Domnisoara Matilda si misoginii


Când ai pierdut în astă lume
Orice speranță, orice dor,
Când știi ce grabnic trece iarăși
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăiește
Și n-o mai plângi, de-a veștejit.

Nu ceri credință neschimbată…
Nu ceri amor pân’la mormânt,
Căci știi, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.

(Matilda Cugler – Numai o clipă)

Poezia a aparut in 1875, in Convorbiri literare. In acelasi an, domnul Eminescu îsi citea la Junimea poezia Antropomorfism

Domnul George Călinescu a notat lapidar in Istoria literaturii române de la origini până în prezent că « poezia Matildei Cugler (1851—1931) e la modul cuviincios al liricii pentru albumuri de pensioane ».

Poezia Antropomorfism are 69 de strofe. Multe dintre ele de un « crunt misoginism » (chiar domnul Călinescu face aceasta remarcă, dupa care continua sa scrie despre Antropomorfism pe mai multe randuri decat a dedicat intregii opere a domnisoarei Matilda Cugler).

Cartea săptămânii (XIII)


img071Personaje cu nume romane (Septicius Clarus, Vespasian, Crispus) se misca intr-un decor postmodern in care isi fac loc doar doua denumiri geografice actuale (speciale pentru autoare) – Parisul si Marea Neagra.

Alegoria lupilor atacand Santa Barbara se petrece la acest Pont Euxin unde Ovidiu si-a scris Tristele – Ovidiu care este una dintre referintele constante ale Profesorului (Septicius Clarus), si ale carui Metamorfoze furnizeaza pretextul literar al romanului Juliei Kristeva.

Barbaria se dovedeste a fi interioara, nu exterioara. Barbarii nu sunt la porti ci bine inserati  in banalitatea cotidiana. Banalitate a raului.

« Ce murdărie este această banalitate, reziduu permanent al cotidianului care te face sa-ti fie rusine desi in secret iti place – dar chiar este atat de secret? Secretul banalitatii este un jeg psihic, psihicul ca o excretie de negandit. Murdareste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti, nu te bate, nu te abate, nu aspira, nu inspira, fă-te mic, viclean, razbunator, pune un lup, mascheaza-te, strecoara-te, fii realist – stii unde duc iluziile -, pierde-ti iluziile. »
Disparitia ultimului martor al raului inseamna oare ca nu exista crime?  Ca exista doar lupii si nimicul?
Presupune ca esti anonim: e ca si cum ai spune ca esti nimeni. Se poate comite o crima impotriva nimanui? Va intreb. Necunoscutul a fost candva enigmatic, divin sau stiintific. Astazi, la Santa Barbara, necunoscutul este punerea in scena a unei non-crime. Cand nu sunt lupi, oamenii sunt nimeni. Asa ca pot fi morti, moartea nimanui, dar nu exista crime. Nici o neliniste, angoasa, cerere, proces, nimic nu misca, totul este suspendat in fata Anonimului.