Moş Crăciun şi încrederea în sine


rezilienta25Moş Crăciun poate fi un bun ajutor pentru părinţi atunci când vine vorba de întărirea încrederii în sine a copilului. Iar împărţirea rolurilor între Moş Crăciun şi Moş Nicolae îmi pare un truc foarte eficace în acest sens:

  • la Moş Nicolae, accentul cade pe răsplată (în termeni ericksonieni, « iubire condiţională ») – « primeşti dacă ai fost cuminte »
  • la Moş Crăciun, e vorba, în primul rând, despre dar (« iubire necondiţionată ») – primeşti pentru că « cineva acolo sus te iubeşte »

Cum funcţionează iubirea necondiţionată şi iubirea condiţională am mai scris aici.

Un Dumnezeu colindător


« Hristos Domnul S-a născut într-o călătorie a Maicii Sale şi a dreptului Iosif la Betleem, arătând prin aceasta că Dumnezeu Cel milostiv este călător în lume şi colindător la casa sufletului fiecărui om »

(din Pastorala Arhiepiscopului Bucureştilor la Sărbătoarea Naşterii Domnului)

Cartea săptămânii (V)


matei« Văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie nespus de mare.  Şi intrând în casă au văzut copilul împreună cu Maria, mama Sa; şi, căzând la pământ, I s-au închinat şi, deschizându-şi cuferele, I-au adus daruri: aur şi tămâie şi smirnă. « 

Evanghelia după Matei, tradusă si comentată de Cristian Bădiliţă (Ed. Curtea Veche, 2009)

Impresionantă trudă intelectuală de căutare a adevărului. Comentariu sobru, lamuritor.

Dedicatie cum nu se poate mai potrivită:

« Cu dragoste, credinţă şi speranţă, dedic această traducere comentată a Noului Testament memoriei martirilor din perioada comunistă, creştinilor români de toate confesiunile. »

Sonet alb în sol major


op. 1 – « Adeste fideles« 

De când ne-ai alungat, Ierusalime,/ Nu te-am uitat, dar nu ştim dreapta noastră./ Te-om mai vedea în lacrima albastră/ A timpului pierzând din înălţime ?//

Visez dinspre apus unda măiastră/ A râului Fison, care-i pătrime/ Din apa raiului. Din îngerime/ Un strop de-argint îmi bate la fereastră ?//

Deschide ochii să-l primeşti cu aur,/ Cu mere coapte, smirnă şi tămâie,/ Pe cel care-n  piaţă coboară şi-n mall// Aducând frunze de finic, nu laur,/ De ziua-lumină dulce-amăruie/ A naşterii albe ningând dinspre Pol.