Ziua Principesei


Pentru cei care cred în zodii, e în aceeaşi zodie cu Carol I. Metalul caracteristic acestei zodii e fierul – acelaşi din care e făcută Coroana României.

Pentru cei care cred în numere, e născută în aceeaşi zi cu Regatul României: 26 martie pe stil nou = 14 martie pe stil vechi. Şi dacă e să ne jucăm în continuare cu numerele, s-a născut la 68 de ani după naşterea Regatului României; va renaşte oare regatul la 68 de ani de la naşterea celei care ar putea fi prima Regină (domnitoare) a României?

Doar Dumnezeu ştie dacă toate astea înseamnă ceva. Oricum, deviza Casei Regale a României este Nihil sine Deo.

Dar pentru cei care cred doar în fapte şi faptele se adună pentru a o indica pe Principesa Moştenitoare Margareta ca o demnă urmaşă a Regelui Carol I (vezi sprijinul pentru refacerea tradiţiei Domeniilor Regale sau încurajarea dezvoltării meşteşugurilor şi renaşterii valorilor tradiţionale în satele româneşti), a Reginei Elisabeta (vezi tinerele talente sprijinite de Fundaţia Principesa Margareta), a Reginei Maria (vezi prestigiul de care se bucură pe plan internaţional), a Regelui Ferdinand (vezi loialitatea neabătută faţă de cauza României). Face faptele de caritate către cei aflaţi în nevoie asemenea bunicii sale, Regina-Mamă Elena şi are educaţia aleasă a acesteia. E muncitoare şi curajoasă şi caldă asemenea mamei sale, Regina Ana, şi este fiica tatălui său, Regele Mihai, în ceea ce priveşte credinţa calmă, luciditatea şi demnitatea.

Sunt şi acestea doar simple coincidenţe?

De ziua Alteţei Sale Regale am pus şi un fel de felicitare aici

Fotografii de la dineul oficial, la care a participat şi preşedintele Iohannis (« taxat » de vreo 10-15 postaci cu vreo 1500 de « comentarii » grobiene în dulcele stil al securităţii), pe romaniaregala.ro

Avem nevoie de exemple? Iată unul!


252La 25 de ani de la întoarcerea în țară a principesei Margareta, Casa Regală a organizat un concert de gală la Ateneul Român. 

Principesa moştenitoare Margareta a vorbit, aşa cum face de obicei, frumos, precis şi inspirator:

« Au trecut 42 de ani până când, în binecuvântata zi de 18 ianuarie 1990, am păşit pe pământ românesc, însoţită de principesa Sofia, sora mea. A fost drumul întoarcerii, o întregire personală şi istorică. Astăzi, sărbătorim împreună un sfert de secol în care am stat zi de zi alături de conaţionalii noştri, mai ales alături de cei mai vulnerabili dintre români, continuând legământul strămoşilor noştri. În 1990, România profundă nu cunoştea Coroana, precum un copil care nu şi-a întâlnit părinţii. Ultimul sfert de veac a dat Coroanei rolul de educator şi de model în domeniile importante ale vieţii româneşti, aşa cum ne-a învăţat Carol I. Astăzi, Fundaţia Principesa Margareta a României, care sărbătoreşte 25 de ani de la înfiinţare, se bucură de încredere şi de prestigiu. Sub îndrumarea Regelui Mihai, Familia Regală a ridicat o construcţie socială, culturală şi educaţională, precum şi o respectată instituţie regală, într-o vreme care avea nevoie de modele, de iubire, de inspiraţie şi de exemplu personal.

25

Astăzi, majoritatea românilor poartă Coroanei afecţiune şi respect. Acum un sfert de secol am fost opriţi pe şoseaua Bucureşti-Piteşti cu mitraliere îndreptate spre convoiul regal. 20 de ani mai târziu, Regele se adresa Parlamentului României în şedinţă solemnă. În această seară, la Ateneul Român, sutele de personalităţi prezente reprezintă simbolic şi instituţional întreaga naţiune. Acesta este cel mai frumos cadou pentru ultimul sfert de secol românesc. Aşa să ne ajute Dumnezeu! »

[Să ne îndreptăm cu toții gândul către Rege]


