Primul traducător din Eminescu a fost…


eminescu…………………………………………………………

Credința zugrăvește icoanele-n biserici –
Și-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici,
Dar de-ale vieții valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste și umbre-au mai rămas.
În van mai caut lumea-mi în obositul creier,
Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greier;
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu,
Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu.
Și când gândesc la viața-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi țin la el urechea – și râd de câte-ascult
Ca de dureri străine?… Parc-am murit de mult.

(Mihai Eminescu – Melancolie)

Soarele iar (Gazel matinal)


În dreptul meu la soare, cu-ntunecată credinţă
Cred şi-l strig către ceruri, goale de orice fiinţă
Zile treizeci şi două-ai stat ascuns pe după văluri
Ca un sultan opioman fumând fără dorinţă
Cu rece ironie azi, un ceas te-arăţi  pentru milogi,
Lumină-mparţi fără folos şi fără cuviinţă
Nori de metal tăiară iar lumea de jos de tine
Şi tu ai vrut, de după uşi, să îmi transmiţi sentinţă:
Ai fost nebun de ai crezut că drept ţi se cuvine,
Lumina fără preţ de sus s-o bei în neştiinţă
O dormi nătâng când o primeşti, doar când n-o ai e lipsă
Şi nici atunci n-o vrei cu dor, doar pentru folosinţă.
Nu ştiu dacă mâine va fi soare iar, o oră măcar,
În minte voi face curat şi-l aştept cu credinţă

 

Ghici unde-i Eminescu!


1 În lacul cel verde și lin
2 Răsfrânge-se cerul senin, …

3 Şi eu am fost asemenea copilului ce doarme
4 În buclele-i blonde. Iar astăzi, Lidia, ştiu…

5 Marea-i tristă-n vântul serei.
6 Pe ruini ce se deșir
7 Lida vede-icoana mării
8 Și pe față-i plâng gândiri.

9   Privesc şi lucruri există
10 Gândesc şi mai exist doar eu.

11 Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
12     În cânturi
13     Se leagănă-n dor ;…

14 Şi toate îşi pierd conturul şi culoarea
15 Iar pe firmamentul încă de-albastru clar, …

16 Glasul plăcerei dulce iubit
17 Cheamă gândirea pe a mea frunte,
18 Ce zboară tainic ca și o luntre
19 În oceanu-i nemărginit.

20 Ce s-alegea de doi nebuni, iubito,…

Dintre cele 20 de versuri, câte aparţin lui Eminescu?

Mirarea îngerilor


Craiasa alegându-te
https://i0.wp.com/www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2010/03/20.jpgIngenunchem rugându-te,
Inalta-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întarire
Si zid de mântuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbra facem pamântului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plângeri,
Regina peste îngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

(Mihai Eminescu – Rugăciune)

Arhanghelul Gavril nu vine cu un ordin, el are de cerut acceptul Mariei. Fecioara alege liber să fie Mama Dumnezeului Întrupat, iar arhanghelul este cuprins de mirare  înfricoşată:

„Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul, să binevestească Fecioarei zămislirea şi cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioară va să Se nască? Cel ce are scaun cerul şi aşternutul picioarelor pământul, în pântece de fecioară încape. » (sursa aici)

Miss Uni(c)vers – Semifinala moldo-franceză


În părul tău e blonda auroră
Şi-n ochi – eternul nimb al strălucirii.
Făptura ta o leagănă zefirii
Şi-n glasul tău e-o muzică sonoră.

Pe trupul tău divin întreaga floră
Şi-a dat tributul ei sortit iubirii
Şi-n sânii tăi, tăria răzvrătirii
Suprema năzuinţă ţi-a dat soră.

Spre fructul cald al poamei tentatrice
Nu poate-oricine-n fapt să se ridice!
Nu poate-oricine roadele să guste,

De-a fi gravat – ca-n plăci de gramofoane –
Dospit în carnea bestiei auguste –
Sonorul ritm al speciei umane! »

(Benjamin Fondane – Eva)
În grupa semifinală B (Benjamin Fondane) puteţi vota versuri de Mihai Eminescu, Grigore Vieru şi Jacques Prévert.
Puteţi bifa oricâte variante. Dacă votaţi şi « Alte versuri de… » lăsaţi un comentariu cu versurile preferate.

Versurile citate sunt din Frumoasă și jună de Mihai Eminescu, Singurătate de Grigore Vieru şi Je suis heureuse de Jacques Prévert.

Miss Uni(c)vers – optimi de finală


In ochii tăi/ Se oglindea/ Tot dorul/ Lumii ///Mi-e dor de iarba crudă/ A ochilor tăi verzi///E tare să cunoşti o fată ce are ochi atât de mulţi///Visez/ Că vălul ce preface-n mister/ Tot largul lumii e urzit/ Din părul tau ///Tu mergi lângă zorii dragostei mele, eu merg lângă amurgul părului tău///Ea stă plictisită şi foarte frumoasă/ părul ei negru este supărat ///m-am mutat timid în zâmbetul tău/ primăvara era mioapă/ și/ melcii goneau pe poteci de răcoare. ///Ploua neîncetat peste Brest în ziua aceea/ Şi tu mergeai surâzătoare///Şi cu acel smerit surâs,/ Cu acea blândă faţă,/ Să faci din viaţa mea un vis,/ Din visul meu o viaţă./// Braţele tale frumoase sunt lebede blânde/ Departe de vocile furtunii///Mâinile tale se termină în taină/ Ochii tăi sunt negri şi mătăsoşi///Dulce e vântul ca o mână de femeie,/ Vântul serii care-mi curge in degete/// Asa-s de negri ochii tai/ lumina mea ///Si ochii tai sunt rosii ca doua flori de mac/ Plutind imperecheate pe luciul unui lac./// Cea mai usoara privire a ta ma va deschide/// Ochii tai sunt asa de adanci ca-mi pierd in ei amintirea ///

