Pastila antidepresivă (12): Plictiseala ca boală și leac


“Neputându-se lecui de moarte, de necazuri, de neștiință, oamenii au găsit cu cale, spre a fi fericiți, să nu se mai gândească la aceste lucruri; este tot ce au putut ei inventa pentru a se mângâia de atâtea rele. Mângâierea aceasta este însă foarte slabă, întâi pentru că duce nu la vindecarea răului, ci la ascunderea lui pentru câtva timp și apoi pentru că, ascunzându-l, ea ne face să nu ne mai gândim la vindecarea adevărată.

Astfel, printr-o stranie răsturnare a naturii omului se întâmplă că plictiseala, care-i răul cel mai resimțit din el, este într-o oarecare măsură și binele cel mai mare, fiindcă ea poate contribui mai mult decât  orice la  a-l face să caute vindecarea  adevărată și fiindcă divertismentul, pe care-l privește ca pe cel mai mare bine al său, îi este de fapt cel mai mare rău deoarece îl îndepărtează mai mult decât orice lucru de la a căuta leac relelor sale. »

(Blaise Pascal – Cugetări despre om)

 ad

Depresia înseamnă slăbiciune?


E una dintre întrebările la care vom încerca să răspundem în atelierul de educatie pentru sanatate numit “Recunoaste depresia si fii o parte a solutiei” (primul anunţ l-am postat aici)

În prima întâlnire, care va avea loc sâmbătă, 19 iulie, vom prezenta simptomele tipice pentru depresie şi modul în care se poate pune un diagnostic adecvat. Vom discuta pe larg despre deosebirea dintre tristetea normală si depresie, dintre oboseala normală si cea patologica, despre legatura dintre tulburarile de somn si de apetit şi depresie. Si, desigur, vom încerca să răspundem întrebărilor dumneavoastră, atelierul fiind structurat astfel încât să permită un grad înalt de interactivitate.

Vă puteţi înscrie trimiţând un e-mail la adresa contact@bellanima.ro pâna la data de 15 iulie. Vă aştept cu plăcere!

Cuvinte şi acţiuni vindecătoare


Centrul Medical Bellanima a creat o noua posibilitate de interactiune printr-un atelier de educatie pentru sanatate numit “Recunoaste depresia si fii o parte a solutiei”.

Atelierul este gandit sa vina in sprijinul persoanelor care sufera de depresie, membrilor familiilor persoanelor cu depresie si persoanelor care au tulburari legate de stres (insomnie, nervozitate, oboseala cronica), pe parcursul a 4 sesiuni cu durata de 120 minute fiecare, in grupuri de cate 10 persoane.

Sesiunile sunt structurate astfel incat sa permita un grad crescut de interactivitate si raspunsuri personalizate.

Cursul va fi sustinut de catre o echipa completa formata din: Dan Ghenea, medic psihiatru, Radu Botezat-Antonescu, psiholog clinician si Beatrice Popescu, psihoterapeut.

Temele celor 4 sesiuni vor fi:

  • Cum recunosc depresia?
  • Ce trebuie sa stiu despre tratamentul depresiei?
  • Cum pot obtine ajutor in depresie?
  • Cum pot preveni depresia?

Nu exista pastile ale fericirii, nu exista vaccinuri contra dezamagirii, dar exista cuvinte si actiuni vindecatoare.

Pentru informatii suplimentare accesati http://www.bellanima.ro/#!atelier-despre-depresie/cs4o

Pentru înscrieri: contact@bellanima.ro

Opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depre­sivi)


Dacă socoţi societatea ca o fracţie, atunci o să observi la mijloc un strat subţire, care e al oamenilor normali. Crucea normalilor e că sunt foarte puţini, au devenit o minoritate fragilă, din care se tot desprind în sus şi în jos. Cei de sub acest strat, de dedesubt, sunt depresivii. Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare mă­sură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depre­sivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recu­noaşte?

Orice ar fi, chiar dacă ar face zece Alzheimere, voi preţui întotdeauna omul ca pe un copil al lui Dumne­zeu.

O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi.

Ce mai înseamnă azi normalitatea, când totul e permis, totul e normal, anormal e să arăţi tu cu dege­tul?

Mai ales în mediul psihiatric, lumea e plină de prejudecăţi. Cum adică divinitate? Istoria umanităţii a depăşit faza mi­tică. Acum e supremaţia omului! Dar credinţa e o for­ţă extraordinară, care te înalţă. Ce l-a ţinut pe Brân­coveanu să nu cedeze, dacă nu credinţa? Dar nu mă pu­neţi să vorbesc despre asta. Lucrurile mari nu tre­buie rostite toată ziua bună ziua, că-şi pierd înţele­sul.

Sunt totuşi un tip care a trăit 45 de ani în so­cialism. Eu preţuiesc libertatea. M-ar îngrozi, ca sub diverse măşti, să o pierdem din nou. Oricâtă mi­zerie ar fi, oricâtă ratare, oricâtă inferioritate, cât timp vom fi liberi, merită să trăim.

