Călătorii tandre: Florenţa


Brânză şi pară caramelizată –

Intimitate-n miezul cald al zilei,

Cu vin curat şi dragoste filtrată.

E scurtă umbra de la Santa Croce,

Sunt mute divele la Teatro Verdi,

Lumina-i legănată sotto voce.

Cu Dante nu e chip, dar Buonarroti

Te lasă peste umăr să-l priveşti

Făcând Adami dormind şi prime motti.

Iar soarele pe Arno când apune,

Tot aurul ce-a fost pe Ponte Vecchio

În razele ce mor se recompune.

Roşu în formă ascuţită


Joi, 21 august, Florenţa

Mergem să vizităm Casa Buonarroti. Care se dovedeşte a fi mai puţin un muzeu despre viaţa lui Michelangelo, cât unul dedicat imaginii genialului artist în ochii posterităţii (în special din secolul XVII).

O cameră  a fost dedicată de nepotul său, Michelangelo Buonarroti cel Tânăr, ilustrării multiplelor talente ale lui Michelangelo. A contractat cu artişti cunoscuţi ai timpului o serie de tablouri reprezentându-l pe Michelanghelo ca arhitect, sculptor, gânditor, poet, precum şi o serie înfătisând  întâlniri cu papii, cardinalii şi principii vremii lui (mai jos e Michelangelo in meditazione poetica, de Z. Rosi, după un desen de Cristoforo Allori, 1615-1622).

Vasilij Kandinskij  (Mosca 1866-Neuilly-sur-Seine 1944) Rot in Spitzform 1925 acquerello e china su carta, mm 485x325 Rovereto, MART, Museo di arte moderna e contemporanea di Trento e Rovereto, Collezione L.F.Dar am găsit mai mult de lucru pentru ochiul mintii în expozitia temporară Michelangelo e il Novecento (Michelangelo si secolul XX). cel mai mare impact asupra mea l-a avut alaturarea Michelangelo – Kandinsky. În timp ce mă apropiam de antihipnotica lucrare a lui Kandinsky, Roşu în formă ascuţită, presimteam deja natura legturii. Scrie chiar Kandinsky:

“Impactul unghiului ascuţit al unui triunghi asupra unui cerc produce un efect la fel de puternic precum degetul lui Dumnezeu atingând degetul lui Adam în [opera lui] Michelangelo”

Într-adevăr. Am simtit chiar mai mult: că Roşu în formă ascuţită e omologă, într-un alt tip de spaţiu geometric, cu Crearea lui Adam. Adam e in triunghi, Dumnezeu e in cerc. E interesant că la Michelangelo triunghiul e verde si pământiu, pe când la Kandinsky roşul s-a revărsat deja in triunghi. Roşul, adică viata (care curge din esenta vietii – galbenul e esenta vietii in cromatica lui Kandinsky). În ebraică Adamah (אדמה) înseamnă pământ; contine însă si radicalul dam, care înseamnă sânge. Adam se trezeste când verdele suflului divin umple triunghiul de pământ in care dormea. Aceasta e  prima secventă a impactului, descrisă de Michelangelo. Kandinsky descrie cromatic secventa imediat urmatoare: sângele vietii curge in trupul de pământ însufletit iar viată e chiar numele femeii.

Iubirea – jazz divin într-o lume minunată


Acum 500 de ani, Michelangelo termina lucrul la pictura Capelei Sixtine, chiar in ziua in care implinea 37 de ani.

Cum pagina unui blog nu poate reda geniul de pictor sau de sculptor al lui Michelangelo, voi reproduce un fragment care ilustreaza geniul poetic al aceluiasi om exemplar al Renasterii.

E cu putinţă-a nu-mi mai aparţine?/ O, Doamne, Doamne, Doamne, cine/ din sinea mea mă scoate/ şi, mai de-aproape, poate/ mai mult, asupra mea, ca mine?/ O, Doamne, Doamne, Doamne, cine/ intrând prin ochi e-n stare/ în inimă să-apară?/ Amor, ce-i asta oare,/ că nu m-atinge, dară/ în loc prea strâmt, lăuntric, stă să crească?/ Şi dacă dă pe-afară?

( Michelangelo – Poezii, în traducerea lui C.D. Zeletin)

Traducerea apartine unui alt om de esenta renascentista, trimis insa de cel care imparte daruri sa aiba grija de lumini in timpul nostru de specializari inguste. C.D. Zeletin a fost pentru mine un luminator si ramane pentru mine un exemplu indubitabil ca omul poate continua sa fie frumos si bun in timpuri intunecate. Despre Profesorul Constantin Dimoftache (numele din acte al poetului C.D. Zeletin) voi scrie mai mult la rubrica Admiratii.

Acum 99 de ani a fost inventat cuvantul jazz. Unora le place jazzul. All that jazz. Si unii vad o lume minunata. Cu ochii iubirii.

Louis Armstrong. Ce lume minunata! Aici.