24 de zile in Balcani (2): Varoşa (Вароша)


DSCF1738Ne-am trezit odihniti si intr-o dispozitie dulce-pozitiv-lenevoasa. Lumina patrundea atat cat trebuie prin obloanele ferestrelor orientate catre rasarit. Un rasarit cu soarele tinut o vreme ascuns de zidurile fortaretei Hissaria. De la celelalte ferestre, Cristina a facut deja doua poze cu râul Osam (Осъм). Cu una dintre ele am ilustrat haiku-ul Varosha; cealalta are in plus un felinar care ma duce cu gandul la Narnia, iar spatiul-timp narnian e o buna aproximare a amintirii mele despre acea dimineata in care am batut cu pasul ulitele rezervatiei arhitectural-istorice Varoşa: un spatiu real prezent imersat intr-un trecut virtual prezent (ilustrand perioada « Renasterii Bulgare » – 1850 – 1870).

Micul dejun e consistent (evitand insa risipa unui bufet suedez), simplu, dar nu banal (cu 4 optiuni de baza, cu posibilitatea – prezentata cu amabilitate de catre chelnerita – de a personaliza aceste optiuni) si servit intr-o ambianta rustica, in aerul proaspat al diminetii.

Iesim la plimbare prin  Orasul Vechi (Стари град Ловеч). Trecem mai intai pe lângă o scoala veche; voi afla mai tarziu ca aici a fost compus Imnul National al Bulgariei (e interesant ca Vasile Alecsandri, in Imnul National al Regatului României, foloseste aceeasi metafora pentru a descrie patria – « rai vesel pământesc » – ca si Tsvetan Radoslavov – « tu esti rai pământesc »).

Podul acoperit de peste Osam, mult laudat in recomandarile turistice, adaposteste azi niste buticuri banale. Nimic de vazut. De vazut insa fortareata Hissaria. Ne-am catarat pe ziduri (asta fac turistii, nu-i asa?), dar n-o sa va pun aici pozele acestor ispravi. O sa inchei cu o poza de pe bulgariatravel.org, un portal turistic cum ar trebui sa aiba si România, daca nu am taia frunza la câini.

Крепост Хисаря, Ловеч

Ridiculizarea imnului national


Nu mi se pare ca « Desteapta-te, române! » e cel mai potrivit imn national. Dar este un cantec patriotic cu o istorie respectabila. Nu merita ridiculizarea la care este supus sub pretextul ca i se dedica o zi speciala.

Domnilor consilieri cu propaganda, va dati seama ca imnul national ar trebui sa fie onorat in fiecare zi? Ati auzit vreodata de Ziua Marseillezei? (Hai sa cantam Marseilleza de ziua Marseillezei!). Sau de ziua imnului « God Save the Queen »? (Cum ar fi sa faci o slujba in care sa zici « God save God Save the Queen » ? – Ridicol, desigur, dar asa ceva s-a petrecut azi la « ceremonia » din Bucuresti).

Asa se intampla cand dai cinstea pe rusine si sarbatorile adevarate pe unele inventate de oameni care nu stiu sa onoreze pentru ca nu stiu ce e onoarea.

Matineul de sâmbătă (II)


Titlul original în română – Balanţa (1992). Titlul original în franceză – Le chêne (Stejarul).

Regia: Lucian Pintilie

După romanul omonim de Ion Băieşu

În distributie: Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Adrian Titieni, Anda Onesa, Dan Condurache, Emil Hossu, Magda Catone, Marcel Iures, Matei Alexandru, Victor Rebengiuc

Filmul integral – aici. Iar aiciLe chêne, cântec interpretat de Gilles Vigneault. Am mai ascultat in interpretarea lui imnul national al Quebecului – Gens du pays (unul dintre acele rare imnuri nationale care vorbeste numai despre dragoste, bucurie si viata).

Nadia Comăneci si imnul national


Dupa ce Te slăvim, Românie! a fost intonat la Montreal pentru Nadia Comăneci, in anul urmator a devenit imn national Trei culori. Pe muzica lui Ciprian Porumbescu, dar cu versuri schimbate. Un cantec patriotic adevarat a devenit o minciuna propagandistica. Nadia ne-a facut sa ne simtim mandri ca suntem romani, un regim politic bazat pe minciuna s-a grabit sa confiste acest sentiment nobil in folosul perpetuarii unei puteri nelegitime de la inceput pana la sfarsit.

