Contrariul adicţiei nu e abstinenţa, ci conexiunea umană


« So the opposite of addiction is not sobriety. It is human connection. »

Am găsit această frază într-un articol foarte bun – « The Likely Cause of Addiction Has Been Discovered, and It Is Not What You Think »

Articolul l-am citit ca urmare a unei trimiteri dint-un articol de pe un blog cel mai adesea foarte interesant (Cu drezina)

Dintre exemplele de cercetare expuse în articolul menţionat, mi-a atras atenţia seria de experimente pe care le-a efectuat Bruce Alexander în anii 70 – le-aş denumi pe scurt Cuşca Şobolanului vs Parcul Şobolanilor.

Cercetătorul canadian a pornit de la întrebarea: adicţia depinde doar de contactul cu drogul sau depinde (mult mai mult) de context?

A fost sceptic în legătură cu următorul clip de prezentare pentru public a adicţiei la cocaină.

https://www.youtube.com/watch?v=7kS72J5Nlm8&feature=player_detailpage

Ce se întâmplă, de fapt? Şobolanul este într-o cuşcă şi are la dispoziţie o sticlă cu apă şi o sticla cu apa cu cocaină. În aproape toate cazurile şobolanul devine dependent de cocaină şi consumă cantităţi din ceea ce mai mari, până moare.

Alexander observă că şobolanul era singur în cuşcă. Şi construieşte un mediu alternativ: un Parc al Şobolanilor, cu multiple posibilităţi de socializare, exerciţiu fizic şi divertisment. Sursele de apă sunt aceleaşi ca în experimentul anterior: sticle cu apă şi sticle cu apă şi cocaină. Doar o mică parte dintre şobolani ajung să prefere cocaina (cei care sunt, din diferite motive, marginalizaţi) şi niciunul nu moare.

Într-o a doua fază, Alexander face şi experimentul « terapeutic »: după ce le dă drumul în Parc şobolanilor care consumasera cocaina, în singurătate, timp de 57 de zile (echivalentul în viaţa umană ar fi cam 7 ani!), majoritatea renunţă la consumul de cocaină.

Există « norocul începătorului »?


În descrierea clinică a dependenţei de jocuri sunt descrise trei faze:

  • faza de câştig – jucătorul începător câştigă şi are senzatia de control, supraestimând şansa de a câştiga mai mult şi subestimând probabilitatea să piardă mai mult decât a câştigat
  • faza de pierdere – jucătorul continuă să joace, orbit de ceea ce crede a fi o schemă de succes, neatent la pierderile din ce in ce mai mari
  • faza de « recuperare » – jucătorul devine conştient de pierderile foarte mari şi nu vede altă posibilitate de a le acoperi decât continuând să joace (şi să piardă mai mult decât câştigă), de data asta conştient de şansa foarte mică, dar incapabil vadă altă soluţie.

Modelul e valabil şi util în clinică. E folosit, cinic, şi de casele de joc, care ofera cupoane noilor veniţi.

Şi totuşi, credeţi că există « norocul începătorului »? Sau e doar o legendă?

 

Vanilia şi piperul vieţii


Un articol bine sistematizat despre efectele unor mirodenii asupra creierului (http://www.currentpsychiatry.com/uploads/media/021_0414CP_Bourgeois_FINAL.pdf)

Pe scurt:

Nucşoara – antidepresiv (efect dovedit pe şoareci şi oameni); efect afrodisiac (presupus la oameni, dovedit la şoareci)

Şofranul – efect stimulant cert, efect antidepresiv incert (autorii citează 3 studii, toate făcute în Iran – întâmplător sau nu, principalul producător de şofran!)

Scorţişoara şi cuişoarele – efect calmant

Vanilia vanilina are efect relaxant (pe termen scurt) şi antidepresiv (după o folosire mai îndelungată); aroma de vanilie are efect antianxios

Piperul negru – piperina creşte productia de endorfine şi serotonină şi potentează receptorii GABA, ceea ce l+ar putea face interesant pentru tratarea insomniei şi tulburărilor anxioase.

De menţionat că toate aceste mirodenii au potenţial de dependenţă.

