DAN GHENEA

Prostia nu e ecologică. Sau mai bine zis prostirea.

Je doute que les jeunes lycéens qui font « la grève pour le climat » sachent lire un article scientifique. Certains ne savent pas lire tout court.

Mais les apôtres de l’apocalypse climatique les encouragent à prendre leur ignorance comme une vertu et tout débat comme malveillance et corruption.

Les jeunes qui quitent l’école sont les idiotes utiles des activistes cette religion verte à l’extérieur et rouge à l’intérieur. Le prétexte climatique c’est le camouflage pour le climat politique que ces activistes espèrent instituer: l’état d’urgence, l’antichambre de toutes les dictatures.

Si état d’urgence il y en a, 8c’est une urgence anthropologique: dans les pays de la liberté le coefficient d’intelligence a baissé de 10% dans une génération; si ça continue, en 2050 on aura, en moyenne, un intellect limite et en 2100 on serait tous sous le seuil du retard mental.

Prostirea de masă e, de departe, prima urgență.

Tournesols jaune-vie

à l’écoute du soleil mauve

Lumière-raisin parfumé et cuite

« Cel fără de păcat dintre voi să arunce primul piatra asupra ei »

Această spusă a lui Iisus Hristos e argumentul « imbatabil » al relativismului moral. Pentru că nimeni nu e perfect, nimeni nu poate condamna, și dacă nu există condamnare nu există greșeală.

Și totuși…

Iisus le spune acuzatorilor « cel fără de păcat să…  » și ei nu au nicio nedumerire, nu întreabă, de exemplu, « ce este păcatul », pentru ei răspunsul la întrebarea « am sau nu am păcate » e la fel de simplu de dat și la fel de ușor verificabil ca și a constata dacă am sau nu două mâini.

Dar de ce nu și-au dat seama mai devreme că nu îndeplinesc condițiile de puritate pentru a o condamna pe femeia adulteră? Pentru că se considerau « relativ morali » față de ceilalți. De data asta se află însă în prezența Adevărului Însuși.

Acuzatorii pleacă unul câte unul, începând cu cei mai bătrâni. Nu așteaptă să vadă cine va fi primul, pleacă pentru că știu că nu va fi niciunul care să nu-și cunoască greșelile atunci când stă în lumina adevărului.

Iisus nu îi privește, nu e persuasiv, nu le tine lecții de morală, doar activează conștiința acuzatorilor; conștiința fiind singurul și cel mai aspru judecător, un judecător cu un singur dosar: al meu însumi.

Când toți au plecat, femeia e perplexă , încă neînțelegând ce se petrece. Iisus a rămas singur cu ea. « Nici eu nu te condamn » îi zice. Nu spune: « Ceea ce ai făcut nu trebuia judecat », sau « nu ai greșit », sau « toți greșesc, deci nu există greșeală ».

Nu, oricât ai vrea să crezi că poți continua pe același drum doar pentru că nimeni nu e mai breaz, cel care te-a salvat din mâna acuzatorilor zice în final « mergi și nu mai păcătui »

În acest loc din Biblie Iisus nu e un sentimental relativist, nici un liberal laissez-faire, ci de o exigență absolută. Cu toată lumea.

Ieri a avut loc la Paris cea mai mare și cea mai pașnică demonstrație din ultimii cinci ani. Jurnalele televizate i-au acordat câteva zeci de secunde și comentarii condescendente. După ce încercaseră să convingă telespectatorii că sunt așteptați « câteva mii » de manifestanți, au produs apoi în unanimitate o cifra cu aparență de precizie: 74 500. Nimeni nu a avut onestitatea să dea adevărata « știre bombă »: că s-a atins un record istoric în ce privește diferența dintre estimarea jandarmeriei – 42 000 de manifestanți – și cea a organizatorilor – 600 000 de oameni. Un raport de 15:1, iar adevărul nu se afla nici pe departe la mijloc.

De altfel, nimeni, nici măcar agenția « independentă » care a realizat numărătoarea virtuală din care a rezultat cifra de 74 500 (luând în calcul doar una dintre cele 6 direcții de afluire) nu crede că puteau fi mai puțin de 300 000 de persoane.

De ce a devenit legea copiilor fără tată atât de importantă pentru guvern încât e dispus să minimalizeze vocile oponente cu orice pret, chiar cu prețul ridicolului extrem?!

Ne t’indigne pas à la vue des méchants, n’envie pas les ouvriers de l’iniquité; aussi vite que l’herbe ils se fanent, comme la verdure ils se flétrissent. Fais confiance au Seigneur, agis bien, habite la terre et reste fidèle.

(Psalmul 36 – Cei blânzi vor moșteni pământul)

Mă trezesc cu gândul la niște struguri adevărați, imprevizibili ca formă, culoare și gust. Mă duc la piață și găsesc nu unul ci trei soiuri locale adevărate, cu țărani adevărați în spatele tarabei.

Vorbeam ieri despre « radicalizare », iată unde as folosi eu această etichetă:

Azi, o deputată a stângii radicale (La France Insoumise) a propus un amendement care viza suprimarea menționării sexului la starea civilă

« Cette mention, qui n’a aujourd‘hui aucun intérêt, a, pour les personnes transgenre et intersexuees notamment, des conséquences concrètes parfois très opressives. »

Aviz celor care credeau că temerile apărătorilor « familiei tradiționale » sunt doar fantasme conspiraționiste.

Se vorbește despre atentatul de ieri (4 funcționari de la Prefectura Poliției din Paris uciși de un coleg cu un cuțit ceramic) și nu găsești măcar un post care să lase « la liber » cuvântul « islam » – cuvintele permise fiind doar radicalizare, extremism, terorism, cel mult salafism.

Le mot est dit (dans l’Assemblée nationale, en plus) :

« Ni dans ce projet de loi, ni aujourd’hui, ni demain, nous n’empêcherons quelconques parents hétérosexuels de vouloir concevoir un enfant de manière charnelle »

Dacă lucrurile vor merge doar după mintea inițiatorilor legii care ar urma să reglementeze procrearea asistată medical, părinții care mai concep natural vor deveni tolerați (a se observa aroganța expresiei « noi nu vom împiedica oarecari părinți heterosexuali să vrea să conceapă un copil în modul carnal » ); tolerați, dar nu pentru mult timp – doar până « poimâine »

L’élément tragique pour l’homme moderne, ce n’est pas qu’il ignore le sens de sa vie, mais que ça le dérange de moins en moins

Vaclav HAVEL