Klaus Iohannis, azi, 30 decembrie:

« Cu 67 de ani în urmă, pe 30 decembrie, Regele Mihai era forțat de comuniști și aliații lor să abdice, sub amenințarea armelor. Dacă astăzi, după multe decenii de la acel eveniment, Majestatea Sa este privit cu atâta respect și admirație de către poporul Său, acesta este un câștig cert al societății românești a ultimilor 25 de ani. Așadar, vă îndemn, astăzi, să ne îndreptăm cu toții gândul către Rege, care rămâne, pentru noi toți, un model de demnitate și dăruire »

 10mCuvintele sunt OK. Aş vrea să fie urmate de fapte. Cel puţin două acte, pe care preşedintele le poate iniţia:

1. Repunerea Coroanei de Oţel pe stemă

2. Declararea zilei de 10 Mai ca sărbătoare naţională.

O sărbătoare transilvană


Nu vă supăraţi pe mine, dragi români ardeleni, că o să vă spun de-a dreptul câteva lucruri despre sărbătoarea de azi.

1. 1 Decembrie ar fi de pus cu roşu în calendar ca ziua libertăţii românilor ardeleni, aşa cum cu roşu ar trebui pusă şi ziua de 27 Martie ca zi a demnităţii românilor moldoveni.

2. La 1 Decembrie 1918, Transilvania s-a unit cu Regatul României, nu invers. Ziua Naţională a rămas 10 Mai, iar românii au serbat împreună această zi vreme de 29 de ani.

3. Chiar şi atunci când au vrut să marcheze 10 ani de la Marea Unire, românii, şi în primul rând românii din Ardeal, au vrut ca sărbătorirea să se facă în mai 1929 (prim-ministru era chiar Iuliu Maniu!). Sărbătorile au avut loc pe 20 mai (duminica cea mai apropiată de 22 mai, echivalentul pe stil nou al zilei de 10 mai pe stil vechi). Astfel, momentul a fost marcat de două ori – pe 10 Mai la Bucureşti şi pe 20 mai la Alba Iulia.

4. Dacă nu mă credeţi că 1 Decembrie e o sărbătoare transilvană (şi, indiscutabil, 10 Mai e sărbătoarea naţională), privitţi o fotografie originală de la Adunarea de la Alba Iulia:

Poza e alb-negru dar e clar că steagurile tricolore au culorile puse orizontal, cu banda galbenă la margine. De ce credeţi că în anii comunismului poza a fost falsificată grosolan prin colorare diferită a steagurilor?

Explicaţia e simplă: în anii naţional-comunismului Marea Unire era opera maselor, se înfăptuise magic doar prin declaraţia de la Alba Iulia şi nu mai era nevoie să fie pomenit războiul împotriva Republicii Sovietice Maghiare, nici Regele Ferdinand, nici Regina Maria. În plus era trecut sub tăcere şi faptul că unirea nu s-a făcut, până la urmă, în forma descrisă în Declaraţia de la Alba Iulia (care păstra o anumită autonomie pentru Transilvania – nu a fost initial o unire necondiţionată, abia în 1919 Consiliul Dirigent al Transilvaniei a votat pentru unirea fără condiţii). Or dispunerea particulară a culorilor ar fi adus în prim plan ideea că acolo se petrecea un eveniment relevant pentru românii ardeleni, parte a naţiunii române care ţinea totuşi să-şi manifeste o anumită specificitate.

5. V-a întrebat cineva, dragi români ardeleni, dacă vreţi ca ziua de 1 Decembrie să fie abuzată de nişte politruci, care au folosit-o în lupta lor meschină împotriva zilei de 10 Mai? Şi, de fapt, ce conţinut ar mai putea avea 1 Decembrie pentru o ţară care nu-şi mai serbează independenţa? Credeţi că astfel îi onoraţi pe moşii voştri? Ei ce ar zice dacă le-aţi spune că aţi lepădat legământul cu care ei s-au legat de Regele Ferdinand şi urmaşii săi « pe vecie »?

Cuvinte încrucişate (5): Împărăţia şi pribegia


gasp

ORIZONTAL

1. Gaspar, Melhior, Baltazar, de Michel Tournier, e o carte care se citeşte uşor, ca o poveste. Şi e la fel de profundă ca poveştile cele mai bune.

