Al şaptelea argument


Scolastica a propus peste 5000 de dovezi in favoarea existentei lui Dumnezeu. Ele pot fi grupate în 6 argumente – ontologic, epistemologic, cosmologic, etiologic (al cauzalitatii), teleologic (al scopului), moral.

Astăzi aproape că am întârziat la serviciu (desi eram treaz de la 7), captivat de lectura unei antologii de poezie franceză alcătuită de Jean-François Revel în urmă cu peste trei decenii. O selectie originală, ca de altfel cam tot ce a făcut acest om.

Când am văzut cartea, nu puteam crede că jurnalistul ultralucid care a scris Cunoaşterea inutilă (carte care mie mi-a deschis ochii asupra derivelor ideologice contemporane) ar avea si un « nas poetic » remarcabil si că , în plus, pentru el există ca poezie doar poezia lirică.

Am întârziat îndelung pe două poezii scrise la patru secole distantă si care pot ilustra ceea ce am numit în titlu « al şaptelea argument »: argumentul poetic al existentei lui Dumnezeu.

Guillaume Apollinaire (1880-1918)

L’ADIEU

J’ai cueilli  ce brin de bruyère/ L’automne est morte souviens-t’en/ Nous ne nous verrons plus sur terre/ Odeur du temps brin de bruyère/ Et souviens-toi que je t’attends

(Mirt am cules o crenguță am frânt/ Aminteşte-ți că toamna e moartă/ Noi nu ne vom mai vedea pe pământ/ Miros de timp crenguță de mirt frânt/ Si aminteşte-ți de cel ce te-aşteaptă)

apf

Joachim du Bellay (1522 – 1560)

SONNET  CXIII

Si notre vie est moins qu’une journée/ En l’éternel, si l’an qui fait le tour/ Chasse nos jours sans espoir de retour,/ Si périssable est toute chose née,//Que songes-tu mon âme emprisonnée?/ Pourquoi te plaît l’obscur de notre jour,/ Si pour voler en un plus clair séjour,/Tu as au dos l’aile bien empennée ?// Là est le bien que tout esprit désire,/ Là le repos où tout le monde aspire,/Là est l’amour, là le plaisir encore.// Là, ô mon âme, au plus haut ciel guidée!/ Tu y pourras reconnaître l’Idée/ De la beauté qu’en ce monde j’adore.

(De-i viața noastră mai puțin de-o zi/ Față de veci, de-i anul mers  în cerc/ Al zilelor ce nu se mai întorc/ Dacă tot ce-i născut va putrezi,// La ce visezi suflete-al meu închis?/ De ce îti place ceața zilei noastre,/ Dacă pentru-a zbura spre alte astre,/ Ai spatele de aripi mari împuns?// Acolo-i bunul ce orice duh îl caută,/ Odihna ce-o doreste lumea toată/ Plăcere e acolo si amor// Acolo, suflete, dus la zenit/ Vei recunoaste Gândul ce-a zidit/ Cele frumoase ce-n lume le ador.)

Sufletul ochiului


vederea e pentru ochi ceea ce sufletul e pentru corp. Ochiul se formează pentru a servi vederea, iar corpul pentru a servi sufletul.

In contrasens cu ideea ca mintea e o productie a creierului, iar vederea o productie a aparatului vizual.

Poezia lui Radu Sergiu Ruba, atat de profund vizuală, arata ca vederea supravietuieste aparatului vizual (poetul pe care l-am pomenit nu mai vede cu ochii de peste 50 de ani).

„Nu înnebuni

nu-ţi mai pierde urmele prin lume

nu mai muri.

Avem de înălţat un incendiu măreţ

nu atât pentru căldura lui

cât pentru lumină

până foarte departe

la marginile marginii

cât să poţi cerceta la marginile sale

orice

în amănunt

luându-te după orbul de Borges

ca să găseşti acea singură carte

trăind dintr-un singur cuvânt

dintr-un singur semn

secret

numele lui Dumnezeu

de la care poate să reînceapă totul.”

Splendorem æternum…


…velatum sub carne videbimus…

(Splendoare eternă, ascunsă sub văluri de carne vom vedea)

Perlă de înțelepciune poetică ascunsă în strofa a treia a imnului Adeste fideles.

Și dacă

« A secat izvorul dragostei în inima noastră, pentru că ne-am scufundat în adâncul gândurilor de mândrie »

sau dacă

« A pierit soarele dreptății de pe cerul minții noastre, pentru că s-au îngrămădit norii tuturor răutăților »

sau dacă

« S-au ofilit din inima noastră gândurile înțelepciunii, pentru că ne-am îmbătat  cu apa cea murdară a grijilor și poftelor lumești »

ne rugăm azi pentru limpezire

Doamne, învață-mă să mă port cu dreptate și înțelepciune cu toți frații  mei, să nu tulbur și să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei și toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

Doamne, călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert și să iubesc.

