Cuvinte încrucişate (2): Idealuri şi idoli

Cuvinte încrucişate (2): Idealuri şi idoli

 idolVertical

1 Particulă nobiliară

După ce Ferdinand I a fost exclus din Casa de Hohenzollern, ca urmare a întrării în război împotriva Germaniei, Parlamentul României a hotărât ca Ferdinand I (fost de Hohenzollern-Sigmaringen) să devină Ferdinand I al României. Regii au fost de atunci ai României. E un titlu nobiliar câştigat aşa cum se câştiga în primele timpuri: pe câmpul de luptă, prin curaj personal.

Aşa că nu se poate disocia ideea de monarhie constituţională în România de Familia Regală a României. Văzând destrămarea oricărui prestigiu al funcţiei prezidenţiale, a apărut o nouă specie de aşa-zişi « monarhişti », care cică ar vrea revenirea la monarhie, dar fără linia de succesiune propusă de Regele Mihai – Principesa Margareta, apoi Principele Nicolae. E o încercare disperată de diversiune, semn că cei în măsură să ştie ştiu că numărul monarhiştilor a atins deja pragul critic pentru câştigarea unui eventual referendum.

Am putea să încercăm şi noi, monarhiştii să ne numărăm cu ocazia acestui scrutin pentru inexistenta funcţie de preşedinte al republicii. Să mergem şi să ne anulăm voturile. Dacă voturile nule vor fi mai numeroase decât voturile « câştigătorului », nu va fi o palmă dată acestor impostori?

2. Dacă revine în octombrie, i se zice indiană

Joe Dassin – Été indien

3. … de noapte spre Lisabona, ecranizare după romanul omonim al scriitorului elveţian Pascal Mercier

http://www.filme-bune.net/night-train-to-lisbon-filme-online-subtitrat-in-romana/

Un film cu o construcţie simplă, dar cu idei profunde la fiecare pas. Am început să citesc şi cartea şi probabil că voi scrie mai mult despre idei cand o termin. Acum vă dezvălui doar o parte din discursul provocator al eroului în momentul absolvirii colegiului (începe pe la minutul 35).

Nu aş vrea să trăiesc într-o lume fără catedrale. Îmi doresc ca frumuseţea şi grandoarea lor să se afle în opoziţie cu culoarea urâtă a uniformelor militare.

Iubesc cuvintele puternice ale Bibliei. Am nevoie de forţa poeziei ei. Am nevoie de ea împotriva descompunerii limbii şi a dictaturii sloganurilor lipsite de valoare.

Dar există o altă lume în care nu aş dori să trăiesc: o lume în care gândirea independentă este dispreţuită, iar cele mai bune lucruri pe care le putem experimenta sunt ca nişte păcate; o lume în care iubirea noastră e controlată de tirani, asupritori şi asasini. Şi cel mai absurd lucru e că oamenii sunt îndemnaţi din amvon să accepte aceste lucruri.[…]

Nu aş vrea să trăiesc într-o lume fără catedrale […] Îmi doresc cuvinte simple şi grandoarea poeziei, dar vreau şi libertatea de a face ceea ce-mi place: să lupt împotriva tuturor lucrurilor malefice din această lume.

4. Scris în spate când navighezi spre Spania sau conduci dinspre Salvador

Şi anul acesta, de Ziua Hispanităţii (care este şi Ziua Naţională a Regatului Spaniei), am tradus o poezie hispanofonă. Poeta e din Salvador.

S-a pierdut în oglindă fata de ieri/ cu ale sale şapte primăvăratice drumuri/şi cu o stea de lacrimi în inimă// Oglinda chipuri mănâncă/ şi timp// Astăzi apare într-al său cristal o femeie întristată./ Poate şi moartea./ Dar moartea … cine o vede?/// (Claudia Lars – Oglindă)

Cu o altă ocazie (tristă) am postat o poezie de Antonio Machado în amintirea unuia dintre fondatorii actualului regat spaniol – Adolfo Suarez (aici).

Alte poezii traduse din lirica hispanoamericană găsiţi aici

Orizontal

1. Vechiul Testament

Continuă pe blogul Contra republicii minciunii: Regatul României serialul dedicat celor 14 impostori. Episodul 3 este dedicat unei candidate al cărei slogan pare să fie « Să nu ai alţi Preşedinţi în afară de Mine ».

