Autobuzul care nu a putut trece peste limba română


Doar femeia

de Dumitru Matcovschi

Mai regină decât floarea
doar femeia poate fi.
Mai adâncă decât marea
doar femeia poate fi.
Mai înaltă ca destinul
doar femeia poate fi.
Mai amară ca pelinul
doar femeia poate fi.
Mai frumoasă decât viața
doar femeia poate fi.
Mai deşteaptă ca povața
doar femeia poate fi.
Mai cuminte ca poemul
doar femeia poate fi.
Mai cumplită ca blestemul
doar femeia poate fi.
Mai aproape decât dorul
doar femeia poate fi.
Mai de şoaptă ca izvorul
doar femeia poate fi.
Mai de-april ca primăvara
doar femeia poate fi.
Și mai dulce ca vioara
doar femeia poate fi.
Iubeşte-mă, bărbate şi mă înveşniceşte,
dar chipul niciodată nu mi-l tăia în piatră.
Decât o veşnicie, mai bine dăruieşte-mi
căldura cea de taină a focului din vatră.

Dumitru Matcovschi s-a născut pentru a fi poet. Îmi amintesc şi azi uimirea mea când, în august 1991, răsfoiam, într-o librărie din Chișinău, o carte în grafie chirilică – Soarele cel mare (de fapt, Сoapeлe  чeл  мape). O limbă română frumoasă și limpede izvora de sub acele litere. Pe care nu le-am mai perceput de la o vreme ca străine, pentru că era ca si cum as fi citit în limba vechilor pisanii de biserici.
Dar pentru Dumitru Matcovschi grafia chirilică era grafia ocupantului. Si i-a fost dat acestui poet neoromantic să fie în linia întâi pentru apărarea limbii române. Să nu vă gânditi că « linia întâi » e o metaforă. Nu. Dumitru Matcovschi trebuia eliminat fizic pentru că declanşase, în 1988,  ofensiva pentru limba română în revista Basarabia. Un autobuz fără pasageri l-a lovit în plin în ziua de 17 mai 1989. Dar Soarele cel Mare a fost de partea poetului, care a iesit după cinci luni din comă si a mai trăit 24 de ani pentru limba română. „Şi nu uita că moartea,/ Oricât ar sta la pândă,/ Tot Soarele cel Mare/ Răsare cu izbândă”. Deja scrisese asta, iar autobuzul securitătii n-a avut nicio putere în fața unei puteri mai mari.

 

 

Deutschland 1990 – Rumanien 2018?


Pe lângă « Good Bye, Russia », manifestanţii din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău au desfăşurat şi o pancartă pe care era scris « Deutschland 1990 – Rumanien 2018 » (cu referire la reunificarea Germaniei în 1990). Pancarta a fost purtată şi prin faţa Ambasadei Germaniei la Chişinău, aflată vizavi de clădirea unde s-a votat în 1918 Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu Regatul României. (sursa informaţiilor – aici, unde puteţi vedea şi un film al manifestaţiei)

Presa străină (din păcate, şi cea din România!) a tratat fugitiv şi în cheie minoră evenimentul. Şi totuşi, a fost cea mai amplă manifestaţie de la proclamarea independenţei, în 1991. Ca unul care am fost în acea piaţă în august 1991 şi văzând imaginile din 16 mai 2015, vă pot spune că până şi cifra dată de organizatori (30 000) mi se pare foarte mică; cifra dată de autorităţi (3000!) e pur şi simplu ridicolă!

Organizatorii – Tinerii Moldovei – vor să convoace o Adunare Naţională pe 5 iulie. Care ar putea exprima dorinţa « de unire a acelor români şi a ţinuturilor locuite de dânşii cu România ». Vă sună cunoscut?

La Mulţi Ani, România!


10014Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor.

Cei care îşi zic republicani spun că noi, regaliştii, vrem să ne întoarcem într-un trecut idealizat.

Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor. Ce viitor are republica?

Domnilor republicani, ce îmi propuneţi pentru următorii douăzeci de ani? Credeţi că are un viitor România?

Nu e vorba despre trecut. E vorba despre viitor. Haideţi să vorbim serios despre viitor.

 

Anul 96 al Unirii, anul 70 al despărţirii


Trecută prin foc şi prin sabie,
furată, trădată mereu,
eşti floare de dor, Basarabie,
eşti lacrima neamului meu.

(Dumitru Matcovschi –Basarabia)

Îmi amintesc de o carte de poezie a lui Dumitru Matcovschi, tipărită în grafie chirilică, pe care am cumparat-o de la Chişinău în 1991. August 1991. Grafia latină era deja oficială, dar la poştă nu găseai decât formulare în rusă şi « moldovenească ».

Între timp, limba română a câştigat bătălia. Cel mai recent sondaj arată că 89% vorbesc în principal româna (63% declară că vorbesc româna, iar 26% « moldoveneasca »). E de remarcat ca majoritatea etnicilor ucrainieni din Moldova adopta ca limba de comunicare româna, nu rusa.

Pentru Unire se pronunta 52% dintre moldoveni si procentul este in crestere.

Limba română în Basarabia este vie şi expansivă, conştiinţa naţională a fost redeşteptată de o mână de oameni, o mână de intelectuali care nu şi-au trădat menirea – aceea de a-şi lumina neamul.

E rândul nostru. Îi vom trăda din nou?