(Profesorul Romila, interviu pentru Formula As; sursa aici)

Vanilia şi piperul vieţii


Un articol bine sistematizat despre efectele unor mirodenii asupra creierului (http://www.currentpsychiatry.com/uploads/media/021_0414CP_Bourgeois_FINAL.pdf)

Pe scurt:

Nucşoara – antidepresiv (efect dovedit pe şoareci şi oameni); efect afrodisiac (presupus la oameni, dovedit la şoareci)

Şofranul – efect stimulant cert, efect antidepresiv incert (autorii citează 3 studii, toate făcute în Iran – întâmplător sau nu, principalul producător de şofran!)

Scorţişoara şi cuişoarele – efect calmant

Vanilia vanilina are efect relaxant (pe termen scurt) şi antidepresiv (după o folosire mai îndelungată); aroma de vanilie are efect antianxios

Piperul negru – piperina creşte productia de endorfine şi serotonină şi potentează receptorii GABA, ceea ce l+ar putea face interesant pentru tratarea insomniei şi tulburărilor anxioase.

De menţionat că toate aceste mirodenii au potenţial de dependenţă.

E oficial!


Asociaţia cardiologilor americani (American Heart Association – AHA), a hotărât să includă depresia între factorii majori de risc pentru bolile cardiace, alături de obezitate, diabet, hipertensiune şi fumat. Careul negru devine astfel o chintă neagră. http://www.medscape.com/viewarticle/821253 (Îi mulţumesc Claudiei pentru semnalare).

De fapt, e o recunoaştere întârziată cu cel puţin 50 de ani. Încă de la primele studii asupra colesterolului şi rolului său ca factor de risc s-a observat legatura dintre nivelul colesterolului şi anumite « trăsături de personalitate ». Pun ghilimele pentru că, de multe ori, oamenii spun « aşa sunt eu dintotdeauna », deşi, dacă ar fi mai atenti, şi-ar da seama că e vorba de o stare (de lungă durată, ce-i drept), nu de « fire ». Nu mai departe de ieri, cineva îmi spunea « aşa dorm eu dintotdeauna » (adică 3-4 ore pe noapte, aproape înfiecare noapte); am aflat împreună că dormea aşa doar de 7-8 ani.

Am insistat ani de zile cu combaterea « excesului de sare, zahăr şi grăsimi », căutând mereu « suspecţi de serviciu », fără a lua în seamă criminalul evident aflat sub nasul nostru. Citiţi pe silabe: EX-CES. Prea mult din orice. Nu mai departe de săptămâna trecută, un domn care tot timpul un pic dar mereu prost dispus, încerca să mă convigă că « zahărul e o otravă ». Era un cruciat împotriva consumului de zahăr, dar glicemia se încăpăţâna să ajungă, iar şi iar, uşor dincolo de limită, în acelaşi timp în care dispoziţia se ducea în jos, în zona depresiei.

De hipertensiune, ce să mai zic? Că o proporţie semnificativă dintre persoanele diagnosticate cu hipertensiune arterială au în spate 8-10 ani de stres la cote înalte? Nu mai departe de alaltăieri, o asemenea persoană îmi spunea că « nu-şi putea permite să aibă depresie ». De fapt, trecuse prin cel puţin doua episoade. Care lucraseră apoi prin complicii lor (fumat 2 pachete pe zi, episoade de bulimie urmate de diete excesive). Iar pentru că nu se întamplase « nimic » (sugestia unuia dintre doctori că ar fi depresie a fost catalogată ca « un moft »), factorii de stres au rămas aceiaşi. Iar după 10 ani hipertensiunea era acolo.

Probabil că puţini se apucă de fumat ca urmare a unei depresii, dar mulţi devin mari fumători pe fondul dispoziţiei iritabile şi a gândirii negative ce rămân ca o cicatrice a depresiei. De multe ori se poate vorbi cu dreptate despre asumarea unei sinucideri lente.

Aş zice că obezitatea, diabetul, hipertensiunea şi fumatul sunt patru diavoli secundari. Tartorul stă cel mai adesea în umbră şi preferă să credem că nu există. Pentru a da apoi lovitura decisivă: pentru persoanele care au trecut printr-un infarct, diferenţa dintre moarte şi viaţă în următorii cinci ani o face depresia.

Demonul plictiselii a scufundat demonul amiezii


Am fost la lansarea cărţii despre care v-am pomenit acum câteva zile – Demonul amiezii, de Andrew Solomon.

Vorbitorii au tinut parcă dinadins să ocolesca exact domeniul lor de competenta – psihiatrul a vorbit mai mult despre literatură, iar scriitorul a dat niste sentinte diagnostice foarte tranşante.