2. Impozit (arh.)

Constantin Brâncoveanu e tipul uman care ne-a lipsit cel mai mult din compoziţia clasei conducătoare de-a lungul istoriei. Un diplomat care a ştiut să menţină o tărie diamantină în momentul în care i-a fost cerut ca dare ceea ce nu putea fi dată cezarului, sultanului, pentru că era rostul lui pe lume: credinţa fără de care eşti mai puţin decât o umbră sub soarele amiezii.

Povestea cu har poetul Ioan Alexandru (nu după ureche, ci după o documentare temeinică la Constantinopol):

Şi mama lor era de faţă şi Sultanul era de faţă şi au văzut cu ochii lor, în secolul 18, nu în mitologie, nu în illo-tempore, nu în timpuri necunoscute, nu în primele zile ale creştinismului, ci în secolul 18 când se mergea la vânătoare, când se mânca iluminist cu bijuterii de argint, când se făceau baluri şi dansuri, când lumea era evoluată, aşa se spune, …se murea pentru Hristos cum nu se murea în vremurile cele mai frumoase.

Cronicile ne spun că a fost un măcel ce istoria nu a mai văzut. De bunăvoie! Nesiliţi de nimeni! Pentru că nu i-a silit nimeni să moară! Vă rog să credeţi că au făcut-o din libertatea lor!

Ei au fost nişte oameni foarte calculaţi, au fost nişte negustori, au ştiut foarte bine ce fac. Au fost nişte oameni foarte realişti! Au cântărit foarte bine, ştiau bine ce fac! Şi când s-a pus preţul pentru Hristos din inima lor au zis:

– Orice, dar asta nu se poate!

– Copiii tatei, asta nu se poate! Aş face-o dacă ar fi moşia mea! Dar nu pot să o fac!

– Cel care mi-a făcut bine nu numai mie, ci neamului meu, moşilor şi strămoşilor, care ne-a dat o ţară din barbarie, şi ne-a dat un grai şi o seminţie, ne-a împodobit pământul, şi ne-a dat nădejdea învierii, şi ne-a dat pe mână Împărăţia Sa!

– Cum să mă leapăd de El, pentru un ciolan, pentru un blid de linte, mâine şi aşa tot mor, mor mâine sau azi eu tot o sfârşesc.

-Să mă leapăd de El? Doamne fereşte!

A murit împăcat cerând iertare pentru cei care l-au prigonit.

-Iartă-i Doamne!

3.Superstiţie

Marin Sorescu a făcut poezie din eresul popular al strigoilor, moroilor. La Lilieci e mostra cea mai elocventă a culorii locale a poeziei soresciene.

Nicaieri nu mananci o varza cu carne
Mai gustoasa ca-n cimitir,
De ziua mortilor, cand se face pomana
Si toate femeile vii se intrec in de-ale mancarii.
Masa e-ntinsa pe iarba, la umbra bisericii
Crapate, de-a razbit aproape de sfinti crapatura
Si cand bate crivatul, iarna, cred ca le degera colacii de lumina care le
strang tamplele.

Eugen Negrici crede că Marin Sorescu chiar a avut, în 1982, şi şansa universalităţii şi a trecut din frică şi nebăgare de seamă pe lângă ea (am dat citatul în postarea Fericirea e din familia întâmplării).

4. E mai lung decât un anotimp, dar mai scurt decât Toamna patriarhului

Am recitit Toamna patriarhului, de Gabriel Garcia Marquez, şi s-a nimerit să ajung la final după ce văzusem Tren de noapte spre Lisabona. A sunat altfel finalul romanului pus în paralel cu discursul din care am citat mai sus (din care am omis, intenţionat!, frazele despre mortalitate şi eternitate).

fiindcă noi ştiam cine sîntem pe cînd el a rămas pe veci în neştiinţă cu şuierul dulce al herniei lui de mort bătrîn secerat de lovitura morţii, zburînd împresurat de foşnetul tulbure al ultimelor frunze îngheţate ale toamnei lui spre tărîmul întunecat al adevărului uitării, agăţat cu spaimă de zdrenţele putrede ale mantiei morţii şi străin de strigătele mulţimii dezlănţuite ce se revărsa pe străzi cîntînd imnuride bucurie la aflarea morţii lui, străin pentru totdeauna de cîntecele eliberării şi de petardele sărbătoreşti şi de clopotele de slavă care răspîndiseră în lume vestea cea minunată că în sfîrşit se isprăvise timpul infinit al eternităţii.
Poate mai comentăm pe marginea cărţii şi reuşim să strângem de un comentariu de grup la această carte (inclusă în Alfabetarul meu).