300 de tulburari mintale si mult mai multe normalitati


Noul Manual Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mintale (DSM 5), programat sa apara in mai 2013, ar putea avea 1000 de pagini si peste 300 de categorii diagnostice. A fost nevoie de 14 ani pentru ca editia a 5-a a bestsellerului  Asociatiei Psihiatrice Americane (DSM produce anual 5 milione de dolari, iar vanzarile totale au ajuns la 100 000 000$) sa fie elaborat. Grupul de Lucru al APA a primit, in cele 3 perioade de dezbatere publica, peste 13 000 comentarii si peste 12 000 e-mailuri si scrisori, fapt calificat ca « o abordare fara precedent in orice alta arie a medicinei ».  
 
Multe dintre comentarii au vizat tocmai tendinta de a pune etichete patologice pe fenomene de firesti in anumite circumstante. Dar, ca sa aiba succes, aceste obiectii ar trebui insotite de un model pozitiv sau macar de o definitie pozitiva a sanatatii mintale. Cat timp sanatatea mintala va fi definita ca absenta a bolii, iar boala va continua sa fie principalul suspect de serviciu pentru orice nefericire, numarul de diagnostice va continua sa creasca; iar cand facem scaderea observam ca sanatosi raman din ce in ce mai putini.
 
Va simtiti sanatosi (mintal)? Si daca da, cum va dati seama de asta?
 
 
 
 

La persoana I, singular


Randuri din jurnal – Nu pot, nu stiu, nu vreau…

Te ridici din pat, te indrepti spre balcon, fumezi o tigara si, in sfarsit, te hotarasti… Nu, eu nu am puterea sa ma arunc pe geam… nu, eu nu pot, nu pot, nu stiu… Si te hotarasti; nu mai vreau sa fumez cea de-a doua tigara…

Anumite lucruri isi pierd rostul, ajungand sa existe degeaba… sa existe. Rostul lor a fost rostit de prea multe ori, pierzandu-si astfel nazuinta. Lacrimile incep sa curga din locul acela extrem de intim. Incerci sa te descrii in cuvinte simple, dar e prea tarziu pentru singuratate, e prea tarziu, pentru moarte nu exista destul timp. Ai senzatia ca nu mai poti incerca nimic. Esti soldatul overloaded in propria sa capcana, uitat in propria sa campanie, ranit pe baricade, rasufland prin transee, indoindu-se de naturaletea nasterii.

Nu pot, nu stiu, nu vreau…

Iar cum pot sti sa pot sa vreau nu ma invata nimeni… Fericirea este un lucru pe care nimeni niciodata nu mi l-a promis, dar asta nu inseamna ca cineva nu incearca totusi…

Urmeaza o stare de neliniste, dupa primul buna-dimineata. Nu am realizat nimic, iar nimic-ul nu are importanta. Sunt rece, am frisoane, lipseste o imbratisare, lipseste un cuvant, o anume vorba, o impartire a ideilor intre 2 confrati, intre oamenii sinistrii exista pofta de a consuma droguri sau alcool, intre un mascul si o femela exista simtamantul atingerii, un contact, o privire, un cuvant, o vorba, iar eu lipsesc din propriul meu caracter, ma lipsesc de propria personalitate, iar eu astept sa treaca timpul meu sa inceteze, si totusi nu vreau sa mor.

Nu pot, nu stiu, nu vreau…

Sigur ca sunt trist…

In locul meu eu nu pot fi…

Doar sunt, si-atat…

O moarte lenta, lenta si aflata in singuratate.

(autorul acestor randuri poate fi gasit pe blogul procesulrecuperarii)

[Era întreruperii sistematice]


« La fiecare cinci sau zece minute atenţia unui copil este întreruptă de spoturile de la televizor. Puştii se obişnuiesc cu ideea că atenţia lor trebuie să fie fragmentată. Aşa se face că ei nu mai sunt capabili să se concentreze, nici măcar când studiază. Ne aflăm în era întreruperii sistematice. » (Norman Mailer – Why we are at war, 2003)

[noapte neagră, limpede]


« Era o noapte neagră, limpede, atârnând ca într-o nacelă de o singură stea tulbure. Claxonul automobilului dinaintea lor suna înăbuşit prin aerul dens care-i opunea rezistenţă. Şoferul lui Brady conducea încet; luminile din spate ale celuilalt automobil le apăreau din când în când în faţă, la cotituri – şi apoi dispăreau iarăşi. Dar după zece minute se iviră din nou, oprite la marginea drumului. Şoferul lui Brady încetini apropiindu-se, însă îndată după aceea reîncepu să prindă viteză şi alunecară repede pe lângă ceilalţi. În clipa când trecură, se auzi un murmur nelămurit de glasuri din întunericul reticent al celuilalt automobil şi văzură că şoferul lui Diver rânjea. Pe urmă trecură mai departe, acum repede prin alternanţele de întuneric masiv şi noapte subţiată, coborând în cele din urmă, printr-o serie de serpentine, pe marginea mării, spre masa întunecată a hotelului Gausse.