 

Un minut de poezie


Murmur de ploaie

norii ajung pe Pământ

ca niste gânduri

http://short-edition.com/oeuvre/poetik/murmure-de-pluie

Am sculptat cuvinte
Cu dalta gândurilor mele,
Tăind în țipetele sufletului meu,
Din nopțile mele turmentate
Am extras vise înghețate,
Minciuni fremătând de adevăr,
Am înfruntat pe un pat ardent,
Pielea calcinată a amintirilor noastre,
Gustul suav al descompunerii lor,
Pulsiuni smulgând inimii mele,
Toate cuvintele de pe buzele tale,
Asemenea vapoarelor eșuate,
Pe reciful unui doliu sfâșiat,
Între speranța chipului tău,
Și vraja unei clipe fericite…

http://short-edition.com/oeuvre/poetik/sculpture-de-l-ombre

La Grenoble se experimentează un distribuitor automat de povestiri scurte si poezie. Când aștepti trenul, autobuzul sau la primărie poti alege intre butoanele 1, 3 sau 5 și vei primi o bandă de hârtie de 20, 60 sau 100 de centimetri lungime cu un text literar pe care îl poți citi într-un minut, în trei sau în cinci.

Editura care a avut ideea are și un site pe care publică povestiri scurte, poezie și BD-uri. Am pus aici două poezii aflate în competiția trimestrială organizată de shortédition.

 

Dino Buzatti 99/66


« Aș vrea să vii la mine într-o seară de iarnă și, unul lângă celălalt în spatele geamului, privind la singurătatea străzilor întunecate și înghețate, să ne amintim de iernile din basme, în care am trăit împreună fără să știm. »

(Dino Buzzati – Inviti superflui ; textul complet în italiană, insotit de un clip muzical, aici)

Dino Buzati ar fi împlinit azi, aici, 99 de ani. Dar au trecut 33 de când e dincolo de Deserto dei tartari.

Duminici din alt timp


Duminică

de Ángel González

Duminică, floare de lumină, aproape incredibilă

zi. Cobori peste pământ

ca un înger inutil și aurit.

Săruți

fetele

cu păr tulbure

îmbraci în bleumarin

pe bărbații care te iubesc, și lași

în mâinile copilului

un cerc de lemn

sau o simplă speranță. Repornești

rândunicile, baloanele de primăvară,

urci în turnuri

și rotești cocoșii de tablă

oxidați. Vântul tău agită falduri

de culori, flutură steaguri,

poartă cântece ușoare

și zâmbete, umple

casele mari de praf argintiu.

Arborii așteaptă

sosirea ta

pentru a se umple de păsări. Se simte mai răcoroasă

apa din fântâni.

Clopotele împrăștie

porumbei neașteptați

care zboară

în alt fel.

Nu e nimic să nu știe

că e duminică,

duminică.

Prezența ta

clătește  de spumă,

înalță,

face să plutească lucrurile și ființele

într-un cer curat care, luni,

nu era, de fapt:

decât hârtie ștearsă, sticlă uitată,

praf de plictis pe trotuare

(tradusă de Ziua Hispanității de aici: http://www.amediavoz.com/gonzalez.htm#DOMINGO)

Două orizonturi


Dois horizontes fecham nossa vida:

          Um horizonte, — a saudade
          Do que não há de voltar;
          Outro horizonte, — a esperança
          Dos tempos que hão de chegar;
          No presente, — sempre escuro,—
          Vive a alma ambiciosa
          Na ilusão voluptuosa
          Do passado e do futuro.

……………………………….

 No breve correr dos dias
          Sob o azul do céu, — tais são
          Limites no mar da vida:
          Saudade ou aspiração;
          Ao nosso espírito ardente,
          Na avidez do bem sonhado,
          Nunca o presente é passado,
          Nunca o futuro é presente.

………………………………….

   Dois horizontes fecham nossa vida.

(Joaquim Maria Machado de Assis – Dois horizontes)

Viața ne-o-nchid aceste două zări:

O zare e un dor prelung

De tot ce-a fost și nu va reveni;

A doua zare e speranța

În timpuri ce vreodată vor veni;

Mereu obscur prezentul e trăit

În sufletul ambițios

Pierdut în visul voluptuos

Despre ce-a fost sau încă n-a venit.

………………..

În scurta zilelor fugă

Sub cerul albastru s-au pus

Aceste țărmuri mării vieții:

Mari aspirații, dor nespus.

Pentru al nostru duh ardent,

În lăcomia binelui visat,

Nicicând prezentul nu-i trecut fixat

Nicicând n-ajunge mâine în prezent.

…………………

Viața ne-o-nchid aceste două zări.