Eroi civilizatori sau traficanţi de droguri?


Oamenii continua sa caute tineretea fara batranete si viata fara de moarte. Medicinele care promit doar lupta cu boala sunt deja considerate ramolite, daca nu chiar de-a dreptul nocive. La moda sunt stiinte nascute peste noapte din interpretari foarte libere ale unui cocktail de traditii si inovatii de ultima ora.

In mare voga sunt dietele. Foarte diverse de altfel: unele anatemizeaza grasimile animale, altele exclud carnea, multe recomanda o dieta strict vegetariana. Pentru unii zaharul ar fi o otrava, dar mierea un nutrient aproape perfect. Si asa mai departe.

Conteaza ce mancam. Dar conteaza si cum mancam. Ziceau bunicii nostri: « Nici un lucru nu e rau, daca-l faci cu Dumnezeu ». Sau, pentru cei ce prefera limbajul filosofiei elene, cheia oricarei intelepciuni e a evita lipsa de masura, a gasi masura lucrurilor. Est modus in rebus.

Au totusi un element comun aceste diete postmoderne: ranchiuna impotriva civilizatiei si civilizarii, la limita impotriva oricarei culturi umane. Pana la urma, ce altceva insemna punerea sub acuzare a tuturor formelor de procesare a alimentelor, mai ales a prelucrarii termice? In viziunea adeptilor bucatariei fara foc, pare ca Prometeu ar fi aducator de boli si moarte prematura, nu un erou (mitic) civilizator.

Recent, am citit niste teorii care sustineau ca trecerea la viata bazata pe agricultura ar fi afectat grav sanatatea si calitatea vietii oamenilor preistorici, pana atunci culegatori si vanatori. De ce ar fi acceptat oamenii o scadere a nivelului de viata? Pentru ca, sustin autorii, cerealele si laptele contin substante din clasa morfinelor. Aceste substante ar permite viata in colectivitati mari prin diminuarea agresivitatii indivizilor.

Civilizatia ar fi posibila deci prin drogarea maselor. Iar eroii civilizatori, mitici sau istorici, ar fi doar niste capi ai mafiei drogurilor lacto-cerealiere, asigurandu-si astfel forta de munca ieftina si servila.

Nu cred in omul natural. Omul devine om prin cultura. E drept ca tot cultura ar trebui sa ne ajute sa pastram simtul masurii. Chiar si ca specie vom trai sau vom muri impreuna cu civilizatia pe care o generam. Solutia nu este « inapoi la natura », ci  « cunoaste-te pe tine insuti. »

Butoiul lui Diogene


      « Aşa e, singurătatea nu e o binefacere. Ea îţi cere mereu sacrificii. Nu se satură niciodată  să-ţi pretindă. Si chiar în forma ei necesară are ceva pervers: fiindcă îţi ia înainte de a-ţi dărui. Or, aşa ceva riscă să facă din tine un om de gradul doi, dacă nu găseşti înlăuntrul tău destulă dragoste care să te apere de pericolul închistării, încât îl înţeleg foarte bine pe Diogene. Ceea ce face el nu e , după părerea mea, un capriciu. El are nevoie şi de butoiul său şi de piaţa publică, deoarece are nevoie şi de sine şi de lume. Si nu pe rând, ci în acelaşi timp. Într-o formă simplă, atât de simplă încât unii nici n-o inţeleg. Diogene ne atrage atenţia că adevărata cunoaştere de sine nu are loc în afara lumii, ci în mijlocul ei, nu e o renuntare la viaţă, ci o încordată căutare a izvoarelor ei. Unde să-şi ducă butoiul?    Într-un deşert?  Ce sens ar avea un butoi gol  într-un deşert? În schimb, într-o piaţă publică vorbele « caut un om » se lămuresc brusc. Omul la care se referă Diogene se afla înlăuntrul celui care-l caută! Numai amatorii de anecdote, care se opresc la amănunte, la faptul ca Diogene umblă ziua in amiaza mare cu felinarul aprins şi locuieşte într-un butoi, văd  în el un extravagant, un original sau un înţelept nu tocmai zdravăn la minte, în loc să observe ce tâlc au ciudăţeniile lui: că drumul spre adevărul nostru cel mai adanc, unde pâlpâie lumina vieţii noastre, e la fel de anevoios ca drumul unui mistic spre Dumnezeu »

(Octavian Paler – Viata ca o coridă)

In seria Admiratii am postat  Admiratii (2): Volumul aproximativ al butoiului.

Obişnuiţi să ajutaţi bătrânicile să treacă strada?


Adoptaţi acelaşi gen de atitudine când interacţionaţi cu o persoană care suferă de schizofrenie care se întâmplă sa locuiască prin apropiere.

Aceasta nu înseamnă ca trebuie să fiţi excesiv de prietenoşi, ci doar să nu o ignoraţi. Antrenaţi-o în conversaţii, dar evitaţi să fiţi intruziv.