Scrisoare deschisă

Scrisoare deschisă

Stimate Candidat,
Sunt unul dintre milioanele de monarhişti cu drept de vot in România. Am votat la toate alegerile, din 1990 încoace. Îţi ofer votul meu, cu o singură condiţie: să te angajezi ferm acum, în timpul campaniei electorale, că vei cere, până cel mai târziu la 8 noiembrie 2015 un referendum prin care cetăţenii sa se pronunţe asupra formei de stat: monarhie sau republică.

Stimate Candidat,
Poate consilierii nu te-au informat, dar voturile monarhistilor ar putea inclina decisiv balanta. Dacă nu te hotărăşti tu, s-ar putea să se hotărască altul. In fond, vorbim despre un electorat potential mai numeros decat al oricarui partid care te-ar putea sustine.

monarhDaca niciun candidat nu va accepta această ofertă, sa-ti spun ce se va intampla: voi veni şi de data asta la alegeri şi voi pune stampila pe primele 3 casute, indiferent ce scrie in acele casute. Votul va fi anulat. Un om, un vot. Nu e impresionant, sunt de acord. Dar ce ai zice de vreo 3 milioane de oameni care, supărati că sunt ignorati, vor pune aceleasi trei ştampile?

Stimate Candidat,
Sper să te hotărăşti şi să te hotărăşti repede pentru calea care te-ar duce la Cotroceni. Iar de acolo să pleci cât mai repede în Istorie, ca ultim preşedinte al României.

Cu respectul cuvenit,
Dan Ghenea

O monarhie « compromisă » frumos

O monarhie « compromisă » frumos

Tocmai când deplângeam soarta cuvântului « compromis », noul rege al Spaniei l-a folosit de două ori în discursul său inaugural în sensul său originar de « angajament solemn reciproc », referindu-se la monarhia parlamentară spaniolă.

În ziua proclamării noului rege de către parlament, 400 (patru sute) de republicani care manifestau la Madrid susţineau că monarhia este compromisă (comprometida); la aceeaşi oră, Felipe al VI-lea spunea în faţa Cortesurilor:

Monarquía Parlamentaria debe estar abierta y comprometida con la sociedad a la que sirve

(Monarhia parlamentară trebuie să fie deschisă şi legată [printr-un angajament solemn] cu societatea pe care o serveşte)

La sfârşitul discursului, 500 de reprezentanţi ai poporului au ovaţionat, formal şi sobru, o singură dată: « Viva el Rey! Viva España! ». În stradă au fost zeci de mii de oameni (poate chiar sute de mii) care au repetat cu însufleţire: « Viva el Rey! Viva España! »

« A lo largo de mi vida como Príncipe de Asturias, de Girona y de Viana, mi fidelidad a la Constitución ha sido permanente, como irrenunciable ha sido – y es – mi compromiso con los valores en los que descansa nuestra convivencia democrática »

(De-a lungul vieții mele ca Prinț de Asturias, Girona și Viana, loialitatea mea faţă de Constituție a fost permanentă, așa cum  indispensabil a fost și este angajamentul meu față de valorile pe care societatea noastră democratică bazează.)

« He sido consciente, desde siempre, de que la Monarquía Parlamentaria debe estar abierta y comprometida con la sociedad a la que sirve; ha de ser una fiel y leal intérprete de las aspiraciones y esperanzas de los ciudadanos, y debe compartir – y sentir como propios- sus éxitos y sus fracasos. »

(Am fost conștient, dintotdeauna, monarhia parlamentară trebuie să fie deschisă și legată de societatea pe care o servește; că trebuie să fie un interpret fidel și loial al aspirațiilor și speranțelor cetățenilor și că trebuie să împartă cu ei și să le simtă ca proprii succesele și eșecurile lor.)

Să ne unim dară…

Să ne unim dară…

« Așa cum ne învață istoria, domnia legii are nevoie să stea deasupra conjuncturilor. Astfel, ne vom bucura de respect și de prestigiu în fața prietenilor și în fața adversarilor. 

Acum o sută patruzeci și cinci de ani, Regele Carol I, strămoșul meu, a rostit în Mesajul Tronului o frază pe care doresc să o reamintesc:

Europa ne poartă astăzi un viu interes. Să ne unim dară cu toţii, spre a dovedi că suntem un popor demn de această bunăvoinţă”.

