Jurnal de român în Franța (1-3)


Z1, Paris – Toulouse – Rodez

Aeroportul Charles de Gaulle pare făcut pentru a testa o ipoteză economico-inginerească, nu pentru a servi oameni. Oamenii sunt doar niște pioni care trebuie mișcați în așa fel încât:

  1. Să se întâlnească doar cu cei din aceeași clasă și care au același drum, adică doar cu ei înșiși reproduși în serie
  2. Să aibă impresia că au spațiu și timp mai mult (pentru că nu stau la cozi) dar, de fapt, să consume acel timp și să golească acel spațiu într-o peregrinare fără rost pe covoare rulante, pe scări rulante și chiar cu … trenuri de interior.

Nu mă pot abține să nu remarc asta: trenuri care merg prin pasaje acoperite, in timp ce călătorii care coboară din ele merg prin ploaie spre copertinele meschine (cât jumătate dintr-o poartă de fotbal, cel mult!) unde vor aștepta navetele către oraș sau către aeroportul  Orly. Fiind în a doua categorie, am ocazia să văd cum funcționează  « managementul călătorilor ». Așa cum am avut ocazia să constat în prima jumătate de oră de la coborârea din avion, călătorii sunt mai întâi împrăștiați la diverse ieșiri, la kilometri distanță ; apoi, naveta îi culege de la aceste ieșiri; în cazul navetei pentru Orly, acest proces a durat peste o jumătate de oră.

La Orly, la porțile de îmbarcare pentru Sud (Toulouse, Bordeaux, Marseille) atmosfera e mai însorită de zâmbete și figuri deschise pentru mici conversații (small talk, cum ar zice englezii – aflați de altfel în număr mare în avionul pentru Toulouse).

Z2, Rodez

De la fereastra dormitorului am o vedere superbă – cu  pădure, vale, deal verde.

La Ordinul Medicilor aflu că există o asociație a medicilor de origine română din Aveyron și Tarn care tinde să devină o prezență importantă în regiune.

Z3, Rodez

Azi-noapte a nins. Puțin, un strat fin. Peisajul verde de ieri e acum alb.

Soarele răsare mai târziu aici (și apune mai târziu). Rodez e la două-trei grade est față de Greenwich, dar cum Parisul nu putea avea aceeași oră cu Londra, Franța are aceeași oră cu Europa Centrală, așa că soarele răsare cu aproape o oră mai târziu decât în țările « normale »(unde ora oficială corespunde cu fusul orar). Se poate spune că Franța are oră de vară iarna!

După patru ore de soare, câmpurile sunt din nou verzi. Ies la o plimbare. Verde intens, albastru fără margini, câțiva nori alb-fumegători. Simt în nări un aer de început de lume…

5 réflexions sur “Jurnal de român în Franța (1-3)

  1. Sper din toata inima sa fii bine primit in sistemul medical francez!
    Credeam ca nu vei fi primit cu vreme de iarna si aci !
    La noi ninge linistit de peste 24 h;e un decor in care daca inchid ochii ma revad in anii « 80 alaturi de voi si Adriana pe partia dela Predeal ,,Tempi pasati « !!
    Te iubim si iti dorim integrare rapida!

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s