Jurnal de român în Franța (25-26)


Z 25, Nîmes –Millau –  Rodez

Vizita la Arenele din Nimes, cele mai bine conservate arene romane, imi da sentimente amestecate. Pe de o parte admiratie pentru geniul de constructori al romanilor, pe de alta parte perplexitate in fata gustului dubios in materie de spectacol al acestora. Ar trebui totusi mentionat in cartile de istorie ca romanii practicau sacrificiile umane. In arena. Pe altarul unui cult in care nu credea nimeni in mod serios: cultul imparatului.

Audioghidul incearca sa ma convinga ca spectatorii nu erau interesati de executiile in arena ale condamnatilor – sfasiati de animale – si ca plecau sa manance ceva in acest timp. Nu cred. La Arene se desfasoara si azi corride. Unde oamenii nu vin sa vada cum este omorat taurul, ci sunt excitati de ideea ca ar putea curge sange de om.

La pranz trec prin piata si o gasesc foarte animata – e Sarbatoarea Trufei. Desi e inceput de februarie, soarele e de primavara. Stau si eu la o masa si iau o omleta cu trufe. Atmosfera e foarte conviviala.

La plecare mai dau o tura prin piata si dau peste Christophe Mouton in persoana vanzandu-si celebra brandade de morue nimoise. Iau varianta traditionala, desi maestrul ma imbie si cu o noua creatie, conceputa special pentru ocazie. In rest, constat ca imperiul alimentar aveyronez se intinde pana aici – trei sferturi dintre produsele din piata poarta cu mandrie etichete indicand originea si calitatea aveyroneza. Nu e nevoie sa le car de aici, asadar, le am si la Rodez.

Merg din nou in covoiturage, si tot cu o Dacie. Iar conducatorul Daciei e vorbaret si gasim repede subiecte comune. Are o plantatie de maslini in apropiere de Marsilia si produce uleiuri de masline « de autor ». Plantatia e o mostenire de familie, dar el traieste cea mai mare parte a timpului in Lot (departament vecin cu Aveyron), unde este preparator fizic al unei echipe de rugby. Cum sunt un mare amator de rugby (la televizor, desigur!) si cum el e curios in legatura cu rugby-ul din România, avem ce discuta pana la Rodez.

Z 26, Rodez

Azi e frig. E prima zi realmente friguroasa de cand am venit aici. Restaurantul spitalului e plin de la prima ora. Ca si cum oamenii abia au asteptat ora mesei pentru a se strange la o mancare buna si la un pahar de vorba. Adevarul e ca atmosfera e foarte calda aici, in jurul mesei.

6 réflexions sur “Jurnal de român în Franța (25-26)

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s