« Voiam să mă ridic când, deodată, o boare înmiresmată a trecut printre ramurile de terebinţi. Apoi, imediat, a izbucnit uimitor de aproape tânguirea singuratică a unui fluier de păstor. Muzica intra în mine cu o nespusă tristeţe.

– Cine? am întrebat.

– E Satana care plânge privind la frumuseţea lumii … »

2. Ploi oblice 3. Radion Chiaburu, unul dintre elevii uimitoarei Clasei Palatine, a plecat recent dintre noi. 4. A fost vândută se ţarul Alexandru al II-lea pentru 7 milioane de dolari. 5.Sănătos = normal? 6. Comună franceză  în apropiere de St. Guilhem-le-Desert.

VERTICAL

1. Poiana Lupului amator de jazz. 2. Insula Zânei Morgana 3. Liniştiri chimice. 4. Desparte albul în culori.

5. Filmul săptămânii e Ašoka . M-a atras aerul de poveste, am dat pe repede înainte la cântările prea lungi, am fost frapat de originea militară a cuvântului şatră şi am fost izbit din când în când de alternanţa intre replicile cool şi perlele veritabile de poezie şi filosofie indiană.

6. Funcţii excretoare. “Ce murdărie este această banalitate, reziduu permanent al cotidianului care te face sa-ti fie rusine desi in secret iti place – dar chiar este atat de secret? Secretul banalitatii este un jeg psihic, psihicul ca o excretie de negandit. Murdareste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti, nu te bate, nu te abate, nu aspira, nu inspira, fă-te mic, viclean, razbunator, pune un lup, mascheaza-te, strecoara-te, fii realist – stii unde duc iluziile -, pierde-ti iluziile.” O metodă de spălare bazată pe dragoste, prezentată pentru nepotul unui rege deloc banalaici.

Bocet pentru Brâncoveanu Constantin


(sursa foto: romaniaregala.ro)

Am văzut azi un episod extraordinar la Ora Regelui (emisiunea aici). Principele Nicolae la Mărăşeşti, la Putna, la Suceviţa, la Voroneţ. Merită urmărită (de la minutul 28) pledoaria pentru dragoste a părintelui Dosoftei la chilia lui Daniil Sihastrul (şi reacţiile Principelui Nicolae). Dar punctul culminant a fost, cel putin pentru mine, secvenţa de la Voroneţ (minutul 33), în care maica Elena îi atrage atentia asupra raspunderii mai mari pe care o au, la judecata lui Hristos, cei aflaţi mai sus pe scara sociala – ei nu răspund doar pentru sine, ci si pentru cei pe care i-au avut în grijă.

Pentru că sunt în continuare uimit de puţina atenţie acordată de România anului 2014 comemorării a 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor şi pentru că maica Elena l-a amintit pe Constantin Brâncoveanu ca al doilea stâlp, după Ştefan cel Mare, al neamului nostru, mi-au venit niste cuvinte care exprimă oarecum ce am simtit prima dată la Mânăstirea Polovragi, când am auzit acatistul Sfinţilor Brâncoveni, iar de atunci încoace, de câte ori trec pe lângă biserica Sf. Gheorghe Nou.

 VIDEO Ministerul Culturii îl comemorează pe Constantin Brâncoveanu, în 2014, printr-o serie de evenimente– Brâncovene Doamne, frate Constantine,

Ce făcuşi cu ţara, o lăsaşi de pradă?

Fără urmaşi vrednici din a ta plămadă –

Stirpe Basarabă ce-o luaşi cu tine

Brâncovene Doamne, frate Constantine.

 – V-am lasat credinţa, veşnică moşie

Că averea multă ce-am avut pe lume

Toată aş fi dat-o, dar nu bunul nume

Primit cu botezul, cel pe veşnicie

Pe-acesta să-l ţineţi cu temeinicie.

Că de-ar fi vreunul din cei slabi de fire

Care să clintească, arătând spre mine –

Că mi-aş fi pus viaţa mai presus de Bine –

Cu a lui greşeală merg la cântărire.

 –  Brâncovene Doamne, frate Constantine,

Nu începe oare ţara să te uite?

