de calm, de nins înăuntru/Învăt împăcarea, întinsă in mine linistit/ Așa cum sta lumina pe pe-aceste ziduri albe, pe acest pat, pe-aceste mâini. / Eu sunt nimeni, nu am nimic de-a face cu explozii./Am dat asistentelor numele meu și hainele de zi / Și istoria mea anestezistului și corpul meu chirurgilor.)

Silvia Plath s-a sinucis pe 11 februarie 1963. Poezia Lalele a fost publicată postum. Tot postum a fost onorata cu Premiul Pulitzer pentru Poezie, in anul in care ar fi implinit 50 de ani (1982). Poeta a fost, pana la urma, auzita. Dar strigatul de ajutor al unei tinere mame depresive nu a fost auzit la timp.

Intamplator sau nu, am primit azi un comentariu de la Ramona la postarea Marea tacere care se potriveste aici.

Iti scriu de-aici
de unde cuvantul nu poate ajunge
e atata liniste intre noi
cat sa frangi in doua departarea ca pe-o paine calda
si-atata tristete intre noi
de parca au murit toate pasarile lumii pe crengi de argint…

Versuri pentru Dana, fosta colega de scoala, care nu a mai putut… :(

2 commentaires sur “Preasimtitoare lalele

  1. Maria s-a nascut acum 23 de ani . Azi e ziua ei si cadoul care a bucurat-o a fost o plasuta cu un mar , o ciocolata , o harta si niste bilete de tren , cu destinatia Sighisoara …Intamplator , pe pian sta un buchetel primavaratic : lalele si-o zambila . Afara ninge …
    Si viata merge inainte …

  2. Pura intamplare. Nu ma suspectati de vaste cunostinte de cultura generala ca nu le posed, motiv pentru care ma incearca adeseori o parere de rau ca nu sunt un interlocutor pe masura cunostintelor dumneavoastra.
    De Dana am aflat ieri. Abia azi am indraznit sa plang cu adevarat, fara cenzura. S-a sinucis la inceputul toamnei trecute, chiar inainte sa innebuneasca padurile de rosu si de galben. In coltul meu de amintire, ii este, totusi, bine: o fata mica, desteapta, frumoasa, care o iubea pe Momo a lui Michael Ende si care, spre marea mea mirare, intelegea fizica si chimia.
    In ziua cand a murit a fost urat afara, prima zi imbufnata de toamna. Eu, dupa multe amanari, veneam in vizita la ai mei, ea, dupa alte doua incercari, pleca dincolo de curcubee. Mama ma primea razand, mama ei o petrecea plangand.
    Nu-s multe de spus…probabil, ii era prea dor de soare…

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s

%d blogueurs aiment cette page :