Jurnal de vacanţă (9) : Un lapidariu prost făcut


Bună ideea unui muzeu arheologic pe locul vechiului castru roman de la Apulum (Alba-Iulia). Bună calitatea exponatelor si bunăvointa custozilor. Proastă ideea unei constructii in sticlă si otel care sa adăpostească muzeul. Si mai proastă amplasarea sub cerul liber (dogoritor in lunile de vara) a lapidariului. Eu chiar am intrat in special pentru aceste pietre care deschid uneori o perspectiva spre lumi atat de asemanatoare in esente (iubirea, viata, pacea, razboiul, moartea) cu lumea noastră  si atat de diferite la suprafata.

Image result for principia castru legiunea

Imi aminteam cu placere cum am descoperit in lapidariul din Verona un sir de borne de drum (le-am putea numi bikilometrice, pentru ca masurau mile romane) care aveau si functia de avizier – se mai scriau pe piatră (lapidar!), din cand in cand, relatari despre fapte petrecute in acel loc.

DSCF2655

Dar la Verona am putut sa stau linistit, la umbră, intr-o incinta cu galerie si porticuri. La Alba-Iulia am rezistat doar vreo zece minute sub soarele gol si toate literele acelea săpate in piatra nu aveau nicio noimă in creierul meu incins si topit. Poate ca mintea românului cea de pe urmă va gasi o solutie să nu lase pietrele cu istorii de oameni in spate să se albeasca la soare ca oasele câinilor fără stapân.

Tristă recapitulare (IV)


1 decembrie 2002 – Unul dintre putinii ani in care vremea e frumoasa. Participare numeroasa la manifestarile oficiale si pentru ca fusesem invitati sa aderam la NATO cu doar 10 zile inainte, apoi Ion Iliescu se afisase « shoulder to shoulder » ( « șold la șold », comform traducerii livrate prin difuzoare multimii) cu George Bush si « nevasta-sa » (tot conform traducerii oficiale. 1 decembrie 2003 – Puterea la Alba-Iulia, opozitia la Bucuresti. 1 decembrie 2004 – Din nou intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale. Multe fluieraturi. 1 decembrie 2005 – Premiera: pe langa scindarea putere opozitie, apare si distantarea dintre premier si presedinte (peste numai cateva saptamani ruptura va deveni oficiala). Vreme dusmanoasa, participare populara infima. 1 decembrie 2006 – Ceva unitate de fatada, a inainte de intrarea in UE (programata sa aiba loc peste o luna). UDMR  apreciaza (corect) ca e momentul sa  repuna pe tapet chestiunea autonomiei, folosind ca baza chiar Declaratia de la Alba-Iulia. 1 decembrie 2007 – Ceremonii  modeste, atat la Bucuresti, cat si la Alba-Iulia. Presedintele si premierul sunt in razboi deschis. Dupa cateva zile (de gandire, probabil), primarul din Alba-Iulia ii ofera Regelui Mihai titlul de cetatean de onoare si cheile orasului. Probabil ca schimbasera intre timp incuietoarea, altminteri gestul e usor ridicol: Mihai I este din 1930 Mare Voievod de Alba-Iulia. 1 decembrie 2008 – Raceala fara incidente. 1 decembrie 2009 – Din nou intre tururi la prezidentiale. Presedintele in functie alege sa nu dea mana cu presedintele Senatului (contracandidatul sau) si cu fostii presedinti ai Romaniei. 1 decembrie 201o – Ploaie îngheţată. In lipsa participantilor, n-au fost asa de multe fluieraturi.  1  decembrie 2011 – A fost anul Regelui. La Ziua Nationala devine evident ce ne lipseste: un simbol unificator. Pe care Dumnezeu ni l-a daruit si l-a lasat cu noi pana in ziua de azi. Cat timp vom ramane prizonierii urii?  1 decembrie 2012 – Mai aveam nevoie de o inca confirmare?

Incercam de anul viitor cu 10 Mai?

Tristă recapitulare (I)


1 decembrie 1990 – Corneliu Coposu este fluierat la Alba-Iulia. Primul ministru al tarii zambeste multimii. Presedintele ales in Duminica Orbului sta cu ochii in pamant sub o caciula de Astrahan. Coreneliu Coposu, cu capul descoperit, continua sa nu taca.

1 decembrie 1991 – Ziua Nationala coincide cu destramarea URSS prin proclamarea independentei Ucrainei. La Chisinau este convocat un Consiliu National al Unirii. La Bucuresti subiectul « nu e actual ». Sunt mestecate in continuare fraze despre Marea Unire, cu ignorarea completa a dramei Basarabiei, dar cu nelipsitele atacuri « nationaliste » la adresa minoritarilor unguri.

1 decembrie 1992 – La Cluj, primarul Gheorghe Funar reamplaseaza pe monumentul regelui Matei Corvin placa de bronz inscriptionata cu un text de Nicolae Iorga (“Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, cînd încerca să învingă Moldova nebiruită”). La Miercurea-Ciuc, primarul maghiar reitereaza un motiv pentru care ungurii din Ardeal ar vrea sa sarbatoreasca 1 decembrie: Declaratia de la Alba-Iulia din 1918 garanteaza drepturile minoritatilor (educatie in limba proprie, judecare in limba proprie si administrare in limba proprie). Funar face valuri; Declaratia de la Alba-Iulia va fi mentionata de acum inainte doar epurata si in surdina.

