Încrederea şi cele două feluri de iubire părintească

Mamele si tatii daruiesc diferit iubire copiilor lor. Copilul are nevoi diferite in diferitele etape ale dezvoltarii sale. Dar in toate etapele are nevoie de o mixtura nutritiva, in proportii variabile, a celor doua feluri de iubire părintească: dragostea materna, neconditionata, si iubirea paterna, conditionala (am evitat intentionat sa scriu « conditionata », asa cum apare cel mai adesea in traducerile din Fromm si Erickson, pentru ca mi se pare ca in romana « conditionat » implica o relatie cauzala si are o nuanta coercitiva in anumite contexte; « conditional » implica mai degraba o relatie de contingenta decat o cauzalitate stricta).

 Iubirea neconditionata (« orice ai face sunt alaturi de tine ») este baza pe care se construieste increderea in lume (fara sa am nevoie de argumente, gandesc lumea ca un loc pritenos), dar si stima de sine. Iubirea conditionala (« sunt alaturi de tine pentru a reusi ») construieste premisele autonomiei si  increderii in sine (stiu ca pot sa reusesc pentru ca nu asociez invatarea si rezolvarea de probleme cu frica de pedeapsa).

Optimismul, stima de sine, autonomia si increderea in sine sunt cei patru piloni ai stabilitatii pe care ii poate construi iubirea parinteasca. Pot aparea, din pacate, vicii de proiectare sau de executie ale acestei constructii.

1. « Pe copil sa nu-l mangai decat in somn » – expresia unei conceptii patriarhale si autoritare, care considera ca iubirea neconditionata trebuie limitata drastic inca de la varste mici, pentru ca altfel copilul va fi prea rasfatat; iubirea parinteasca intra sub semnul subantelesului , fiind rareori exprimata direct; ceea ce este vizibil este sistemul recompenselor si al pedepselor (in acest sistem se ajunge uneori chiar la extrema de a defini pedeapsa ca parte a iubirii !)

Rezultat posibil (probabil) : un adult pesimist si (hiper)activ, dependent de succes pentru mentinerea stimei de sine.

2. « Parintii mei imi permit orice, deci eu cred ca, de fapt, nu le prea pasa de mine » – expresia unui refuz de exercitare a autoritatii parentale ; ambii parinti se feresc sa daruiasca iubire conditionala si nu il ajuta pe copil sa isi definesca un contur al propriei personalitati prin confruntarea cu limitele.

Rezultat posibil (probabil): un adult cu asteptari nerealiste, egocentric, intruziv, dar si vulnerabil la critica.

3. « E mare acum, n-ar  trebui sa-l mai rasfeti atat » – ar putea spune un tata care vrea ca fiul lui sa nu fie « baiatul mamei »;  e de discutat asupra proportiei dintre iubirea neconditionata si iubirea conditionala in functie de varsta si nevoile de dezvoltare ale copilului, dar nu e de dorit sa creez impresia ca e o alegere ori/ori si ca e o competitie intre parinti in a-si impune punctul de vedere (considerat a fi « corect »).

Rezultat posibil (probabil): un adult care nu reuseste sa stabileasca relatii satisfacatoare pentru ca este « corect »

 4. « Eu te inteleg, dar nu-i spune lui taica-tau » – e tot expresia unei competitii intre parinti pentru prioritate, ca si mai sus, dar exprimata intr-un mod pasiv – manipulativ. Iubirea adevarata e neconditionata si trebuie tinuta ascunsa, isi spune copilul; in consecinta, atunci cand cineva expune vizibil iubirea sau cere ceva in schimb, acela nu il iubeste cu adevarat.

Rezultat posibil (probabil): un adult care nu reuseste sa stabileasca relatii satisfacatoare pentru ca nu reuseste sa imbine autonomia cu intimitatea.

Pentru ca iubirea parinteasca sa dezvolte increderea copilului in sine si in lume e necesar:

1. Sa ne impartim adecvat rolurile.

2. Sa fim consecventi in asumarea unei strategii comune.

3. Sa ne sprijinim reciproc.

4. Sa fim atenti la nevoile specifice ale copilului si sa dozam in functie de acestea mixtura de iubire materna si iubire paterna.

5 commentaires sur “Încrederea şi cele două feluri de iubire părintească

  1. stiu multi copii care sunt stresati rau cand au cate o lucrare, sau cand ascultati la scoala; poate ca acest lucru trebuie lamurit prin parinti si dascali dar nu e mereu posibil;
    va rog mult sa ma ajutati sa scriu cateva randuri direct adresate puisorilor;
    am cateva idei depre timiditate; mai citesc ,dar un sfat mi-ar prinde bine
    aud des: am invatat, dar am uitat
    mi-e frica de nota pt ca mama spune ca tb sa invat sa reusesc
    notele sunt fff importante pt puisori din variate motive; poate e bine putin stessss dar cand scoala e un stres si parintii si profesorii nu contribuie prea mult la diminuarea unei anxietati scolare?
    deci va rog, COACHING PT PUISORI
    multumesc mult

  2. http://www.didactic.ro/materiale-didactice/89996_anxietatea-scolara
    cica anxietatea academica debilitara e mai buna decat cea academica facilitoare( nu inteleg care este diferenta)
    cica au demonstrat ca stima de sine ridicata nu coreleaza cu rezultate mai bune, dar notele proaste scad stima de sine? notele bune pot crea si o mica falsa iluzie a succesului?
    stiu ffff multi absolventi de facultate care aveau note mari si nu cand au avut probleme la angajare; fie au innebunit fie au vrut sa fie iar studenti
    EDUCATIA PENTRU SANATATE ar trebui sa fie obligatorie in scoli 🙂

  3. Ping : Moş Crăciun şi încrederea în sine | Dan Ghenea

Répondre à alinagrecu11 Annuler la réponse.

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s

%d blogueurs aiment cette page :