Rosemary aţipi vreo trei ceasuri, apoi se regăsi deodată, trează complet, întinsă, suspendată în clarul de lună. Înfăşurată în întunecimea erotizantă, îşi epuiză repede viitorul pe care-l anticipa, cu toate eventualităţile care ar fi putut duce spre un sărut, sărutul însuşi rămânând tulbure, tremurat, ca într-o scena de film. »

(F. Scott Fitzgerald – Blândeţea nopţii, traducere de Mircea Ivănescu)

Partea proastă e că nu a fost făcut încă filmul care să redea atât de expresiv « eventualităţile care ar fi putut duce spre un sărut ». Şi nu ştiu ca vreun director de imagine să fi reuşit să surprindă « alternanţele de întuneric masiv şi noapte subţiată« , nici nu cunosc scenograful care să pună în decor o noapte « atârnând ca într-o nacelă de o singură stea tulbure« . Toate acestea sunt însă posibile în complicitatea dintre un autor şi cititorul său dedulcit la jocul lumilor imaginate.

De ce nu găsim cannabis în supermarket?


Acum 40 de ani, in prima dezbatere asupra reglementarii uzului cannabisului in Australia, Simon Hasleton scria:

Lăsând la o parte argumentele morale împotriva oricărei intoxicări non-medicale, argumentele empirice se concentrează  în jurul următoarelor arii: (1) Cannabisul provoacă boli fizice; (2) Cannabisul provoacă boli psihice; (3)  Cannabisul provoacă  degenerare socială (adică lipsă de motivatie la lucru, criminalitate, etc.); (4) Cannabisul deschide calea pentru folosirea unor substante mai periculoase.

Hasleton cerea, in 1972, mai mult timp, mai multe studii si mai mult echilibru in aprecierea efectelor marijuanei. A murit recent (in 30 decembrie 2010), nu inainte de a putea vedea ca rezultatele a 37 de ani de studii comparative alcool – cannabis, sintetizate intr-un review din 2009, indicau « victoria » clara a alcoolului, la fiecare dintre cele 4 puncte.

Alcoolul este mai nociv (1) fizic, (2) psihic, (3) social, si (4) este o poarta larg deschisa spre consumul altor substante periculoase.

Marijuana nu este atat de inofensiva pe cat era prezentata in anii ’60 – ’70, dar sloganul « Marijuana este mai sigura decat alcoolul » ramane valabil, poate cu o usoara schimbare de nuanta: « Abuzul de alcool este mult mai nociv decât consumul de cannabis ».

 

Dependent de televizor ?


 1.Cel mai adesea urmăresc emisiunile tv pentru că:

 a) nu am altceva mai bun de făcut   b)  vreau să mă informez  c)  vreau să mă relaxez

 2.După o zi de lucru petrec în faţa televizorului:

 a) mai puţin de o oră  b) 1-2 ore  c) mai mult de 2 ore

3.Într-o zi libera petrec în faţa televizorului:

 a) mai puţin de 2 ore  b) 2-4 ore  c) mai mult de 4 ore

4.Într-o săptămână petrec în activităţi de placere, altele decât vizionare tv:

 a) mai mult de 18 ore  b) 12 – 18 ore  c) mai puţin de 12 ore

 5.Mă uit la programe care nu mă interesează, în lipsă de altceva mai bun?

 a) niciodată   b) uneori  c) adesea

 6.În zilele în care nu mă uit la televizor mă simt:

a) liniştit  b)  plictisit  c)  neliniştit

7.Când vin în vizită prieteni:

a) televizorul e închis  b) televizorul e deschis, dar nu îi acordăm prea mare importanţă c) ne uităm împreună la televizor

8.Cu colegii discut despre ce am văzut la televizor:

 a) foarte rar  b) uneori  c) adesea

9.În cursul zilei (când nu mă uit la televizor) mă gândesc la emisiuni tv:

a) niciodată  b) uneori  c) adesea

Pentru rezultat, folositi cheia 2