Din nou bronz pe echipe


medalieLa Campionatul Naţional de Cultură Generală (15 martie 2014), echipa Intecity (Dan Creţu, Dan Ghenea, Dorel Bărbieru, Ştefan Bradea) a obţinut din nou medaliile de bronz. Concursul a fost câştigat de Glorious Bastards (Dan Adrian Ghita, Dan Minculescu, Miruna Ralea, Catalin Duminecioiu), iar pe locul II, după o finală foarte disputată, s-au clasat Terabiţii.

Întrebările au fost frumos construite şi echilibrat alese, capcanele au fost fine, arbitrajul impecabil (superenglezesc!).

De la precedenta ediţie încoace m-am străduit şi eu, pe acest blog, să vă fac să gustaţi din frunuseţea întrebărilor şi răspunsurilor de cultură generală în seria Flori, fete, filme…

Să va mai spun şi una dintre întrebările care mi-au plăcut (şi care, tangenţial, are oarecare legătură şi cu zgomotul de război din aceste zile la graniţele noastre).

« Sunt trei evenimente care pot fi descrise în acelaşi fel: primul s-a petrecut în deceniul al doilea al secolului XIX şi a fost o separare, al doilea a avut loc după 101ani şi a reprezentat un sfârşit, iar al treilea a marcat o înfrângere temporară şi s-a petrecut după alţi 5 ani. Care sunt cuvintele care leagă cele trei evenimente? »

În Cosmos, dincoace de Prut


Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în România Mare şi a trăit pentru ca limba română să se păstreze până la Nistru. A avut un vis:

Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul ».

Plină i-a fost viaţa şi de moarte i-a fost milă, cum zice chiar poetul:

Nu am moarte cu tine nimic
de Grigore Vieru

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Iar epitaful, pe care singur şi l-a ales, e simplu şi grav ca tot ce a scris: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Iarbă sub paşii a milioane de români care au învăţat a citi româneşte pe abecedarul Albinuţa.

Si de vom uita plânsul Moldovei…


…uitat sa rămână numele nostru din cartea neamurilor vii!

Că suntem cu totii români, dupa numele Romei celei vechi, ne-a lasat scris Miron Costin, pârcalab de Hotin si vornic al Tarii-de-Jos.

Cand vorbim despre Unirea Principatelor si Independenta României nu se poate sa uitam numele Kogalniceanu. Mihail Kogalniceanu s-a nascut la Iasi, iar stramosii sai erau raspanditi pe tot cuprinsul Basarabiei. In timpul vietii lui s-a redobandit (1856) si iarasi s-a pierdut (1878) Cetatea Alba, locul de origine al stramosilor sai din partea mamei.

Vasile Alecsandri avea stramosi la Tighina, iar familia boierilor Văcăresti se tragea din tinutul Soroca.

Mihai Eminescu avea bunici de ambele parti ale unei granite ce taia judetul Suceava in doua.

Mi-e greu sa-mi imaginez România fara acesti moldoveni. As indrazni sa spun ca România e o casă proiectata de moldoveni in care ei n-au fost primiti decât pe jumătate. Cealalta jumatate a fost lasata in bătaia vanturilor. Care le-au dus mormintele pana dincolo de Cercul Polar.

Moldova si Regii României


Am mai spus: inima României a fost si este Moldova. Cei trei mari regi ai nostri au inteles foarte bine asta.

cmCarol I a numit intotdeauna Iasii capitala culturala a României. Prima linie ferata care a facut conexiunea cu strainatatea a fost Bucuresti – Suceava (orasul moldav fiind pe atunci parte a provinciei austriece Bucovina), deschisa la 13 septembrie 1872. Iar in 1878, cand rusii au cerut cedarea judetelor Cahul, Bolgrad si Ismail (sudul Basarabiei, recuperat de Moldova in 1856), Carol a mobilizat armata pentru o confruntare care parea iminenta. […continuarea – aici]

fmFerdinand I a fost, pentru doua saptamani, Domn al Moldovei, pentru ca Romania libera s-a confundat in acele zile din noiembrie-decembrie 1918 cu o Moldova intreaga, asa cum nu mai fusese de pe vremea lui Alexandru cel Bun. La 27 martie venisera la Iasi, pentru a-i prezentaa regelui Ferdinand declaratia de unire, reprezentantii Republicii Democratice Moldovenesti (Basarabia), iar la 28 noiembrie fusese randul bucovinenilor sa ceara unirea cu Regatul Romaniei.[…continuarea – aici]

mmMihai I este regele care a reusit, in conditii extrem de vitrege, sa pastreze jumatate din inima moldava a României. Istoria nu se scrie cu daca, si totusi… Sa ne gandim putin: in martie 1944 Armata Rosie ocupa nordul Moldovei, iar in orasele Botosani, Dorohoi si Suceava introduce administratie militara sovietica. Ofensiva din 20-22 august duce linia frontului pana la Bârlad si Galati. Daca Antonescu reusea sa reziste cateva saptamani pe linia Focsani – Galati, probabil ca rusii, care deja introduceau, la 50 de km in spatele frontului administratie civila sovietica, ar fi indeplinit planul, vechi de 20 de ani si mereu reafirmat, al unificarii « poporului sovietic moldovenesc ».[…continuarea – aici]

Moldova e rana deschisa a neamului românesc. Ne inflamam la tot felul de pierderi imaginare, dar vorbim in soapta, nu cumva sa suparam pe cineva, despre sfasierea reala a Moldovei.

Regii Romaniei au fost intre cei mai bravi Domni ai Moldovei. Presedintilor Romaniei le e rusine cu Moldova.

……………………… continuarea – aici ………………………………..