24 de zile in Balcani (6): Teuta


Bulevar Teuta. Ulcinj. Montenegro. УльциньNumele mi s-a parut misterios: Teuta. Si aparea peste tot, cand te asteptai mai putin: bulevardul Teuta, vaporasul Teuta, restaurantul Teuta, TV Teuta, salonul de frumusete Teuta, revista Teuta.

Cand am vazut revista, mi-am dat seama ca e pentru un public tinta feminin si am presupus ca Teuta e un nume de femeie. Dar ce legatura sa aiba cu vaporasul? Iar un bulevard atat de vast nu putea fi decat pentru o regina.

Zana Krasniqi - TEUTA Magazine [Albania] (July 2008)Ei bine, Teuta chiar era o regina; iar vaporasul facea legatura cu pirateria patronata de aceasta regina a Iliriei din secolul al III-lea inainte de Hristos.

De ce am ales sa va impartasesc aceasta curiozitate? Pentru ca in fiecare dimineata, pe plaja, auzeam, din jumatate in jumatate de ora, invitatia de a urca la bordul barcii Teuta si imi venea in minte coperta glamoroasa a revistei, in contrast cu un numar semnificativ de femei musulmane care stateau complet  imbracate pe plaja. (Ulcinj fiind locul preferat de vacanta la mare al albanezilor kosovari). Barbatii kosovari nu pareau insa la fel de stricti cand era vorba de interdictia islamica privind alcoolul.

1001


Aflu ca am pus aici 1000 de postari. Va multumesc si pentru provocari si pentru sustinere.

Cea mai veche postare – Specii in pericol? – aici. La aceasta postare am primit si cel mai scurt comentariu :  » :-)  » (citare integrala).

Cel mai citit text a fost din seria Admiratii (pe care o voi relua, dupa o pauza cam lunga). Are un titlu inselator – Volumul aproximativ al butoiului.

Textul cel mai citit intr-o singura zi  – Regalitatea la feminin: exemplul unor femei exceptionale

Dar nu-mi plac in mod particular recordurile. Prefer aurita cale de mijloc (aurea mediocritas!)

24 de zile in Balcani (6): Lectura matinală


« Când contempli o grădină  dintr-o cameră situată la etaj este evident (dacă stai să te gândesti) că te uiti printr-o fereastră. Dar dacă în primul rând te interesează grădina, o poti contempla vreme îndelungată fără să te gândesti la fereastră.[…] Si exact acesta este modul în care a fost dat uiării supranaturalul. Naturalistii s-au consacrat gândirii despre natură. Ei nu au luat în seamă faptul că gândeau. În clipa în care devii atent la acest lucru e evident că gândirea nu poate fi un simplu eveniment natural si că există, asadar, si altceva în afara Naturii. Supranaturalul nu e îndepărtat si obscur: este ceva ce tine de experienta cotidiană si de fiecare clipă, ceva la fel de intim ca si respiratia. Negarea lui depinde de o anumita neatentie. » (C. S. Lewis – Despre minuni)

Pe ce se bazează Republica noastră?


Republica lor (a celor 1000 de moscoviti) se bazeaza pe minciuna, furt, crima. Republica « noastra » (a celor 20 de milioane de sclavi ai statului) este o republica a fricii, a rusinii si a ignorantei. Sa le-o lasam nepotilor celor 1000 si sa redevenim cetateni ai Regatului României, nu prizonieri ai republicii minciunii. Dati mai departe mesajul pentru marsul din 10 noiembrie.

tudorvisanmiu

Primele mari republici moderne (Statele Unite ale Americii – între 1776 şi 1783 – şi Prima Republică Franceză – în 1792) s-au constituit sub acel principiu iluminist al « suveranităţii naţionale », care afirma că « fiecare popor este liber să-şi aleagă singur forma de guvernământ ».

Cu toate acestea, în Constituţia pe care am înţeles să o realizăm după recăpătarea libertăţii (1990), s-a decis că: « Dispoziţiile prezentei Constituţii privind [….] forma republicană de guvernământ [….] nu pot forma obiectul revizuirii » (art.152). Prin acest text, « reprezentanţii » noştri au decis că «nici pentru următorii 3500 de ani românii nu au dreptul sa schimbe forma republicană de guvernământ, indiferent cât de mult şi-ar dori (această schimbare)».

Deşi motivaţiile politice ale acestei prevederi le pot înţelege, îmi scapă altceva: baza filosofică pe care se întemeiază această Republică. Din moment ce nu « se revendică » din principiile iluministe (incluzând alegerea formei de guvernământ), atunci de unde vine…

Voir l’article original 199 mots de plus

Bebe marketing


« Sa nu-i spuneti mamei ca lucrez in publicitatea pentru copii, ea crede ca sunt pianista intr-un bordel ! » zice, doar pe jumatate in gluma, o profesionista in marketing adresat copiilor, citata pe SciencesHumaines.com.

Multi cred ca e imorala. Unii cred ca este eficace. S-a cerut chiar ca  Asociatia Psihologica Americana sa declare ca a lucra pentru campaniile de marketing avand ca tinta copiii este contrar codului etic al profesiei. Altii cred ca publicitatea este atat de stupida ca nu are niciun efect de durata asupra copiilor.

Domniile voastre ce credeti despre publicitatea adresata copiilor?

1. E imorala si eficace? 2. E eficace si benefica pentru dezvoltarea copiilor? 3. E stupida si ineficace? 4. E stupida, dar eficace? 5. ……………..

Miss uni©vers: ochii


Va propun un joc: sa punem fiecare cateva versuri despre frumusetea ochilor. Apoi votam.

Tes yeux sont si profonds qu’en me penchant pour boire
J’ai vu tous les soleils y venir se mirer
S’y jeter à mourir tous les désespérés
Tes yeux sont si profonds que j’y perds la mémoire (Louis Aragon – Les yeux d’Elsa)

(Ochii tai sunt atat de adanci ca plecandu-ma sa iti beau privirea/ Am vazut venind sa se uite acolo toti sorii/ Sa sara mortal in adanc cu toti disperati/ Ochii tai sunt asa de adanci ca-mi pierd in ei amintirea)

24 de zile in Balcani (5): O băltoacă în amurg


In prima zi nu am ajuns la plaja. Am lenevit cu totii  pe terasa la un mic dejun tardiv si prelungit, apoi am pierdut vremea cu internetul care functiona cu intermitente. Pe la prânzu’  ăl mare am mers la o pizzerie. Am descoperit ca muntenegrenii au o bere buna (Niksič) si ca albanezii kosovari care tineau acel restaurant pareau laudarosi, dar s-a dovedit in final ca era ceva temei in laudele lor.

Dupa ce ne-am facut siesta, am iesit sa facem un tur de plaja, cu putin timp inainte de apus. A fost prima si ultima oara cand am mai mers pe tarmul Adriaticii in amurg. La acea ora Adriatica mi-a parut o băltoacă: nisipul gri, marea gri, cerul in tonuri vinetii spalacite. Iar tarmul umed avea o consistenta incerta: nici ferma ca plaja atlantica la reflux, nici rece-matasoasa ca nisipul udat de Marea Neagra.