Diversiunea 9 mai


Timp de 70 de ani (1878-1947), Ziua Independentei a fost 10 Mai.

Apoi, dupa proclamarea banditeasca a republicii, « se descopera » ca 9 mai ar fi data proclamarii independentei si este propusa celebrarea ca zi a eroilor. Se impuscau astfel doi iepuri dintr-un foc:

1. Pana atunci, Ziua Eroilor era celebrata la sarbatoarea Inaltarii Domnului, avand deci si un marcat caracter religios.

2. Ziua de 10 Mai lega indisolubil Independenta de regalitate.

Se realiza astfel deturnarea simultana a doua sarbatori care intretineau sentimentul identitatii nationale.

Manevra a avut efecte pana in zilele noastre. Un deputat PSD a inaintat o propunere de sarbatorire a zilei de 9 mai ca zi a independentei, bazandu-si expunerea de motive pe cea folosita de comunisti in 1948 si sustinand, asemenea lor, ca 10 mai ar fi « un fals ».

Cum s-au petrecut lucrurile?

Pe 9 mai 1877 (spre seara), deputatul Fleva face o interpelare in Adunarea Deputatilor, solicitand Guvernului sa-si precizeze pozitia fata de actiunile ostile ale armatei turce la Dunare. Ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, ii raspunde, formuland in final celebrele cuvinte: « Suntem o natiune independenta ». Adunarea adopta, in unanimitate, o rezolutie care confirma ruperea legaturilor cu Imperiul Otoman.

A doua zi, 10 Mai, Senatul adopta o hotarare similara, iar Domnitorul Carol proclama solemn independenta Romaniei. Procesul constitutional al proclamarii independentei a fost deci complet pe 10 Mai.

9 mai e o diversiune comunista. Mihail Kogalniceanu insusi nu a pretins vreo onoare speciala pentru ziua de 9 mai. Dar una dintre  specialitatile propagandei comuniste a fost rescrierea istoriei pentru stergerea memoriei.

Veniti sa sarbatorim Ziua Independentei?


ACTUALIZARE: Manifestatia organizata de 10 Mai are loc la 17.30 (detalii aici).

Sustin in continuare ideea sa fim vizibili si in restul zilei. Voi fi la statuia Regelui Carol I in prima parte a zilei si imi va face deosebita placere sa cunosc si alti cetateni care vor sa repuna Coroana de Otel pe fruntea României.

[Nemuritori de rând]


Stateam cu un prieten de o ora la o prajitura. Am vrut sa spun literalmente « prieten de o ora » – ne cunoscusem cu o ora in urma si ne simteam deja prieteni. In asa fel incat nu mi s-a parut deplasat cand el a spus (cu referire la pozitia lui agnostica): « Pentru voi, credinciosii, e mai simplu, stiti ca urmeaza ceva… » Nu mai stiu exact ce i-am spus atunci. Dar gandul meu era, atunci ca si acum, ca la pachet cu asigurarea ca viata nu se termina aici vine un risc urias: calitatea vietii fara sfarsit depinde de aceasta foarte scurta  trecere pe pamânt.

Azi am descoperit un nume pentru aceasta stare de trecere, in care nu stim inca verdictul final: nemuritori de rând. Mi-a venit acest gand de la titlul unui blog. Nu stiu la ce s-a gandit autoarea atunci cand si-a ales ca pseudonim Nemuritoarea de rând, dar ii multumesc pentru postarile bine alese, care stimuleaza si gândirea si simtirea.

Iata cateva exemple:

Nu ne place deloc cand ceilalti nu ne indeplinesc asteptarile si traim ca si cum ni s-ar cuveni orice ne dorim. Cand oamenii ne sprijina, noi consideram ca meritam, in mod firesc, eforturile lor, traind ca si cum am fi indreptatiti sa beneficiem de un astfel de efort. (Naikan I)

Halucinatia stiintei o miniconferinta stimulanta despre stiinta actuala ca sistem de credinte

Femeia adevarată e femeia pe care vrei să o strângi de mână pe stradă, femeia lângă care vrei să și dormi, nu doar să te culci, este femeia aia cu care diminețile friguroase ți se par calde, femeia cu care vrei să stai toată ziua în pat, doar să o vezi acolo, cu tine…doar voi, voi doi. (Femeie refugiu)

Palimpsest


Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. Iar Simon-Petru stătea şi se încălzea. Deci i-au zis: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui? El s-a lepădat şi a zis: Nu sunt. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui. Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia. Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.

1 mai sau piratarea primaverii


1maiIn 1889, la primul congres  al Internationalei a II-a (Socialista), ziua de 1 Mai a fost declarata ca zi de solidaritate a clasei muncitoare.

Motivul oficial al alegerii l-a constituit comemorarea victimelor represiunii miscarilor muncitoresti de la Chicago, din 1 mai 1886.

De fapt, ziua de 1 mai era o veche sarbatoare precrestina a primaverii. Biserica a incercat (cu succes limitat) sa-i dea un caracter crestin. In Vest, Sfanta Walburga a devenit patroana zilei de 1 mai, in Est, Sf. Prooroc Ieremia a dat numele sau sarbatorii de Arminden (Ieremii den in slava).

Ce putea fi mai potrivit pentru o miscare pana atunci destul de obscura decat piratarea unei sarbatori atat de populare?

Pentru noi, românii, exista o alta zi de mai incarcata de semnificatii istorice: 10 Mai. Sarbatoarea primaverii românesti. A primaverii singurei Românii adevarate: Regatul României.

Pe blogul Regatul Romaniei (http://carolinafedra.wordpress.com) puteti gasi mai multe articole dedicate Sarbatorii României Adevarate.