1 decembrie 1993 – Miting al Conventiei Democratice din România in Piata Palatului, la care participa, in ciuda gerului, intre 60 000 si 100 000 de oameni, ca replica la festivitatile oficiale. Emil Constantinescu, proaspat reales ca presedinte al Conventiei, reuseste « performanta » de a nu il pomeni in discursul sau pe regele Ferdinand. Se intampla la doar 8 luni de la vizita de Pasti a Regelui Mihai.

Regina Maria a fost azi în inima României


Cred ca alegerea vestimentară pe care a făcut-o ASR Principesa Margareta a României pentru participarea la aniversarea a 90 de ani de la Încoronarea de la Alba-Iulia este şi o reverenţă faţă de prima Regina a României Mari. Regina Maria, pe atunci Principesă Mostenitoare, a purtat în 1906, la aniversarea a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I un veştmânt de cap asemănător.

Trenul Regal


« Luni, 15 octombrie 2012, Altetele Lor Regale Principesa Mostenitoare, Principele Radu si Principele Nicolae ai Romaniei participa, in municipiul Alba Iulia, la ceremoniile prilejuite de aniversarea a nouazeci de ani de la incoronarea Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.
Familia Regala va sosi cu Trenul Regal la gara din Alba Iulia, la ora 11.30, unde va fi intampinata de autoritatile locale. » (Comunicatul complet – pe www.familiaregala.ro)

« Trenul Regal va parcurge încă de duminică [o parte din] traseul dinspre București spre Alba Iulia.[…] Mâine, 15 octombrie, Trenul Regal va porni din gara Blaj spre Alba Iulia la ora 10.45.[…]Trenul Regal va părăsi Gara Alba Iulia la ora 14 […] Trenul Regal va face până la București patru opriri: în gara Blaj la ora 14.44, în gara Sighișoara la ora 16.37, în gara Brașov la ora 19.12 și în gara Predeal la ora 19.53. » (sursa: www.princeradublog.ro)

O data importanta


F E R D I N A N D I

PRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI VOINŢA NAŢIONALĂ

REGE AL ROMÂNIEI

LA TOŢI DE FAŢĂ ŞI VIITORI SĂNĂTATE.

Asupra raportului Preşedintelui Consiliului Nostru de Miniştri sub No. 2171 din 1918, – Luând act de hotărârea unanimă a Adunarei Naţionale din Alba-Iulia,
AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:
ART.I) Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunarei Naţionale din Alba-Iulia Dela 18 Noiembrie 1918, sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României.

ART.II) Preşedintele Consiliului Nostru de Miniştri, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a Decretului-Lege de faţă.
Dat în Bucureşti la 11 Decembrie 1918.

F E R D I N A N D I

PREŞEDINTELE  CONSILIULUI DE MINIŞTRI ŞI MINISTRU DE EXTERNE,

               Ion I.C. Brătianu

Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa dela 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate prin aclamaţiuni.
Această lege s-a votat de Senat în şedinta dela 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate prin aclamaţiuni.

In Regatul României era 18 noiembrie cand reprezentantii natiunii române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească au adoptat Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia. Era 1 decembrie pe stil nou. E o data importanta simbolic pentru a arata dorinta de unire a românilor transilvaneni.

Nu a schimbat cursul istoriei. Deja armata româna ocupase un sfert din teritoriul Ardealului in conformitate cu conditiile de armistitiu pe frontul de est. La Budapesta guvernul contelui Mihaly pierdea controlul in fata revolutiei comuniste; armata româna a fost mandatata de Antanta sa restabileasca ordinea in 1919, ajungand in capitala ungara in august 1919 si ramanand in Ungaria pana in martie 1920. Regatul României a primit, la incheierea pacii, in linii mari, ceea ce era stipulat in tratatul cu Antanta din 1916.

Adunarea Nationala de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918 a demonstrat ca Unirea era un act plebiscitat de natiunea româna din Transilvania in virtutea dreptului ei la autodeterminare. Acest lucru a contat, mai ales avand in vedere cele 14 puncte enuntate de presedintele american Wilson (printre acestea se afla si dreptul la autodeterminare).

Au mai contat, insa, si ocuparea efectiva a teritoriului si eforturile diplomatice. Cazul Banatului este edificator. In chiar punctul I al Rezolutiei de la Alba-Iulia se proclama « dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre ». Dar, in acel moment, Banatul fusese deja ocupat de trupele Serbiei, conform prevederilor armistitiului din 13 noiembrie. La Conferinta de Pace, s-a propus initial impartirea 50-50 intre Romania si Serbia. Pana la urma, gratie actiunii diplomatice a Reginei Maria, 2/3 din teritoriul cuprins intre Mures, Tisa si Dunare a revenit Regatului României.

1 decembrie 1918 e o data importanta. La fel de importanta ca 27 martie 1918 (Unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu Regatul României)  sau 28 noiembrie 1918 (Unirea neconditionata a Bucovinei cu România).

10 mai 1866, 10 mai 1877, 10 mai 1881 sunt datele fondatoare ale statului român modern, unitar, independent si recunoscut international.