Despre adevarata si roditoarea iubire de sine


Se afirmă tot mai des că pentru a-i putea iubi pe altii trebuie să te poti iubi pe tine.

Dar cum ai putea invata să te iubesti pe tine?

O solutie veche de peste 13 secole a fost propusă de Sf. Maxim Mărturisitorul într-o scrisoare catre Ioan Cubicularul, intitulată Despre iubire. Iată cum sintetizează Parintele  Dumitru Stăniloae formularea Sf. Maxim Mărturisitorul:

« Persoanele umane, in loc sa inainteze spre iubire intre ele, ca o inaintare a unuia in altul si in considerarea de catre unul a celuilalt ca o sine proprie, dupa asemanarea Sfintei Treimi, au ales sa se urasca si sa sporeasca lupta intre ele, sustinand in cadrul firii celei una, repetata in ele, putinta de a se sfasia. »

Asadar, solutia constă in a considera un sine extins, a mă vedea pe mine în altul. Căci omul nu e om închis în el insusi. Omul e om prin alti oameni.

Recunoscându-mă pe mine în altul pot învăta să mă iubesc iubindu-l.

Eminescu nu ar fi vrut sa fie poet national


A refuzat distinctia Bene Merenti, acordata la propunerea Reginei Elisabeta, motivându-si decizia prin faptul ca respectiva distinctie fusese data si unor oameni nemerituosi. Se simte chiar jignit sa fie pus pe acelasi plan cu « niste catâri intelectuali ».

Nu a putut face insa nimic impotriva mumificarii sale ca « poet national », pe care a prevazut-o in Scrisoarea I. Tot in Scrisoarea I, ascunse printre zecile de randuri despre soarta postuma a celui care scrie, se afla si doua versuri care vorbesc despre un alt fel de ambitii ale lui Eminescu:

Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…

Da, Eminescu si-a dorit puterea politica. Nu in sensul de a deveni politician el insusi, ci de a fi un director de constiinta al politicii nationale.

In plus, Eminescu si-a considerat toate poeziile ca fiind « neterminate ». Maiorescu a publicat prima editie a poeziilor lui Eminescu fara ca selectia si revizuirea lor sa fie facuta de poet (aflat in 1883 la primul episod de boala). Mai mult, cand Maiorescu a incercat sa obtina semnatura lui Eminescu pentru a doua tiparire, acesta l-a refuzat, spunand ca trebuie sa mai lucreze la toate acele poezii.

Aceasta opera « neterminata » a fost « terminata » prin includerea sa in programa scolara. In diferite programe scolare (cu iz liberal, national-crestin, internationalist-proletar, sau national-comunist). Eminescu nu si-ar fi recunoscut gandirea politica in niciuna dintre aceste programe. Iar dragostea eminesciana a fost poate si mai mult falsificata.

Cred ca Eminescu nu a vrut sa fie « poet national ».  S-a vazut insa adesea ca un avatar al poetului-rege universal.

Bancnotele unei republici


1 Leu1 leu – Nicolae Iorga, profesor al Principelui Mostenitor Carol si apoi al Regelui Mihai.5 Lei

5 lei – George Enescu, descoperit si protejat de Regina Elisabeta, careia i-a purtat mereu recunostinta

10 Lei10 lei – Nicolae Grigorescu, pictorul oficial al Razboiului de Independenta, beneficiind de sprijinul Reginei Elisabeta.

50 de lei – Aurel Vlaicu,50 Lei remarcat de Principele Mostenitor Ferdinand, a primit un post de inginer la Arsenal; a primit din partea Regelui Carol I un premiu de 50 000 de lei (suma echivalenta cu cea acordata castigatorilor Premiului Nobel) pentru demonstratia sa de folosire a avionului ca mijloc de comunicatie militara (a zburat intre Bucuresti si Piatra-Olt pentru a simula transmiterea unei directive de lupta).

100 Lei100 de lei – I.L. Caragiale, numit director al teatrelor de catre ministrul Titu Maiorescu, un apropiat al Reginei Elisabeta. Este solicitat, in 1888 sa se ocupe de programul teatral prezentat, la Peles,  Printului de Wales (fiul reginei Victoria, viitorul Eduard al VII-lea). Desi initial a fost un critic al lui Carol I, incepand cu anii 1880, Caragiale schimba tonul, devenind un suporter al Dinastiei.200 Lei

200 de lei – Lucian Blaga, diplomat in slujba Regelui Ferdinand, a Regelui Mihai I (sub Regenta) si a lui Carol al II-lea, intre anii 1926-1939.

500 Lei500 de lei – Mihai Eminescu. Cea mai valoroasa bancnota a republicii ilustrata cu figura unui antirepublican convins. Desi a refuzat sprijinul Reginei Elisabeta, aceasta a donat bani (sub anonimat) pentru intretinerea sa in conditii foarte bune la sanatoriul din Viena. Iar Titu Maiorescu, una dintre figurile tutelare ale Junimii si protectorul lui Eminescu era, totusi, un apropiat al reginei.

Sunt bancnotele aflate acum in circulatie. Ca orice selectie restransa e foarte subiectiva. Mie, de exemplu,  mi se pare ciudat ca portretul istoricului Nicolae Iorga a fost pus pe cea mai circulata bancnota, dar, desigur, si asta e o parere subiectiva. Despre altceva voiam sa va intreb: mi se pare mie, sau toti acesti mari români au avut strânse legaturi cu regii si reginele României?

