Journal d’arrière-garde: 18 octobre 2019


Ce a făcut Galilei?

A reluat teoria lui Copernic și a propus-o ca realitate. Îmi pare rău pentru cei care îl văd ca pe un luminător în luptă cu obscurantismul, mie mi se pare că, în cosmologie, Galilei era obtuz și arogant, iar Urban VIII rațional și moderat.

Sunt convins că vanitatea l-a orbit pe Galileo; altminteri nu-mi pot imagina cum cel care a descris relativitatea mișcării în funcție de un referențial nu și-a dat seama că Pământul sau Soarele pot fi alese la fel de bine ca referențial; putea foarte bine sa arate avantajele matematice ale soarelui ca referential, dar nu avea nicio probă că soarele e fix și central.

Journal d’arrière-garde: 16 octobre 2019


De fapt, procesul lui Galilei a fost o lupta pentru putere în care Galilei nu a fost nici pe departe apărătorul neînfricat al adevărului, singur împotriva tuturor; avea de altfel, protecție la cel mai înalt nivel: însuși Papa.

De altfel, acest papă, Urban VIII, este cel care îi propune lui Galileo sa scrie un dialog în care să prezinte imparțial cele două poziții: geocentrismul și heliocentrismul. E drept că îi « propune » și concluzia la care trebuia să ajungă arbitrul acestui dialog: că ambele teorii sunt reprezentari imperfecte ale realității, dar că realitatea în sine ne rămâne inaccesibilă.

Ce face Galilei?

Journal d’arrière-garde: 15 octobre 2019


Galilei nu a avut dreptate.

Copernic știa că datele nu confirma orbitele circulare ale planetelor propuse de el pentru elegantul sistem heliocentric. Copernic era un matematician mai bun și un astronom mai onest.

Galilei era un matematician mediocru și un astronom vanitos.

Copernic și-a pus în circulație eseul în latină și pentru un cerc restrâns de cunoscători, ca o ipoteză științifică mai coerentă fizico-matematic decât modelul geocentric.

Galilei l-a prezentat ca o realitate fizică. Deși nu avea argumente empirice solide și nici nu a rezolvat problema formei orbitele. Și a scris în italiană pentru faimă, fără scrupule științifice precum călugărul Copernic.

Journal d’arrière-garde: 12 octobre 2019


Azi m-am întors de la piață cu struguri, brânză, pâine, iaurt, smântână și… trei cărți.

La ieșirea din piață s-a instalat un librar independent. Librăria e ca o grădină englezească – într-o dezordine aparentă și o spontaneitate bine pusă în scenă ai cele mai îndrăznețe asocieri de genuri, specii și varietăți literare. Iar librarul e dintr-o specie rară – simte și clientul și cărțile bune.

Ajuns acasă am citit dintr-o suflare romanul unei debutante, Victoria Mas. « Je la pressent pour le Prix Renaudot », îmi zisese librarul, și, după ce am citit cartea, cred că are mari șanse.

Le bal des folles se petrece în 1885 în clinica profesorului Charcot, « reinventatorul » isteriei. Ceea ce m-a captivat este prezentarea tabloului unei societăți căreia îi este atât de frică de irațional încât se alienează prin supraraționalizare.

Iat-o pe Geneviève, infirmiera-șefă a clinicii:

« Geneviève nu citea nimic altceva decât lucrări științifice. Nu aprecia romanele pentru că nu vedea ce rost au niște povești închipuite. Nu-i plăcea nici poezia, aceasta neavând nicio utilitate[…] Ea nu ignora totuși rolul determinant pe care anumite cărți îl puteau avea în viața indivizilor […] Văzuse nebunele recitând poeme și plângând, altele evocând eroine literare cu un aer de familiaritate veselă, altele încă amintindu-și un pasaj cu un tremur în glas. « 

Journal d’arrière-garde: 10 octobre 2019


Prostia nu e ecologică. Sau mai bine zis prostirea.

Je doute que les jeunes lycéens qui font « la grève pour le climat » sachent lire un article scientifique. Certains ne savent pas lire tout court.

Mais les apôtres de l’apocalypse climatique les encouragent à prendre leur ignorance comme une vertu et tout débat comme malveillance et corruption.

Les jeunes qui quitent l’école sont les idiotes utiles des activistes cette religion verte à l’extérieur et rouge à l’intérieur. Le prétexte climatique c’est le camouflage pour le climat politique que ces activistes espèrent instituer: l’état d’urgence, l’antichambre de toutes les dictatures.

Si état d’urgence il y en a, 8c’est une urgence anthropologique: dans les pays de la liberté le coefficient d’intelligence a baissé de 10% dans une génération; si ça continue, en 2050 on aura, en moyenne, un intellect limite et en 2100 on serait tous sous le seuil du retard mental.

Prostirea de masă e, de departe, prima urgență.