Așa să ne ajute Dumnezeu! » (extras din Discursul Principesei Margareta la Sesiunea Solemnă a Senatului din 17 iunie 2014, prilejuită de aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Senatului României)

Simplu şi echilibrat, dar şi cu câteva tuşe pregnante – aşa mi s-a părut discursul de azi al Alteţei Sale Regale (îl puteţi citi integral aici). Despre cum ar putea redeveni Senatul o adevărată Cameră Superioară a Parlamentului, un corp ponderator al dezbaterii politice am scris pe Regatul României (aici)

 

Monarhia uneşte România


Ar fi necinstit să va spun că nu m-am temut deloc. M-am temut că vântul şi frigul vor fi duşmani redutabili pentru marşul regal de azi. Dar la fel de sincer va spun că m-am temut doar un pic. Pentru că, am mai spus-o şi o repet, monarhiştii sunt oameni care cred în cauza lor şi au dovedit că nimeni si nimic nu îi mai poate intimida.

A fost frumos. A fost impresionant – s-a văzut in ochii puţinilor trecători aflati pe stradă azi. Trebuie să vă spun asta: au fost mai multi manifestanti decat trecatori azi. Aşa că nu mă îndoiesc: dacă se pune chiar şi mâine problema unui referendum,  prea putin republicani vor iesi din case. Intr-o zi cu soare vor pierde la un scor decent; într-o zi cu vânt rece vor pierde la scor.

O lozincă de succes a fost azi « Monarhia uneşte România! ». Ştiţi vreo altă instituţie care poate face asta pentru o ţară aflată în război rece cu ea însăşi de aproape un sfert de veac?

Monarhia serveşte România


Urmează o primăvară plină pentru cei care cred în posibilitatea unei Românii adevărate şi care vor să lupte pentru o Românie cu viitor.

Peste 3 săptămâni vom ieşi să demonstrăm pentru o constituţie monarhică. Falimentul aşa-ziselor constituţii republicane este evident. Putem să arătăm că voinţa naţională există şi se poate exprima articulat.

Apoi sper ca anul acesta sa fim mulţi, buni şi hotărâţi în luminoasa zi de 10 Mai. Sărbătoarea singurei Românii întregi şi adevărate.

Vaca sacra si restauratia asiriana


V-am spus ca sunt in cautare de republicani cu argumente. Se parea ca-i voi gasi in emisiunea « Intre bine si rau » de la TVR, moderata de Liviu Mihaiu. In 12 noiembrie 2013, tema in dezbatere a fost « Republica sau monarhie? ».

S-au infruntat doua echipe de cate trei: Petre Roman – Vasile Dâncu – Florin Iaru (republicani) contra Călin Popescu-Tăriceanu – Theodor Paleologu – Stelian Tănase (monarhisti).

N-a fost sa fie. Petre Roman a batut campii si nu a produs niciun argument pentru republica. Vasile Dâncu a propus un argument hilar: noi nu am fi avut republica adevarata in ultimii 23 de ani; republica este inca in stadiul de proiect si de aceea ne place (!!!).

Moderatorul ii invita sa comenteze argumentul numit « loteria nasterii » (un argument clasic republican). Niciunul dintre republicanii din platou nu accepta provocarea. Am comentat pe larg aceasta secventa in articolul Loteria  presedintilor (aici)

Domnul Florin Iaru e singurul care a incercat sa aduca argumente. In ordine:

1. Nu ne putem intoarce in timp. Ca daca ne apucam sa ne intoarcem in trecut, de ce sa nu refacem imperiul asirian? Pentru ca nu mai exista asirieni, zic eu. Dar români mai exista? Daca mai exista, s-ar putea sa-si vrea tara inapoi. Doar casele (ruinate) si pamanturile (pârloage) se pot da inapoi? Tara si coroana ei nu?

2. Republica e falimentara (aici a fost unanimitate in sala!), dar de vina sunt legile strambe. De acord. Dar republica nu ar fi existat daca am fi plecat de la legalitate si legitimitate: adica sa fi repus in vigoare, inca din decembrie 1989, Constitutia din 1923, niciodata abrogata cu forme legale.

3. Monarhia nu salveaza Romania. Zice domnul Iaru ca s-a dovedit ca nu exista om providential si ca avem nevoie de institutii. Eu cred ca tocmai una dintre institutiile republicane, presedintia, este asaltata de periodic, in campanii electorale mesianice sau apocaliptice, de zeci de pretinsi salvatori. Alesii au demonstrat, cu varf si indesat, ca sunt vanzatori de iluzii.  Monarhia nu salveaza România. Monarhia serveste România. Si este o institutie credibila. Spre deosebire de presedintie.

4. Argumentul vacii sacre. E vorba de povestea trista a unei vaci care face tuberculoza, iar taranul nemilos vrea sa-si ia alta vaca (detalii aici)