Scrieţi opt cuvinte dintre cele de mai sus. Nu e obligatoriu sa formeze o propozitie sau ca înşituirea să fie logică. Acesta va fi votul dumneavoastră pentru a califica 8 dintre autorii poeziilor în etapa următoare (autorii primesc câte un punct pentru fiecare dintre cuvintele care se regăsesc în fragmentul citat)

Cred că e o zi potrivită pentru jocuri poetice (ziua de naştere a lui Eminescu).

Si de vom uita plânsul Moldovei…


…uitat sa rămână numele nostru din cartea neamurilor vii!

Că suntem cu totii români, dupa numele Romei celei vechi, ne-a lasat scris Miron Costin, pârcalab de Hotin si vornic al Tarii-de-Jos.

Cand vorbim despre Unirea Principatelor si Independenta României nu se poate sa uitam numele Kogalniceanu. Mihail Kogalniceanu s-a nascut la Iasi, iar stramosii sai erau raspanditi pe tot cuprinsul Basarabiei. In timpul vietii lui s-a redobandit (1856) si iarasi s-a pierdut (1878) Cetatea Alba, locul de origine al stramosilor sai din partea mamei.

Vasile Alecsandri avea stramosi la Tighina, iar familia boierilor Văcăresti se tragea din tinutul Soroca.

Mihai Eminescu avea bunici de ambele parti ale unei granite ce taia judetul Suceava in doua.

Mi-e greu sa-mi imaginez România fara acesti moldoveni. As indrazni sa spun ca România e o casă proiectata de moldoveni in care ei n-au fost primiti decât pe jumătate. Cealalta jumatate a fost lasata in bătaia vanturilor. Care le-au dus mormintele pana dincolo de Cercul Polar.

Domnisoara Matilda si misoginii


Când ai pierdut în astă lume
Orice speranță, orice dor,
Când știi ce grabnic trece iarăși
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăiește
Și n-o mai plângi, de-a veștejit.

Nu ceri credință neschimbată…
Nu ceri amor pân’la mormânt,
Căci știi, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.

(Matilda Cugler – Numai o clipă)

Poezia a aparut in 1875, in Convorbiri literare. In acelasi an, domnul Eminescu îsi citea la Junimea poezia Antropomorfism

Domnul George Călinescu a notat lapidar in Istoria literaturii române de la origini până în prezent că « poezia Matildei Cugler (1851—1931) e la modul cuviincios al liricii pentru albumuri de pensioane ».

Poezia Antropomorfism are 69 de strofe. Multe dintre ele de un « crunt misoginism » (chiar domnul Călinescu face aceasta remarcă, dupa care continua sa scrie despre Antropomorfism pe mai multe randuri decat a dedicat intregii opere a domnisoarei Matilda Cugler).

Eminescu nu ar fi vrut sa fie poet national


A refuzat distinctia Bene Merenti, acordata la propunerea Reginei Elisabeta, motivându-si decizia prin faptul ca respectiva distinctie fusese data si unor oameni nemerituosi. Se simte chiar jignit sa fie pus pe acelasi plan cu « niste catâri intelectuali ».

Nu a putut face insa nimic impotriva mumificarii sale ca « poet national », pe care a prevazut-o in Scrisoarea I. Tot in Scrisoarea I, ascunse printre zecile de randuri despre soarta postuma a celui care scrie, se afla si doua versuri care vorbesc despre un alt fel de ambitii ale lui Eminescu:

Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…

Da, Eminescu si-a dorit puterea politica. Nu in sensul de a deveni politician el insusi, ci de a fi un director de constiinta al politicii nationale.

In plus, Eminescu si-a considerat toate poeziile ca fiind « neterminate ». Maiorescu a publicat prima editie a poeziilor lui Eminescu fara ca selectia si revizuirea lor sa fie facuta de poet (aflat in 1883 la primul episod de boala). Mai mult, cand Maiorescu a incercat sa obtina semnatura lui Eminescu pentru a doua tiparire, acesta l-a refuzat, spunand ca trebuie sa mai lucreze la toate acele poezii.

Aceasta opera « neterminata » a fost « terminata » prin includerea sa in programa scolara. In diferite programe scolare (cu iz liberal, national-crestin, internationalist-proletar, sau national-comunist). Eminescu nu si-ar fi recunoscut gandirea politica in niciuna dintre aceste programe. Iar dragostea eminesciana a fost poate si mai mult falsificata.

Cred ca Eminescu nu a vrut sa fie « poet national ».  S-a vazut insa adesea ca un avatar al poetului-rege universal.