Lumina Lumii


Şi îndată s-a stins această minune înfricoşătoare:

dorul din inimă, această flacără ce ajunsese până la cer

şi ardea în mine cu tărie, dar nu mistuia firea ierboasă

din măruntaiele mele, ci o prefăcea,

o, minune, în flacără.

Căci iarba atinsă de foc nu era arsă de acesta,

ci focul învăluind iarba se unea mai degrabă cu ea

şi o păstra întreagă nemistuită.

…………………………………………………….

Cum rămânând neschimbat şi cu totul neapropiat

păzeşti nemistuită firea ierbii,

dar păstrând-o neschimbată, o prefaci întreagă

şi rămânând iarbă, se face lumină, dar nu lumina iarbă.

Tu, Lumină, Te uneşti neconfundat cu iarba

şi iarba se face ca lumina, prefăcută în chip neschimbat.

Nu pot să acopăr cu tăcerea minunile Tale,

nu pot să nu spun iconomia Ta,

pe care ai înfăptuit-o cu mine, risipitorul şi curvarul.

(Simeon Noul Teolog – Imnul 28; sursa aici)

lumina

(Dumitru Stăniloae – Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului; sursa aici)

Miss Uni(c)vers – optimi de finală


In ochii tăi/ Se oglindea/ Tot dorul/ Lumii ///Mi-e dor de iarba crudă/ A ochilor tăi verzi///E tare să cunoşti o fată ce are ochi atât de mulţi///Visez/ Că vălul ce preface-n mister/ Tot largul lumii e urzit/ Din părul tau ///Tu mergi lângă zorii dragostei mele, eu merg lângă amurgul părului tău///Ea stă plictisită şi foarte frumoasă/ părul ei negru este supărat ///m-am mutat timid în zâmbetul tău/ primăvara era mioapă/ și/ melcii goneau pe poteci de răcoare. ///Ploua neîncetat peste Brest în ziua aceea/ Şi tu mergeai surâzătoare///Şi cu acel smerit surâs,/ Cu acea blândă faţă,/ Să faci din viaţa mea un vis,/ Din visul meu o viaţă./// Braţele tale frumoase sunt lebede blânde/ Departe de vocile furtunii///Mâinile tale se termină în taină/ Ochii tăi sunt negri şi mătăsoşi///Dulce e vântul ca o mână de femeie,/ Vântul serii care-mi curge in degete/// Asa-s de negri ochii tai/ lumina mea ///Si ochii tai sunt rosii ca doua flori de mac/ Plutind imperecheate pe luciul unui lac./// Cea mai usoara privire a ta ma va deschide/// Ochii tai sunt asa de adanci ca-mi pierd in ei amintirea ///

Scrieţi opt cuvinte dintre cele de mai sus. Nu e obligatoriu sa formeze o propozitie sau ca înşituirea să fie logică. Acesta va fi votul dumneavoastră pentru a califica 8 dintre autorii poeziilor în etapa următoare (autorii primesc câte un punct pentru fiecare dintre cuvintele care se regăsesc în fragmentul citat)

Cred că e o zi potrivită pentru jocuri poetice (ziua de naştere a lui Eminescu).

Lumea ca dar


Prin chipul propriu ce-l dă fiecare lumii, fiecare dăruieşte lumea ca un dar al său tuturor şi o primeşte de la toţi […]Nici unul nu are dreptul să confişte părţi mai mari din lume, căci prin aceasta ele rămân nedezvoltate deplin.[…]Fiecare trebuie să considere lumea întreagă ca a sa, dar pentru a o dărui, cu pecetea pusă de înţelegerea şi munca sa, pe ea, celorlalţi.[…]Prin tot ce gândesc şi lucrează oamenii în fiecare zi trebuie să se menţină un circuit continuu al iubirii între ei. Numai în acest caz oamenii se întâlnesc deplin în lume şi o realizează. O lume împărţită rigid, în parcele, pune graniţe de netrecut între oameni, şi lumea nu mai e loc de întâlnire şi mijloc de comuniune. Dar nici o lume socotită numai ca obiect al unui drept comun, şi nu şi al unei datorii şi al iubirii reciproce, ca obiect de dăruire continuă între oameni, nu mai e o lume de întâlnire şi iubire.

(Dumitru Stăniloae – Darul lui Dumnezeu către noi –  sursa aici)

Bookfest fără zarve


Linistit. Anonim. Relaxat. Poate prea relaxat.

In ultima zi, o lansare a unei carti atipice: Jung îndragostit de suflet, de Lavinia Bârlogeanu. In unsprezece parti cu titluri din alt(e) veac(uri):

1. Nasterea sinelui: o gnoza pentru contemporani 2. Cine decide in stapanirea cui cade omul 3. Erou pe calea Sinelui … 6. Dumnezeu, una dintre experientele cele mai sigure 7. Drumul catre Dumnezeu trece, inevitabil, pe la diavol … 11. Destin si vis

Nu impartasesc entuziasmul autoarei pentru Cartea Rosie (definita de Lavinia Bârlogeanu ca « o autentica autobiografie spirituala » a lui C.G. Jung ), dar cartea merita citita cu atentie, atat pentru partea de studiu al ideilor jungiene, cat si pentru formularile uneori memorabile ale autoarei. Iata una foarte curajoasa si fin oximoronica, care este parte a manifestului pus in loc de incheiere:

Viata autentica se traieste in ambiguitate

 

[Penumbră leneşă]


Să reflectăm asupra acestui punct: Victoria invizibilului nu străluceste.

*

Există o lume care apartine malului râului Lethe [Uitare].

Acest mal este memoria.

E lumea romanelor si cea a sonatelor, aceea a plăcerii trupurilor nude care iubesc jaluzelele pe jumatate trase […]

Lumea tacerii călduţe si a penumbrei leneşe unde  se ondulează si se supraexcită brusc gândirea.

(Pascal Quignard – Les ombres errantes)