Şi pierdută iarăşi în gâlcevi mărunte,

Să dea cinstea veche pe minciuni străine?

Unde e credinţa, Doamne Constantine?

 – Zece drepţi de-or fi, Viaţă va rămâne

Ca să-nvie iarăşi neam cu timp şi rost

De nu, creşte iarba, înaltă cum a fost,

Coperind pe veci al meu şi-al vostru nume.

– Sa nu fie Doamne, Sfinte Constantine!

 

 

 

Regele a murit! Trăiască Regele!


regeleExpoziţia “Regele a murit! Trăiască Regele!”, realizată sub patronajul Ministerului Culturii, în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional Peleş şi Muzeul Naţional Cotroceni, va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 30 octombrie 2014 – 1 martie 2015 şi va putea fi vizitată de miercuri până duminică, în intervalul orar 09:00 – 17:00.

Trecerea Coroanei de la Carol I la Ferdinand I a fost un moment de continuitate, nu de ruptură, unul in care s-a reafirmat solidaritatea şi mândria naţională. Noul rege servise deja ţara timp de 25 de ani ca Prinţ Moştenitor.

Ce-ar fi să vizităm această expozitie şi apoi să ne gândim cum s-a intemeiat si cum a crescut tara aceasta. Cum au plâns oamenii la moartea Regelui Carol, dar nimeni nu a tremurat la gandul « Pe mâna cui rămâne ţara? », pentru că toţi ştiau că se pot baza pe noul rege.

Câtă diferenţă faţă de zilele acestea când suntem avertizati din toate părţile că dacă îl alegem pe Cutărescu se alege praful de ţară!

Ce-ar fi să vizităm aceasta expoziţie într-o duminică electorală pentru a înţelege mai bine unde am ajuns: să dezbinam din doi in doi ani o ţară şi aşa grav bolnavă pentru a aduce un impostor la Cotroceni. Şi să nu-mi spuneţi că n-avem ce face, că trebuie să alegem un preşedinte, să alegem răul cel mai mic. La capatul unei campanii electorale care a semănat mai mult cu o căutare prin gunoiul menajer.

Spiţa acestor doi mari regi nu s-a stins. Regele Mihai serveşte ţara de peste 87 de ani. Incluzând aici ultimii 25 de ani în care nişte preşedinţi au « domnit » steril şi adesea nociv pentru România, iar regele a slujit, loial poporului român, reparând unele dintre stricăciunile produse de aceşti « domni ».

Ce-ar fi să începem de duminică îndreptarea paşilor noştri spre România adevărată, încoronată? Să facem două-trei sute de paşi spre secţiile de votare şi sa stigmatizăm ca NULĂ oferta mizerabilistă de preşedinţi. Să punem 3 ŞTAMPILE PE BULETINUL DE VOT. Să fie duminica VOTURILOR ANULATE. Multe, multe VOTURI ANULATE înseamnă să spunem că pur şi simplu nu avem nevoie de preşedinţi. Răul cel mai mic e să nu avem deloc preşedinte.

http://carolinafedra.files.wordpress.com/2014/10/monarh1.pngŞtiu, ştiu, unul dintre ei tot va fi ales! Dar de ce să nu-l lăsăm să fie ales doar de gorilele proprii, care sa « invingă » gorilele celorlalti impostori. În loc să ne amestecăm cu unii sau cu alţii, la fel de străini de interesele României, de ce să nu votăm sub propriul steag – PROTESTUL  CELOR  3  ŞTAMPILE?

Cum ar fi ca « învingătorul », votat de doar gaşca lui, să fie pe locul 2, adică să aibă mai puţine voturi decât numărul de VOTURI  ANULATE? Dacă mai are o brumă de bun simţ, « invingătorul » va înţelege ce are de făcut: să fie ultimul preşedinte al României. DACĂ  NU, va fi de datoria noastră să înţelegem ce avem de făcut: să desfiinţăm acestă funcţie nocivă pentru sănătatea statului şi a societăţii.

Cine nu votează nu contează! Cine votează cum vor ei, dintre ei, doar pentru ei, iarăşi nu contează! VOTURILE  ANULATE  VOLUNTAR contează. Nu pentru ei, pentru noi.