Stresul şi alergiile

Alergia este un raspuns exagerat al sistemului imunitar şi presupune aparitia unei inflamaţii in prezenta unui agent străin. Reprezinta o hipersensibilitate la o substanta care, în mod normal, este inofensiva pentru majoritatea populaţiei. Alergiile se manifestă diferit în funcţie de organul ţintă afectat. Astmul bronşic, rinita alergică, eczema atopică, urticaria, alergiile alimentare sunt câteva exemple de boli care pot avea la bază un mecanism alergic.

Frecvenţa alergiilor s-a dublat în ultimii 20 de ani. Este dificil de atribuit această creştere doar poluării mai mari, deoarece in ultimele două decenii s-a produs o încetinire a ritmului de crestere a poluării faţă de perioada 1960 – 1980. În ultimii ani, cercetatorii au fost puşi în faţa unor date care sugerează un rol mult mai mare al reacţiei de stres în generarea, declanşarea şi menţinerea alergiilor.

Legătura dintre funcţionarea sistemului imunitar şi stres este un fapt de multă vreme stabilit; în perioada de rezistenţă la stres apare o scădere a capacităţii de apărare la infecţii, iar atunci când capacitatea de adaptare începe să fie depăşită apare o reacţie imună dezorganizată care poate duce, printre altele, la o hipersensibilizare faţă de substanţe banale.

E sigur că stresul creşte incidenţa alergiilor adevărate şi că le agravează; la fel de sigur este că reacţia de stres se poate manifesta mimând o alergie. Una dintre substanţele care generează reacţia inflamatorie este histamina; histamina este eliberată în mari cantităţi atât în alergii cât şi în reacţiile acute de stres. Un plus de confuzie este dat şi de faptul că multe medicamente antialergice sunt de fapt antihistaminice; pacientul îşi spune „dacă tratamentul a fost eficient, înseamnă că am într-adevăr o alergie”. Dar ulterior constată că nu poate găsi „vinovatul”: testele specifice la diferite substanţe rămân negative.

Să luăm câteva exemple*.

A.T., 41 de ani, profesoară, a primit variate tratamente pentru o erupţii cutanate persistente, care se accentuează periodic; există câteva alergii alimentare identificate, dar în foarte multe situaţii nu se poate stabili o relaţie între aceste alergii şi agravarea erupţiei; este de asemenea hipersensibilizată la o substanţă prezentă frecvent în săpunuri şi detergenţi şi verifică întotdeauna foarte atent etichetele acestor produse; medicul dermatolog i-a recomandat să solicite şi sfatul unui psihiatru, remarcând ideile depresive şi anxioase ale pacientei. Am constatat că doamna A.T. avea o relaţie maritală nesatisfăcătoare din punct de vedere emoţional şi sexual, locuia împreună cu mama, pe  care o descria ca fiind rece şi manipulatoare, nu mai era satisfăcută în profesie şi era pe punctul de a accepta o pozitie de decizie într-o instituţie publică. Avea atacuri de panică şi era permanent îngrijorată de ceea ce i s-ar  fi putut întâmpla fiicei sale (imaginându-şi frecvent catastrofe).

Doamna A.T. nu se simţea bine în pielea ei. Da, este o metaforă. Dar în acest caz a fost (ca şi în altele asemenea) cel mai util diagnostic. Psihoterapia a ajutat-o să-şi recâştige încrederea în sine şi mai ales curajul de a-şi numi adevăratele probleme şi de a lua decizii fără a mai căuta alibiuri pentru a le amâna (cel mai la îndemână fiind “mai întâi să mă fac bine”). Şi sunt doi ani de când nu mai are nici o problemă cu pielea (cea vizibilă, nu cea metaforică).

C. B., 30 de ani, director de marketing, a avut astm bronşic în copilărie şi este alergic la părul de pisică. În ultimele luni a avut frecvente tulburări digestive, pe care le pune pe seama unor alergii alimentare ( de menţionat că testele la alergeni alimentari specifici nu au identificat vreunul în cazul domnului C.B.). A venit la psihoterapeut pentru apariţia unor atacuri de panică, care se manifestau iniţial mai ales la volan, motiv pentru care a renunţat să mai conducă. Îi este frică să ia orice fel de medicamente, gândindu-se la riscul de a face alergii.

C.B. are o parteneră cu care este împreună de 8 ani; au frecvente dispute în legătură cu calitatea timpului pe care îl petrec împreună şi despre oportunitatea de a avea un copil (el spune nu). Slujba actuală, de care a fost încântat în urmă cu un an, mai ales datorită salariului, nu-i mai oferă provocări.  În cursul psihoterapiei C.B. a reuşit să sesizeze legătura dintre momentele de acutizare a nemulţumirilor sau îngrijorărilor şi apariţia simptomelor fizice; a început să-şi recunoscă şi să verbalizeze emoţiile. După 3 luni, atacurile de panică deveniseră rare (2 în ultimele 2 luni), lista alimentelor evitate se redusese simţitor, simptomele digestive erau mai puţin perturbatoare (oricum, în ultimele 3 luni nu mai apelase la serviciile de urgenţă; acest lucru se întâmplase de 5 ori în precedenta jumătate de an).

Un ultim exemplu este un experiment pe un grup de copii cu astm bronşic, alergici la părul de pisică. Copilul se juca într-o încăpere separată printr-un perete de sticlă de camera alaturată, în care era introdusă într-un anumit moment o pisică. O parte dintre copii au avut o criză de astm doar văzând pisica. A existat şi o corelaţie statistică semnificativă: părinţii acestor copii prezentau scoruri mai mari de anxietate decât părinţii celor care nu facuseră criză.

Cineva îmi spunea că nu vrea să-şi schimbe modul de viaţă, vrea doar să-i recomand un alt medicament în locul celui la care devenise alergic(?) după ce îl folosise cu succes ani de zile. “E simplu: mi-e rău, l-am luat, îmi trece”. Dar acea scurtătură se înfundase. Toate medicamentele pe care le-a mai încercat nu le-a suportat. Vine o vreme când trebuie să admitem că nu există soluţii uşoare la probleme adânci.

Data viitoare când aveţi o alergie cu simptome respiratorii, digestive sau cutanate, mergeţi desigur la specialistul potrivit; dar puneţi-vă şi aceste întrebări:

E cineva sau ceva care mă sufocă ? Ce anume mi-a ajuns până în gât ? Mă simt bine în pielea mea ?

Răspundeţi sincer şi nu vă lăsaţi ademeniţi de scurtături.

* datele de identificare au fost modificate pentru a menţine confidenţialitatea

2 réflexions sur “Stresul şi alergiile

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s