[Naivitatea nu e recomandabilă]


« Naivitatea nu e recomandabilă în psihoterapie. Medicul, ca şi educatorul, trebuie să nu piardă niciodată din vedere posibilitatea de a fi conştient sau inconştient indus în eroare, şi anume nu doar de pacientul său, ci în primul rând de sine însuşi. Pornirea de a trăi în iluzii şi de a crede într-o ficţiune despre sine – în sens bun sau rău – este aproape de nebiruit. Nevroticul este un om care cade pradă iluziei. Dar cine este amăgit îi amăgeşte pe ceilalţi.[…] Psihoterapeutul trebuie să ştie că, în măsura în care crede într-o teorie şi într-o anumită metodă, va fi în mod sigur dus de nas de anumiţi pacienţi, anume de cei care sunt suficient de abili ca să-şi aleagă o ascunzătoare sigură în spatele pieselor de lux ale teoriei şi să utilizeze metoda pentru a face ascunzătoarea de negăsit.

[…] Mi se pare de fiecare dată comic când aud medici balneari arghirofili asigurând că tratează după «ADLER» sau «FREUD» ori chiar «JUNG». Aşa ceva nu există şi nu poate să existe, iar dacă totuşi se întâmplă, atunci drumul spre eşec e sigur. Dacă îl tratez pe domnul X, atunci sunt obligat să utilizez metoda X, iar la doamna Z, metoda Z. Ceea ce vrea să spună că mijloacele şi căile de tratare sunt predominant determinate de natura pacientului. Toate experienţele şi punctele de vedere psihologice, indiferent că provin dintr-o teorie sau alta, dunt eventual folositoare. Un sistem teoretic […] constă, pe de-o parte, din reguli profesionale, pe de alta, din ideile preferate, determinate temperamental, ale autorilor.[…] Terapia reală şi eficientă a nevrozei este întotdeauna individuală şi de aceea utilizarea tenace a unei anumite teorii sau metode nu poate fi considerată decât ca eronată din temelii. » (C.G. Jung – Psihologia analitică şi educaţia)

13 réflexions sur “[Naivitatea nu e recomandabilă]

  1. hi, hi, hi 🙂 de aceea utilizarea tenace a unei anumite teorii sau metode nu poate fi considerată decât ca eronată din temelii.” (C.G. Jung – Psihologia analitică şi educaţia)
    mi-ati facut seara:)
    mai vroiam sa va intreb, ca am uitat, si nu stiu cum sa caut:ati facut un campionat cu versuri si aveam si eu unul acolo dar nu mai stiu care vers a luat cele mai multe voturi, multumesc e important sa stiu cate voturi am luat, era o poezie vei plange mult sau vei zambi:) multumesc

      1. eu am castigat?! oauuuu, aleg H, ba nu J, dar daca e H? nu J, ba nu H, mai bine J:)))))))
        evident ca iau H.! multumesc multttttttttttttttttttttttttt

        sufletul nu-i se dezminte,
        recompune viata in dulci cuvinte
        cu Hipocrat in a lui minte
        el lumineaza pana si in depresive morminte:):)

  2. nu am inteles la ce ati vrut sa faceti referire cand ati postat acest text – l-am tot rasucit , dar degeaba … puteti , in cateva cuvinte , sa rezumati ideea ?

  3. Volumul de fata cuprinde o parte dintre scrisorile trimise intre 1979 si 1982 de Vaclav Havel primei sale sotii, Olga, in timpul detentiei sale pe motive politice. Corespondenta incepe in perioada interogatoriului celor care au semnat Carta 77 si care au colaborat la Comisia pentru Apararea Persecutatilor pe Nedrept, initiata de Havel si de sotia sa. Dupa inchisoarea de la Ruzyne, si-a executat sentinta in alte centre, de unde a continuat sa-i scrie Olgai, o data pe saptamana.

    Singurul canal de comunicare cu exteriorul, scrisorile lui Havel arhiveaza un intreg sistem uman, disecand probleme « de viata si de moarte », cum ar fi ideea de responsabilitate individuala si natura credintei sau seductia periculoasa a ideologiilor, fara sa scape din vedere micile detalii de bucatarie interna. Corespondenta cu Olga, disidenta la randul ei, reconstruieste un Havel umanizat, impresionantul sau profil moral fiind punctat de slabiciuni casnice. Aceste scrisori-manifest, elaborate in ceea ce viitorul presedinte avea sa numeasca « marea scoala a autocontrolului », fac din Havel un personaj mult mat complex. De la reflectii filozofice si consideratii despre teatru, vocea sotului trece la sfaturi paternaliste sau la remarci malitioase, Scrisorile starnind, la aparitia lor, reactii in randul feministelor.

    Vaclav Havel (n. 1936) a fost ultimul presedinte al Cehoslovaciei si primul presedinte al Republicii Cehe. Disident prin vocatie, a facut mutari esentiale pe tabla Cartei 77, celebrul « manual » al drepturilor omului si, dupa Primavara de la Praga, a ajuns pe culmile Revolutiei de Catifea. Poet inainte sa fie politician, Havel este autor a numeroase piese de teatru si eseuri, pasionat de jazz, fan Frank Zappa

    ;;;)))))

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s