Cei care fac publicitate jocurilor pe calculator folosesc adesea cuvântul „adictiv” (= care dă dependenţă) pentru a sugera gradul de atractivitate al jocului respectiv. Din păcate, sintagma „joc adictiv” a depăşit stadiul de simplă metaforă; e o realitate patologica de acelasi tip cu dependenta de alcool, de pildă. Definitia clinică a dependentei de calculator urmeaza, de altfel, acelasi model ca şi in cazul dependentei de alcool, raportandu-se la aceleasi criterii.

1. Există toleranţă, adică e nevoie de cantităţi din ce în ce mai mari de produs consumat pentru a produce acelasi efect. Pe aceasta se bazeaza ideea de a creste continuu numărul de niveluri ale unui joc, chiar dacă ele sunt repetitive.

 2. Persoana afectată îşi restrânge activităţile sociale în favoarea consumului adictiv de „realitate virtuală”

 3. O bună parte din activitatea mentală a persoanei respective este legată de produsul care dă dependenţă

 4. La un moment dat se pierde controlul asupra consumului: nu mă pot abţine să încep, iar după ce am început nu am control asupra timpului petrecut în faţa calculatorului

 5. Persoana afectată  continuă să petreacă un timp excesiv în faţa calculatorului, în ciuda consecinţelor negative (perturbarea serioasă a interactiunilor familiale şi sociale, epuizare psihosenzorială)

Computerul este un ajutor sau un mod de a te deconecta pentru câteva minute. Mai problematic este atunci când el înlocuieşte, putin câte puţin, viaţa reală.

Dacă pentru jocuri există măcar limita timpului liber disponibil, abuzul de internet poate fi mult mai greu de sesizat pentru că exista justificări de folosire pe tot parcursul zilei. Unul dintre semnele prevestitoare tendinţei de abuz este impulsul de a întreba în primul rând internetul atunci când avem o nelămurire (googleita acuta sau cronica); un al doilea este navigarea „la adâncimi mari”, adică folosind excesiv oportunitatea de a urma un link, si de acolo altul şi aşa mai departe (hiperlinkoza cu deficit de atentie).

      Soluţia terapeutică a dependenţei de calculator este, în esenţă, aceeaşi ca şi pentru alte dependenţe. Prima fază: dezintoxicarea. Petreceti mai mult timp in locuri unde sunt mult mai puţine calculatoare decât oameni. În primele zile va fi foarte greu şi vă veţi plictisi îngrozitor. După care veţi începe să auziţi, să vedeţi, gustaţi, să mirosiţi şi să pipăiţi. Faza a doua este mai lungă şi cu un risc foarte mare de recădere: ca sa poti sa ramai independent de calculator in lumea în care el ţine minte ce ai de făcut e bine sa descoperi care e povestea ta si sa incepi sa urmezi consecvent firul acelei povesti; cu alte cuvinte sa dai un sens timpului tau real nu sa-l ingropi in spatiul virtual. În aceasta etapa s-ar putea sa ai nevoie de un consilier.

Une réflexion sur “Dependenta de calculator nu e o metafora

Répondre

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s