Despre « managerul cultural », ce sa mai zic: a vorbit mai mult despre sine, la superlativ. A zis si despre Solomon ceva tot la superlativ, dar tare ciudat: ca e atât de profund că ea nu e sigură că l-a înţeles cu adevărat. Si nu mi-e clar ce fel de management cultural a facut daca nu l-a convins pe « Andrew » sa vina la lansare, când autorul însuşi i-a zis că originea tatalui sau (« de undeva din Moldova ») e foarte importanta pentru el.

Oricum, discursurile fiind lungi şi imprecise, am avut timp sa citesc multe pagini din cartea în discuţie. Şi am constatat că prima impresie a mea a fost greşita: stilul e destul de lemnos si « corect politic », iar citarile sunt cam din auzite.

Paginile citite nu m-au convins nici macar că Solomon este un jurnalist cu stil. Iar daca aş fi mai avut vreun dubiu, prezentarea făcută cărţii mi l-ar fi spulberat. Lansarea a fost, de fapt, o scufundare. Demonul plictiselii a scufundat Demonul amiezii.

[Depresia e punctul nevralgic al iubirii]


https://i1.wp.com/bookaholic.ro/wp-content/uploads/2014/03/demonul.jpg« Depresia e punctul nevralgic al iubirii.[…] Când se instalează, degradează eul şi, în cele din urmă, eclipsează capacitatea de a da ori de a primi afecţiune.[…] Ea distruge nu numai legătura cu ceilalţi, ci şi capacitatea de a fi împăcat când eşti doar cu tine însuţi. Iubirea, chiar dacă nu are rolul de a ne păzi de depresie, este ceea ce protejează mintea şi o apără de sine.[…] Iubirea uită din când în când de noi, iar noi uităm de iubire. În depresie, devine de la sine înţeleasă lipsa de scop a oricărei iniţiative şi a fiecărei emoţii, lipsa de sens a vieţii înseşi. Singurul sentiment ce rămâne în această stare lipsită de iubire este lipsa de importanţă. » (Andrew Solomon – Demonul amiezii)

E chiar primul paragraf al cărţii şi spune multe despre stilul original al acestui scriitor. Pe a doua pagină am dat peste un paragraf care arată întinderea lecturilor pe care Andrew Solomon le-a pus la lucru în această anatomie a depresiei.

« Sfântul Antonie, aflat în deşert, când a fost întrebat cum îi deosebeşte pe îngerii care vin la el umili de diavolii care vin sub înfăţişări strălucitoare, aspus că după felul în care te simţi dupa ce au plecat.Când te-ai despărţit de un înger, simţi că prezenţa lui te-a întărit; după ce a plecat un diavol simţi oroare. Suferinţa psihică e un înger umil, care te lasă cu gânduri puternice, limpezi şi cu sentimentul propriei profunzimi. Depresia e un diavol care te lasă îngrozit. »

Compunere despre…


compunere… prevenirea depresiei.

Va propun sa gasim împreuna câteva idei practice de prevenire a depresiei.

Ca ajutor vom folosi aceasta plansa.

Sa facem deci  impreuna o   compunere pornind de la imagini.

Voi incepe eu.

Omul nu traieste numai cu pâine, nici doar pentru pâine. Nu esti ceea ce manânci, dar mancarea fara masura si fara alegere arata o minte fara masura si fara alegere. Si hraneste fara noima o asemenea minte. Din toate poti sa manânci, dar nu oricum si oricand…

dieta-antidepresivaMintea nu este doar creier dar are nevoie de creier. Iar creierul are nevoie de glucide pentru a funcţiona şi de lipide pentru a-şi menţine structura (creierul e în bună măsură o bulă grăsoasă!). Unul dintre efectele nocive al curelor de slăbire extreme e tocmai privarea creierului de aceste ingrediente de bază. Aproape un deceniu au fost promovate agresiv produse cu « 0% grăsimi ».

Pentru prevenirea depresiei (dar si pentru tratarea ei), alimentatia trebuie să asigure cantităţi sporite din următoarele 11 elemente: vitamina B3, vitamina B6, vitamina C, acid folic, magneziu, seleniu, zinc, acizi graşi omega-3, triptofan, tirozină, acid gama-amino-butiric (GABA).

 

   

Lenea


« Teologii foloseau cuvântul acedia* pentru a descrie păcatul de a nu face cu propria viaţă tot ceea ce omul ştie că poate face cu ea » (Abraham Maslow – Toward a Psychology of Being)

* Cuvântul latin acedia a fost folosit în moduri diferite de diferiţi autori. Elementul comun este inacţiunea, dar motivaţiile sau originile acestei stări sunt interpretate diferit; apar astfel sensuri ale cuvântului care s-ar traduce prin apatie, delăsare, plictiseala, deznădejde. Elaborările ulterioare au dus la o echivalare cu o boală (depresia) sau cu un păcat capital (lenea). Evagrie Ponticul şi Abraham Maslow, din perspective diferite, combină cele două interpretări