Nadia a facut cu onoare ceea ce avea de facut. Daca noi am lasat si lasam ca minciuna sa pateze onoarea, e alegerea noastra. Sau, si mai rau, nealegerea noastra. Noi alegand sa dormim.

Zdrobite cătuşe ???


Azi e Ziua Imnului National. Am mai scris despre imnul nostru national. Exista cateva cantece patriotice cu potential unificator, printre care si Desteapta-te, române!, si oricare ar putea fi desemnat ca imn national. Dar locul este ocupat de imnul care a rasunat la încoronarea primului Rege al României, Trăiască Regele (muzica – Eduard Hübsch, versuri – Vasile Alecsandri).

Azi, la ceremonia dedicata Imnului National in Parcul Carol au fost intonate si imnurile republicii populare si republicii socialiste, intr-o tentativa de a trasa o « istorie » a imnului national. Mi s-a parut totusi nepotrivit ca Zdrobite cătuşe (imnul RPR, 1948 -1953) si Te slavim, Românie! (RPR si RSR, 1953 – 1977) sa stea alaturi de Imnul Regal.

Pe de alta parte, cata vreme nu spunem clar si raspicat ca republica a fost instaurata la noi de catre o minoritate antinationala, nu avem vreun motiv sa scoatem din program imnurile republicii.

Avant de mourir


Ieri seara l-am auzit pe Tudor Gheorghe spunand ca are in pregatire o colectie de « imnuri nationale », cuprinzand cantece patriotice ale românilor.

O tara se face cu oameni si carti spunea un autor brazilian pe care l-am citat. O tara isi poate dezvalui apoi felul de a fi in limbajul universal al muzicii. E adevarata si reciproca: o tara incepe sa moara sau sa fie uitata cand nu mai are melodii in care sa se recunoasca.

Ideea de a alege dintre cantecele populare intr-o tara un imn national este relativ noua. Cel mai vechi imn national este Het Wilhelmus, o balada care descrie faptele lui Wilhelm, Print de Orania, in prima faza a razboiului de 80 de ani care a dus la independenta Tarilor de Jos fata de Spania. Interesant este ca melodia este probabil de origine franceza si a fost folosita drept cantec mobilizator pentru catolicii din Chartres in timpul razboaielor religioase. Schimband versurile olandezii protestanti au folosit-o in lupta impotriva ultracatolicului Duce de Alba.

Versurile unui imn national, ei, da, aici e un punct sensibil. Spania nu-si gaseste de mai bine de 30 de ani cuvinte pentru imnul national. Noi am stricat in ultimii 20 de ani de comunism, prin versuri falsificate la comanda politica, doua « imnuri nationale » (in intelesul dat de Tudor Gheorghe): Pe-al nostru steag e scris unire si Trei culori, ambele compuse de Ciprian Porumbescu. E totusi o consolare: Hymni i flamurit, imnul national al Albaniei mentine vie amintirea geniului mobilizator al compozitorului bucovinean.

Cred ca, daca ar fi sa aleg, as alege ca in Danemarca, Norvegia, Suedia – imn national (cantat in toate imprejurarile solemne) + imn regal (cantat doar in prezenta Regelui sau a membrilor familiei regale). Imnul national pe care l-as alege ar fi Pe-al nostru steag e scris unire. Desi, pe de alta parte, Imnul Regal al României uneste bine, in cele 4 strofe, regele si patria; iar versurile sunt scrise de catre unul dintre parintii fondatori ai statului roman modern – Vasile Alecsandri.

Dar intr-o duminica dupa-amiaza in Bucuresti, as asculta iarasi si iarasi Avant de mourir, creatie a unui muzician nascut la Tulcea, descoperit la Conservatorul din Bucuresti de Leopold Auer si ajuns celebru la numai 17 ani la St. Petersburg, apoi in Germania, la Paris si in ambele Americi: Georges Boulanger (nume la nastere: Gheorghe Pantazi).