Iugoslavia ca mostenire privata


https://i2.wp.com/www.novosti.rs/upload/thumbs/images/2013//08/26n/dru-tito_620x0.jpgCitesc in Večernje novosti (Stirile de seară) că « depozitul [bancar] al maresalului Tito ascunde bijuterii ale familiei Karagheorghevici [familia regala a Serbiei si a Iugoslaviei] ».

Ca si in cazul României, familia regala iugoslava a fost acuzata mereu de puterea comunista instalata la Belgrad ca a plecat din tara cu mari valori ale patrimoniului national. Spre deosebire de România, in Serbia s-a constituit o comisie de ancheta care sa vada daca in contul secret al fostului presedinte pe viata al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Iosip Broz Tito, se afla valori insusite ilegal.

Si s-au descoperit acolo bijuterii care apartin indubitabil familiei regale. Printre ele un colan cu diamante care a apartinut Reginei Maria a Iugoslaviei (fosta Principesa Maria a României). Acest colan a fost remis deja familiei regale, cu ocazia reinhumarii Regelui Petru si Reginei Maria,anul acesta, la Oplenac, necropola regilor Iugoslaviei.

Nepotii lui Tito au spus insa ca nu vor ceda nimic din depozitul de la Banca Nationala a Serbiei fara o hotarare judecatoreasca. Ei se considera mostenitorii unei averi private care include (de ce nu?!) si lucrurile de pret (multe dintre ele fara de pret!) ale familiei regale.

Mai mult despre ce am aflat urmarind acest subiect in presa sarba din ultimele zile – aici.

Vlahii care au întemeiat Cetinje


DSCF1817Am ajuns la Cetinje, fosta capitala a Regatului Muntenegrului (astazi republica, dar care a adoptat ca drapel vechiul drapel al regelui Nikola I, iar familiei regale muntenegrene actuale i-a recunoscut oficial statutul de simbol national). Nu eram pregatit sa descopar ca asezarea a fost intemeiata, la 1450, de un voievod vlah. Cea mai veche biserica din oras este cea cu hramul « Nasterea Maicii Domnului », dar este cunoscuta sub numele de Vlaška Crkva (Biserica Vlahilor).

Vazusem cladirile fostelor ambasade (engleza, franceza, germana, bulgara, sârba) si zarisem in trecere un indicator pe care scria  « Vlach Church ». Cand am intrebat un localnic unde e Vlaška Crkva, un zambet mare si cald i-a aparut pe fata, m-a luat dupa umeri si m-a condus, vreo douazeci de pasi, pana chiar in fata bisericii; mi-a strans inca o data mana si mi-a zambit multumit. Am constatat astfel, la prima mana, cat de iubita e inca biserica intemeiata de vlahi (in care nu se mai tin decat foarte rar slujbe).

Doua tragedii ridicole si o drama neterminata


Unii pretind ca Ion Antonescu era aproape sa semneze armistitiul atunci cand a fost arestat, altii sustin ca urma sa pregateasca rezistenta armata pe linia Focsani-Namoloasa. Ambele versiuni sunt plauzibile, numai ca ambele planuri, asa cum apar ele din documente si marturii, ar fi fost tragice (si fara pic de maretie) pentru tara.

1. Semnarea armistitiului cu sovieticii urma sa fie anuntata in prealabil germanilor (oferindu-le 15 zile pentru retragere). E aproape sigur ca germanii ar fi ocupat militar România; apoi ar fi urmat ocupatia sovietica. Nu mi-e greu sa-mi imaginez apoi impartirea in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (cuprinzand toata Moldova), Republica Sovietica Federativa a Dunarii de Jos (cuprinzand Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Bulgaria) si Republica Autonoma a Transilvaniei (parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucraina). Nu imaginez nimic nou, planuri au existat pentru toate aceste trei entitati, intre 1940 si 1946.

2. Rezistenta ar fi activat imediat introducerea administratiei sovietice in Moldova de dincoace de Prut si anexarea Maramuresului la Ucraina. Lui Tito i s-ar fi dat permisiunea sa ocupe Banatul. Dupa infrangerea rezistentei sovieticii ar fi dispus cum ar fi dorit de restul teritoriului. Poate ca ar fi creat si un stat român cu vreo zece judete.

Regelui Mihai i se reproseaza adesea ca a predat tara rusilor. Nu se remarca niste « detalii »: ca a pastrat si chiar a marit statul român pe care il primise in septembrie 1940 si ca, printr-un act personal, a facut posibila o drama, acolo unde se parea ca suntem prinsi intr-o tragedie.

23 august 1944 a fost ziua in care un om a actionat curajos si lucid pentru a evita o tragedie. Stia ca la sfarsitul zilei s-ar putea sa nu mai fie in viata. Dar stia si ca la sfarsitul lunii România ar putea inceta sa existe.

Regele si-a facut datoria.

Apoi dreptul fortei a primat in fata fortei dreptului. Dar azi nu mai avem scuze. Nici o forta coplesitoare nu ne mai impiedica sa contribuim si noi la restabilirea legitimitatii si independentei statului român.

Regele nostru isi face inca datoria. Noi cand ne-o vom implini pe a noastra?

Flori, fete, filme si povesti (8)


1. Floarea se mai cheama si … africană

File:VenusVictrix.jpg2. Fata este Pauline. S-a nascut intr-o insula care pretinde a fi pamantul natal al lui Cristofor Columb. S-a maritat cu un general republican care a guvernat pentru un an insula Saint-Domingue, botezata initial, de Columb, Hispaniola. Dupa ce generalul moare de febra galbena, se marita a doua oara, devenind Printesa Borghese. Mai mult nu va spun deocamdata, iar in loc de portret anexez o sculptura de Canova, care o infatiseaza ca Venus Victrix.

affiche Le rouge et le noir3. Filmul din 1954 îi are ca protagonisti pe Danielle Darieux si Gerard Philipe. O versiune mai noua (1997) pentru televiziune puteti vedea aici.


4. Iar povestirea… Zice autorul, in loc de prefata:

« Povestirea aceasta a fost scrisa in iarna lui 1830 si la o departare de 300 de leghe de Paris […] »

Si incepe astfel:

« Pe 15 mai 1796, generalul Bonaparte isi facu intrarea in Milano in fruntea acestei tinere armate care tocmai trecuse podul de la Lodi si aratase lumii ca, dupa atatea secole, Cezar si Alexandru aveau un urmas. »

Cum se numeste floarea?