Concurs cu premii


eminescu

aFile:Popova Philosopher.jpg

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Intrebarile:

1. Din ce poezie de Mihai Eminescu face parte strofa citata?

2. Unde se afla aceasta pictura de Nicolae Grigorescu?

3. Ce reprezentanta a avangardei ruse a pictat « Portretul unui filosof »?

4. Ce legatura exista intre cele trei raspunsuri la intrebarile de mai sus?

Vorbe si fapte de iubire


                                              – Te rog nu mă certa,
Aceea care-mi este acuma dragă
Mi-e dat și ea iubirea ei întreagă,
Cealaltă nu era deloc așa.

                                                        – Firește, căci îți pricepuse firea,
        O vorbă goală doar ți-era iubirea

(William Shakespeare, Romeo si Julieta, traducere de  Şt. O. Iosif)

Am publicat pe Ralix.ro articolul intitulat Julieta la 42, Romeo la 48. Gasiti in el cateva dintre elementele din trusa de supraviețuire și conviețuire într-o iubire durabilă pe care o vom deschide sâmbata, 15 iunie,  la evenimentul Ralix cu tema Arta de a iubi.

Duminica Orbului


Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră.

(Evanghelia după Ioan)

Arta de a iubi


artEvenimentul este organizat de Ralix.ro  si se desfășoară pe 15 iunie 2013, în intervalul orar 10-14 în centrul de conferințe Lev’Or, sala Paganini (Str. Dragoslavele, nr. 2-4, zona Piața Victoriei, București).

Voi contribui cu o prezentare intitulata Iubirea femeilor vazuta prin ochii barbatilor. O descriere mai ampla a evenimentului gasiti aici si aici

Pentru inscrieri puteti merge aici

Un principe bine creat


Pe 7 iunie 1960 s-a nascut, la Iasi, Radu Duda.

Pe 10 iunie 1996 actorul Radu Duda s-a logodit cu Principesa Margareta a României, iar pe 21 septembrie 1996 a avut loc nunta.

Pe 30 decembrie 1997 Regele Mihai a anuntat ca doreste sa transmita toate prerogativele sale Principesei Margareta, pe care desemnat-o drept « Custode al Coroanei României ».

Principele Radu nu e nascut, ci « creat ». Aceasta e formula: a fost « creat Principe al României » la 5 ianuarie 2005. La mai bine de 3000 de zile de la casatoria cu Principesa. Nimeni nu poate spune ca Regele Mihai s-a grabit. In schimb, timpul a decantat faptele de vorbele spuse cu prea mare usurinta de bârfitorii cu sau fara solda.

Radu Duda si-a castigat cinstit titlul. Prin voia lui Dumnezeu si, apoi, prin faptele sale. Si-a jucat foarte bine rolul vietii sale. Iar dintr-un  rol cu adevarat mare protagonistul culege cateva aplauze, dar partea leului din castigul spiritual se duce catre public.

Ce am castigat noi din alegerea inspirata a Principesei Margareta?

Cel putin trei lucruri:

1. O mai buna cunoastere a trecutului Casei Regale a Romaniei, prin neobosita activitate publicistica a Principelui Radu: peste 20 de carti despre regalitate, numeroase articole si eseuri si, nu in ultimul rand, un blog foarte dinamic si interesant

2. O mai buna cunoastere a Principesei Mostenitoare. Principele a stiut sa-i puna in evidenta, pentru ochii nostri, nobletea si meritele.

3. O speranta ca România poate fi altfel. Principesa Margareta spunea odata ca românii sunt generosi. Si probabil ca sunt, atunci cand se oglindesc in priviri generoase. Privirea principesei i-a dat lui Radu Duda sansa la titlul de print. Pe care el a fructificat-o. Si noi avem sansa de a ne ridica din nou la statutul de român. Nascuti fiind intr-o tara ocupata, sa fim « creati cetateni ai Regatului României ». Prin voia lui Dumnezeu si cu voia noastra.

LA  MULTI  ANI,  ALTEŢA  VOASTRĂ  REGALĂ !

Cum au ajuns sarmalele in Suedia


La Chisinau a fost organizata anul acesta o expozitie intitulata Pe când Suedia era guvernată din Moldova. Acest titlu nu este o exagerare: intre 1711-1713, dupa infrangerea in razboiul cu Rusia, regele Carol al XII-lea al Suediei si-a avut resedinta la Varnita, in Moldova. In aceasta perioada a reformat sistemul fiscal suedez si a creat institutia Ombdusmanului (Avocatul Poporului). Mai multe despre anul suedez in Moldova – aici 

Stiati ca suedezii mananca de 300 de ani sarmale? Tot Carol al XII-lea le-a importat:

,,Regele nu era interesat de mancare. El manca repede si nu prea bea vin, dar a adus in Suedia sarmalele. La noi sunt un pic altfel, dar fara indoiala ele au fost aduse din Moldova » (Per Sardin, curator senior la Tezaurul Regal din Stockholm)

Azi este ziua nationala a Regatului Suediei. In anii ’90 eram batuti la cap cu modelul suedez. Dar modelul suedez nu e imaginabil fara monarhie. Voi dezvolta subiectul pe blogul Regatul României.