En fin de compte, qui suis-je, lorsque je ne joue pas ?

Fernando Pessoa

La urma urmei, cine sunt eu atunci când nu mai joc ?

Răspunsul, surprinzător, îl dă chiar unul dintre heteronimii lui Pessoa, Alberto Caeiro

Copilul Iisus doarme în sufletul meu

Se trezește noaptea câteodată

Și joacă visele mele

………………..

Fiule, când voi muri

Dă-mi să fiu eu copilul, cel mai mic,

Ia-mă în brațe

Și du-mă înăuntrul tău

Dezbracă ființa mea omenească și obosită

Și culcă-ma în patul tău.

……..

Și dă-mi visele tale să le joc

Până când se va naște o zi

Doar de tine știuta

8 réflexions sur “Journal d’arrière-garde: 16 septembre 2019

  1. Bună seara ! Mă bucur enorm că ați revenit, ce fericită aș fi dacă ați traduce în română sau engleză..🙏❤🌹

      1. Am văzut ❤❤❤,și poate că nu e întâmplător că tocmai am recitit, 49 de ani, 52 de săptămâni și 8 zile, sunt pe aproape❤

Répondre

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s