Journal d’arrière-garde: 28 septembre 2019


Jacques Chirac a fost un susținător de primă oră al aderării României la NATO. În plus, unul în cunoștință de cauză.

Ceea ce mi se pare uimitor astăzi e că în România din epoca razboaielor din fosta Iugoslavie presa vorbea numai despre americani; de fapt, în Bosnia pacea a venit nu ca urmare a bombardamentelor americane, ci după ce proaspăt alesul președinte Chirac a ordonat trupelor franceze sa contraatace pentru a recupera zonele de interpunere ocupate de armata sârbilor bosniaci care profitau de pasivitatea trupelor sub mandat ONU

Într-o lună Chirac reușește să convingă aliații că misiunea ONU « de menținere a păcii » (în plin război!) era absurdă și ca trebuie să facă războiul pentru a obține pacea. Trupele sunt puse sub comandament francez!

După alte două luni armistițiul e convenit la Dayton, dar tratatul de pace e semnat în mod solemn la Paris.

Journal d’arrière-garde: 26 septembre 2019


On ne vit vraiment que ce qu’on raconte, écrit sur la toile un auteur qui n’a qu’un nom éphémère, dix secondes sous mes yeux, juste le temps pour que l’araignée le dévore.

Qui raconte? Qui vit?

Je ne veux plus me raconter des histoires. Parce qu’on doit choisir: vivre ou raconter sa vie. Cette fois le nom est bien inscrit sur le sable de ma memoire: Albert Camus.

Journal d’arrière-garde: 24 septembre 2019


Cartea e cel mai bun prieten? Nu cumva tocmai cuvintele scrise au minat o umanitate bazată pe Cuvânt? Nu cumva litera ucide sistematic spiritul?

Adevărat, adevărat vă zic vouă… Așa își începe adesea Iisus predicile. Adevărul este întotdeauna între un eu plural, care tinde să depășească pielea groasă a ego-ului, și un tu prezent și viu aici și acum.

Degeaba pui întrebări diferite unei cărți, ea îți va răspunde totdeauna la fel, zicea Socrate, filosoful care nu a scris nimic.

Și tot el ne avertiza că aceia ce citesc prea multe cărți fără să aibă un îndrumător ajung să se creadă învățați și sunt de fapt ignoranți și, în plus, din aceia cu care nu se mai poate discuta nimic.

Intre timp toți cei care ar putea fi îndrumători, ca Socrate, cedează, de voie sau de nevoie, ispitei de a scrie. Și astfel se înmulțesc cărțile și ignoranța. A scriitorilor și a cititorilor.

Journal d’arrière-garde: 23 septembre 2019


Sunt fascinat de poduri. Mi se pare că nimic nu solicită mai mult mintea și sufletul decât construcția unui pod.

Urmărind un documentar despre cauzele care pot duce la prăbușirea unui pod (materialul principal vorbea despre tragedia de la Genova de anul trecut) am realizat și enorma responsabilitate a celor ce au îndrăzneala să conceapă poduri.

Podul de la Genova fusese diagnosticat in 2016. Corect, se pare. Un plan de consolidare fusese propus și aprobat cu trei luni înainte de catastrofă. Lucrările urmau să înceapă în septembrie 2018. Doar că podul a căzut cu trei săptămâni mai devreme.

Și cu treizeci de ani mai devreme decât termenul de durabilitate presupus în momentul construcției. Betonul armat nu are sănătatea de fier presupusă de creatorii săi. Are mai degrabă o tinerețe orgolioasa și o bătrânețe lungă plină de boli.

Journal d’arrière-garde : 22 septembre 2019


« cel ce ai întemeiat pământul și l-ai făcut să stea fără punct de sprijin »

Verset din psalmul 103 cu sursa în proorocul Isaia

Așadar pe la anul 700 înainte de Hristos, un profet evreu știa ceea ce Pitagora și Arhimede nu puteau concepe: că Pământul « stă » fără un punct/suprafață de sprijin.

Școlile grecești erau indiscutabil mai sofisticate dar se pare că Isaia avea acces mai bun la sursele primare de informație!

Journal d’arrière-garde : 20 septembre 2019


Aflu cu stupoare motivul neparticiparii echipei de rugby României la Cupa Mondială : Federația nu a fost în stare să se asigure că un jucător tongan este sau nu eligibil pentru a fi inclus în echipă. Nu era și a fost inclus.

Dar poate că e mai bine așa. Dacă oficialii români sunt incapabili de a citi regulamentul IRB, înseamnă că la sportul ăsta suntem depășiți și intelectual, că fizic suntem deja la cheremul georgienilor de vreun cincinal.

Journal d’arrière-garde : 19 septembre 2019


Maintenant le mot est dit officiellement sur la vraie dimension idéologique de la loi sur la procréation médicalement assistée (PMA) :

Nous créons un mode de filiation qui est totalement déconnecté de la vraisemblance biologique

Nicole Belloubet, garde des Sceaux

Il n’y a pas de droit de l’enfant à avoir un père

Député, rapporteur de la loi

Rembourser la PMA pour toutes par la sécurité sociale c’est ouvrir les yeux sur ce qu’est la famille aujourd’hui

Agnès Buzyn, ministre de la Santé