Tactici de ceartă


E important să recunosc semnele care arată că sunt furios, iar din momentul în care aceste semne încep să apară să încerc să iau o pauză de la discuţia în contradictoriu. A lua o pauză nu înseamnă să plec oricum de pe  terenul de conflict. Sunt câteva reguli de respectat ca să fie o pauză benefică:

1. Spuneu nu mă simt capabil să continui acum discuţia.

Varianta proastă e “mai întâi să te calmezi, apoi putem discuta”.

2. Admit că discuţia e importantă şi o vom relua.

Varianta proastă e “nu înţeleg cum ne putem certa pe o prostie/ pe ceva fără importanţă“.

3. Propun un termen, undeva între  “peste 45 de minute” şi  “peste 3 zile”, pentru a relua discuţia.

Varianta proastă e “hai să ne luăm un timp de gândire de vreo două săptămâni“.

4. Încep o altă activitate care să mă deconecteze.

Varianta proastă e să folosesc pauza pentru a-mi pregăti argumente.

5. Respect termenul stabilit pentru a relua discuţia.

Varianta proastă e  “nu mai e cazul să discutăm, mi-a trecut”.

…………………………………………..Mai multe tactici – în  magazindesfaturi

Ce nu este dragoste


Sau cele treisprezece boli maligne ale iubirii.

  1. Nerăbdarea. Şi dacă s-ar naşte într-o zi, iubirii tot îi trebuie ani pentru a creşte, a înflori şi a-şi da roadele. Şi dacă nu am grijă, buruienile cresc primele. Şi adesea au o aparenţă plăcută şi un miros îmbătător.
  2. Pedeapsa. Acolo unde este judecată, nu este iubire. Orice pedeapsă ucide, exilează sau închide iubirea. Se iubesc cei care fac schimb de pedepse (« ca să se îndrepte »), sau cei care fac schimb de daruri?
  3. Invidia. Dragostea nu vrea sa ajunga mai sus, să aibă mai mult, să-i fie mai bine. Dacă ar face astfel ar însemna să se bucure de mai puţinul celuilalt. Şi atunci nu mai e decât amor propriu bolnav.
  4. Lauda de sine. Cât de obositori pot fi cei care îţi scot ochii cu capacitatea lor de a iubi!
  5. Mândria. « Priviţi, oameni mai mici şi lipsiţi de putere, ce iubire am cucerit! Prin meritele mele! » Dragostea se primeste in dar. Acolo unde văd merite, refuz darul şi cer o plată (cuvenită).
  6. Minciuna. Ştiţi ce e cel mai greu atunci când (te) minţi? Să ţii minte minciuna. Minciuna afectează grav memoria iubirii. Fiecare minciună trimite în nefiinţă o bucată din timpul iubirii.
  7. Grosolănia. E confundată adesea cu autenticitatea.
  8. Egoismul. Dragostea nu spune: am nevoie de tine. Ci: primeste, te rog, acest dar de le mine.
  9. Mânia. Sunt furios când nu primesc ceea ce mă aştept să primesc. E o furtună care se naşte la ciocnirea dintre mândrie şi frică. Se poate trata doar prin tratarea acestor două cauze. Tratamentul implica doze egale de empatie şi asertivitate.
  10. Suspiciunea. Gelozia nu e un semn al iubirii. E un semn al « iubirii » posesive. Care nu e iubire. Punct.
  11. Frica. Mai ales frica de suferinţă. Plăcerea nu e de ajuns. Proba de rezistenţă a iubirii e capacitatea de a suferi împreună.
  12. Neîncrederea. A cere dovezi de iubire e neiubire. A da ocazia unor acte de iubire e sensul tuturor poveştilor în care pretendentul e pus la încercare.
  13. Deznădejdea. Fără iubire nu există speranţă, fără speranţă iubirea nu ajunge la noi.

Mai bine si mai frumos a spus-o cineva care a petrecut deja 1950 de ani în timpul iubirii durabile:

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. 

(Epistola către Corinteni a Sf. Apostol Pavel)

Tacerea e de aur si vorba e de-argint


Tăcerea e de aur şi vorba e de-argint.

Amintiţi-vă acest proverb cand vă surprindeţi zicând copilului: “Ţi-am spus de atâtea ori că…”

Oare de ce a fost nevoie să spun de atâtea ori? Şi de ce mă aştept ca spunând a zecea oară acelaşi lucru sa se întâmple altceva decât înainte?

Poate că e timpul sa încerc şi altceva…

Două reguli de aur şi trei de argint găsiţi în articolul Te ascultă copilul?, pe care l-am publicat pe Ralix.ro (aici)

Te asculta copilul?

4 reguli pentru furie


Reguli pentru exprimarea verbală directă a furiei

  1. Spune ce s-a întâmplat

Încearcă: a) să descrii clar şi la obiect problema din punctul tău de vedere; b) să spui exact ce s-a întâmplat, când, unde, cât de frecvent

Evită: i) să descrii din primul moment reacţia ta emoţională la ce s-a întâmplat; ii) să foloseşti cuvinte abstracte; iii) să generalizezi

2. Spune ce simţi despre ceea ce s-a întâmplat

Încearcă: a) să vorbeşti clar; b) să pui problema într-un mod pozitiv; c) să spui ce simţi în legătură cu situaţia, nu cu persoana

Evită: i) să-ţi negi emoţiile; ii) să dai frâu liber emoţiilor; iii) să-l minimalizezi pe celălalt; iv) să ataci în mod global caracterul celeilalte persoane

3. Spune exact ce ai vrea să facă celălalt

Încearcă: a) să ceri o schimbare mică; b) să ceri doar una sau două schimbări; c) să spui exact ce ai vrea să se schimbe şi ce ai vrea să continue; d) să ceri ceva posibil (!)

Evită: i) să foloseşti cuvinte vagi sau ambigue; ii) să faci presupuneri despre intenţiile sau motivele altor persoane

 4. Spune pentru ce

Încearcă: a) să spui cum te-ar ajuta schimbarea comportamentului celuilalt; b) să spui cum anume il va ajuta pe celalalt schimbarea; c) să-i spui ce se va intampla daca nu se produce schimbarea

Evită: i) să îţi fie ruşine să spui de ce doreşti schimbarea; ii)  să ameninţi; iii) să îţi fie ruşine să spui că schimbarea e importantă pentru tine