Atac de panică


 – Eu nu cred că pot avea atacuri de panică, pentru că sunt o persoană puternică.

– Si dacă v-as spune că fac atacuri de panică mai ales persoanele pentru care puterea este foarte importantă? Care vor să controleze totul?

– Intr-adevar, sunt o persoană perfectionistă, dar tot nu vad ce legatura are asta cu panica.

– Cand sunt perfectionist am mari sanse, in fiecare zi, sa fiu frustrat, stresat; frustrarile nu se acumuleaza doar in capul meu, ci si in corpul meu; balanta dintre substantele activatoare (adrenalina) si cele linistitoare (serotonina) se dezechilibrează; atacul de panica este un fenomen fiziologic determinat de excesul relativ al adrenalinei fata de serotonină. E o reactie acuta pe fondul unei acumulari cronice de stres.

Frica sau viața?


E traducerea titlului unui blog in portugheza (Vida ou Medo?) in care sunt multe comprimate de sanatate mintala. Iata un exemplu:

E unul dintre cercurile vicioase ale anxietatii:

inactivitate – vinovatie – panica – neajutorare – inactivitate.

Postarea originala (Que ciclo…) o gasiti aici.

Mi-a dat o idee de desen completat cu posibile iesiri (terapeutice) din acest ciclu.

Desenul l-am pus in mapa Bucati de stres  (Un cerc vicios al anxietatii). Il gasiti aici.

Frica de frică


Atacul de panică este cel mai frecvent motiv de solicitare a serviciilor medicale de urgentă.

Primele atacuri sunt percepute ca furtuni devastatore izbucnite pe cer senin. Senzatia de moarte iminentă domină adesea tabloul. Si mai rău e percepută senzatia de pierdere a controlului.

Oamenii cu nevoi mari de control sunt mai vulnerabili la tulburarea de panică. Cei care incearcă prea mult să-si « stăpânească » emotiile. Cărora li s-a spus si isi spun mereu că frica e o slabiciune inacceptabilă.

Dar poate că orice curaj adevărat nu este altceva decât cunoasterea si domesticirea fricilor cotidiene. Si mai cred că facem acte de curaj autentic doar atunci când ne insoteste frica de a pierde esenta personală a umanitătii noastre.

Atacuri de panică are aproape toată lumea. Destul de multi (20 – 30%) au chiar un episod definit de tulburare de panică vreodata in viata lor. Majoritatea invată să trăiască apoi in intelegere cu fricile lor; le recunosc si le salută in fiecare zi. Ceilalti se inchid in casă pentru că se tem că s-ar putea să apară un atac de panică. Pentru a evita câteva minute de pierdere a controlului sunt dispusi sa-si restrângă drastic libertatea.

Tulburarea de panică durează, in medie, câteva luni. Agorafobia sau frica de a-ti fi frică poate roade ani buni din viată.  « Remediul » se dovedeste mai rău decât boala.