Liberté, égalité, fraternité…, mais pas pour les femmes!


V-ati gândit vreodata ca

« Tous les hommes sont égaux par nature et devant la loi »

(articolul 3 din Declaratia drepturilor omului si cetateanului, 1793)

însemna, de fapt,

« Toti barbatii sunt egali prin natura si in fata legii »

?

Sigur ca mitologia republicii liberatoare vorbeste si azi doar in soapta despre faptul ca femeile nu erau nici egale în fata legii cu barbatii, nici cetatenie nu aveau. Nici macar asa-numita « cetatenie pasiva » (barbati care aveau drept de participare la adunarile publice, dar nu aveau drept de vot pentru ca nu îndeplineau conditiile de venit sau de educatie). Pâna si pentru dreptul femeilor de a participa la sarbatorile publice ale Republicii s-au purtat discutii aprinse – Libertatea, Egalitatea si Fraternitatea erau, se pare, treburi de barbati!

Misoginia « marilor barbati ai Revolutiei » a iesit la iveala cu prisosinta si în timpul procesului Reginei – toate cele patru capete de acuzare sunt bine împanate cu stereotipuri misogine (femeia manipulatoare, femeia capricioasa, femeia corupatoare, femeia cheltuitoare). Ba chiar se ajunge pâna la punerea la dosar, ca proba!, a unui pamflet contra Mariei-Antoaneta intitulat Fureurs utérines!

De ce scriu astazi despre asta? Pentru ca, întâmplator sau nu, azi am avut o discutie despre valentele eliberatoare ale unei morale laice în raport cu « misoginia » unei anumite educatii religioase (în speta, discutia era despre scolile catolice)

Si tot azi, 25 noiembrie, e sarbatoarea Sfintei Mucenite Ecaterina din Alexandria despre care se spune în imnul acatist ce îi este dedicat de catre Biserica:

Bucura-te, ca vorbele tale ii faceau sa amuteasca;

Bucura-te, ca nepriceperea lor nu putea sa te opreasca;

Despre a cui nepricepere e vorba aici? Nici mai mult nici mai putin decât o suta de barbati hârsiti în ale filosofiei si retoricii. Pe care înteleapta Ecaterina i-a redus la tacere, ba chiar mai mult

s-au crestinat, iar imparatul, ingrozindu-se de aceasta minune, a poruncit sa-i arda, ca sa nu mai raspandeasca credinta crestina prin locurile de unde erau ei

Istoricismul critic ar putea obiecta ca e doar o legenda. Dar, dincolo de istoricitatea faptelor, e surprinzator sa constati ca in traditia crestina cea mai mare victorie într-o dezbatere filosofica între crestini si necrestini (luând drept criteriu numarul oponentilor în dezbatere care sau declarat ei însisi învinsi) este concedata unanim unei femei.

Iata o comparatie edificatoare luata din aceeasi traditie crestina (acuzata azi atat de des de « misoginie »):

« Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: « Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată ». Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut »

Asadar, dupa cuvântarea Apostolului Pavel în Areopagul atenian, doar unii au fost convinsi – nici pe departe o suta, nici pe departe toti.

Daca crestinii sunt misogini, de ce ar fabrica o legenda care sa vorbeasca despre o femeie care ar fi avut o întelegere filosofica superioara celor mai învatati barbati ai timpului sau?

Dar daca legenda e chiar adevarul si crestinii îl recunosc ca atare, nepasatori fata de « consecintele politice » pe care o asemenea recunoastere ar putea-o avea (de exemplu, schimbarea de statut a femeii în raport cu barbatul)? Atunci cum ar mai putea fi ei si crestini si misogini?

2 réflexions sur “Liberté, égalité, fraternité…, mais pas pour les femmes!

  1. Foarte simplu. Asta e realitatea, cel puțin la ortodocși, femeia în sus și în jos, și să vezi câte argumente au că o respectă, și că o protejează, doar să nu deschidă gura, să nu meargă în fața bărbatului, să nu intre în altar, să nu slujească, să nu se facă preot, să nu calce pe muntele Atos. Dar creștinii respectă femeia că altfel nu s-ar fi lăsat Iisus să se nască din femeie, etc.

    1. Poate fi si mai rau – ca in Atena antica, in care femeia putea sa deschida gura, insa doar in camera ei, nu mergea niciodata in spatele barbatului decat daca barbatul era un venetic ce nu stia ca e rusine sa iesi din casa impreuna cu nevasta, iar în agora nici vorba s-o vada cineva, darmite sa mai capete vreo functie…
      Si da, nu e întâmplator ca propozitia mult citata din Ap. Pavel – « femeia sa taca in biserica » – apare in epistola catre corinteni (niste greci, care tocmai se scandalizasera, printre altele, de faptul ca femeile nu mai erau « invizibile »).

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s