Luaţi în considerare şi faptul că persoana poate deveni brusc anxioasă şi, în consecinţă, se poate izola. Lăsaţi-i liberatatea de a se retrage, dar păstraţi comunicarea  deschisă.

Dacă vreţi, invitaţi-o să vă facă o vizită, atunci când se va simţi în stare. Oferiţi-i o prajitură sau o floare sau faceţi orice alt gest prietenos.

Trimiteţi-i de câte ori aveţi ocazia o felicitare cu un mesaj scurt, amical.

Madame Bovary si Omul din Cro-Magnon


Omul de Cro-Magnon a fost cel mai inteligent om care a trait vreodata, zice, cu argumente, Constantin Creţan; conform demonstratiei din cartea sa FROM WILD APE TO DOMESTIC APE, inteligenta si constiinta de sine a omului au scazut in ultimii 20 000 de ani. E o formulare tare care aduce o necesara contrapondere la iluzia moderna a progresului intelectual si moral al societatilor umane(de multe ori descris ca linear sau chiar exponential crescator).

Eu spun doar atât: nu suntem mai inteligenti decat bunicii nostri si nici bunicii nostri nu erau mai buni decat mosii lor.

Cred ca stiu insa ceva ce avem in plus (in medie) fata de Omul din Cro-Magnon: o doza semnificativ mai mare de bovarism.

Bovarism e un termen inventat pe la 1900 de Jules de Gaultier, care il defineste ca fiind « capacitatea omului de a se concepe ca un altul ». A formulat conceptul pornind se la romanul lui Flaubert – Madame Bovary. De altfel, Flaubert insusi atrage atentia ca « Madame Bovary, c’est moi ».

Capacitatea de a te concepe drept un altul e o sabie cu doua taisuri. Emma Bovary ajunge, in final, sa-si rateze viata pentru ca ea e mereu in alta parte; nu isi stie sau nu isi accepta rolul de aici si acum. Am putea spune (si Jules de Gaultier o face) ca bovarismul e o trasatura esentiala a omului, care poate deveni patologica, dar care in variantele sale adaptative este o conditie de existenta a stiintei, a moralei si, mai ales, a educatiei. Educatie inseamna a scoate la iveala un altul; fara puterea de a te concepe drept altul nu exista motivatie pentru a invata.

Ce legatura e intre Omul de Cro-Magnon, Madame Bovary et moi? Nu era nici una pana in seara asta. Am vazut jumatate din filmul The Man from Earth, in care apare, chiar in primele minute, replica: « Cro-Magnon este ultima etapã din evoluþia omului »; asta mi-a amintit de teoria lui Constantin Creţan;  in plus, ideea unui om de 14 000 de ani mi-a adus in minte faptul ca Flaubert insusi voise sa scrie « Les Memoires du Vieillard de Cro-Magnon »; recitisem recent capitole din Bovarismul de Jules de Gaultier (ca urmare a unei discutii pe tema Madame Bovary).

Pana acum 200 de ani bovarismul era apanajul catorva; unii esuau zgomotos altii reuseau sa intre in cartile de istorie. De atunci incoace educatia a atins din ce in ce mai multi oameni. Iar « capacitatea de a ne concepe ca un altul » a crescut exponential. Daca ar fi sa ierarhizez pericolele care pot duce la dezintegrarea societatilor, bovarismul ar fi primul. Daca vreti sa fac lista principalelor avantaje competitive pe care le poate avea o societate,  bovarismul ocupa tot prima pozitie. 

Dictionar de specii in pericol


Daca va asteptati la ursi polari, tigri siberieni sau ursi panda, va reamintesc: nu ne vizitam (nici macar la zoo, ca nu mai e voie), nu fac parte din viata mea, nu fac parte din viata lor.

As vrea sa va captez bunavointa pentru unele unele forme de viata mentala care s-ar putea stinge cu mult inaintea ursilor polari (asta si pentru ca topirea banchizei arctice nu pare sa-i ingrijoreze la fel de mult ca pe noi).

Deocamdata o sa deschid o lista alfabetica a speciilor mentale pe care eu le consider periclitate de conectarea rapida, de mâncatul pe fuga si, in general, de viata pe repede-inainte.

Iata speciile pe care as incerca sa le cultiv in gradina (poate ca semintele lor se vor raspândi din nou):

Admiratia; Amabilitatea; Ascultatul; Blândetea; Convivialitatea; Curajul; Demnitatea; Devotamentul;  Diletantismul; Eleganta; Empatia;  Fidelitatea; Frumusetea; Generozitatea; Hotarârea; Interesul; Jovialitatea; Libertatea; Loialitatea; Moderatia; Neutralitatea; Onoarea; Ospitalitatea; Prietenia; Recunostinta; Reflectia; Relaxarea; Responsabilitatea; Solidaritatea; Stilul; Şoapta; Teama; Tenacitatea; Ţelul; Uimirea; Visarea.

Taiati. Adaugati. Comentati.