Ridiculizarea imnului national


Nu mi se pare ca « Desteapta-te, române! » e cel mai potrivit imn national. Dar este un cantec patriotic cu o istorie respectabila. Nu merita ridiculizarea la care este supus sub pretextul ca i se dedica o zi speciala.

Domnilor consilieri cu propaganda, va dati seama ca imnul national ar trebui sa fie onorat in fiecare zi? Ati auzit vreodata de Ziua Marseillezei? (Hai sa cantam Marseilleza de ziua Marseillezei!). Sau de ziua imnului « God Save the Queen »? (Cum ar fi sa faci o slujba in care sa zici « God save God Save the Queen » ? – Ridicol, desigur, dar asa ceva s-a petrecut azi la « ceremonia » din Bucuresti).

Asa se intampla cand dai cinstea pe rusine si sarbatorile adevarate pe unele inventate de oameni care nu stiu sa onoreze pentru ca nu stiu ce e onoarea.

One of the greatest kings that has ever lived


« Unul dintre cei mai mari regi care au trăit vreodată » sunt cuvinte folosite fara ezitare de Sir Gavyn Arthur, fost Lord Primar al Londrei in seara zilei de 8 noiembrie 2012. Despre Regele Mihai I al României.

Si mai spune Sir Gavyn:

« Este foarte admirat [in original – very revered] aici. Dupa cum stiti, este Cetatean de Onoare al Londrei si noi credem ca este unul dintre cei mai mari regi care au trăit vreodată. Este un simbol al onestitatii, decentei si al sacrificiului de sine. Un om care, cred eu, a suferit foarte mult pentru tara lui, dar nu s-a plans niciodata si, de aceea, pentru noi simbolizeaza eroismul. »

Filmul omagierii Regelui Mihai la Londra il puteti vedea aici.

Britanicii au omagiat un simbol al onestitatii, decentei si eroismului. Noi tot mai vrem sa traim intr-o republica a minciunii, indecentei si a lasitatii?

Nimic nou sub soare


Cand Umberto Eco lansa, cu mare succes, conceptul de « operă deschisă » (Opera aperta, 1962), trecusera deja mai mult de opt secole din ziua in care Marie, zisa  « de France », îi scria protectorului sau, Henric al II-lea Plantagenet, Duce al Normandiei si Rege al Angliei, in prologul culegerii ei de poeme epice muzicale (lais):


Eco defineste astfel opera deschisa:

« […] autorul oferă interpretului o operă de terminat. El ignoră in ce fel anume aceasta se va realiza, dar stie că va rămane opera sa; la capătul dialogului interpretativ, se va concretiza o formă organizată de un altul, dar o formă al cărei autor rămâne tot el. Rolul său constă în a propune possibilităti deja rationale, orientate si dotate cu anumite exigente organice care le determină dezvoltarea ulterioară. »

Mie mi se pare ca Marie spune acelasi lucru, doar ca mult mai frumos.

In plus, are constiinta clara ca nu spune o noutate, ci face o trimitere care sare in ochi (si rasuna in rime in urechi), la Priscian – un autor care facuse cu sapte secole inainte de timpul Mariei o exemplificase ce inseamna opera deschisa dedicand o scriere ampla primelor 12 (!) versuri din Eneida, scrisa de Virgiliu cu alte cinci secole inainte.

Eco poate fi pus printre redescoperitorii operei deschise. Si ar fi fost bine sa aiba si mai mult succes; poate atunci am fi auzit mai rar prin orele de literatura teribila intrebare « Ce a vrut sa spuna autorul? » Iar sumarul teoriei in versuri de Marie de France acompaniate la harpa (asa cum se obisnuia la curtea Plantagenetilor) cred ca ar prinde chiar si la clasa a cincea.

Fǎrǎ mânie şi pǎrtinire?


Nu scriu despre politica zilei pe acest blog. Dar azi sunt nevoit sǎ o fac pentru cǎ un politician al momentului intrǎ pe şenile în onoarea profesiei pe care o practic.

« Faptul că diagnosticul îl pune doctorul Brădişteanu, care a fost senator PSD şi cercetat pentru corupţie, nu-mi dă o stare de linişte cu privire la faptul că diagnosticul este unul corect. »

Asta a declarat public doamna Monica Macovei.

Sa nu stie doamna M. ca nu un doctor va avea ultimul cuvant  intr-0 hotarare judecatoreasca? Sa nu stie ca va fi vorba de avizul consultativ al unei comisii si ca un judecator poate decide tinand cont de acest aviz, dar neconstrâns de formularea respectivului aviz?  Sa nu stie oare ca diagnosticul in sine nici macar nu va fi luat in considerare de judecator, ci doar raspunsurile formulate in limbaj comun de catre comisia de specialisti ca raspuns la intrebari specifice (de exemplu: Are persoana respectiva o boala care nu poate fi tratata in penitenciar?)?

Eu cred ca stie. Dar pot sa inteleg ca judecata limpede a oricarui om poate fi afectata de furie. De altfel, chiar doamna M. recunoaste ca e nelinistita. Motivul e insa bizar: e nelinistita ca un diagnostic pus de doctorul Bradisteanu ar fi « incorect » si ca acest diagnostic ar putea influenta decizia unui judecator.

Ceea ce ma revolta nu e nelinistea (omeneasca) a doamnei M., ci argumentatia « »doctorul Brădişteanu, care a fost senator PSD şi cercetat pentru corupţie » nu mai poate pune un diagnostic corect». Ar fi putut sa spuna, macar in soapta, ca doctorul Bradisteanu a fost judecat si achitat.

Se pot cere multe expertize si contraexpertize medicale, daca judecatorul are dubii. E descalificant pentru un (fost) profesionist al justitiei sa vina cu atacuri ad hominem si sa puna la indoiala, fara probe, profesionalismul unor oameni pe baza apartenentei lor politice (asta fiind descalificant si pentru europarlamentarul M.M.!).

Astept cu interes pozitia doamnei M. in discutia, care e foarte probabil sa apara in legatura cu aceeasi persoana condamnata, despre ingrijirile psihiatrice in sistemul penitenciar.

Jubileul de Diamant


Inainte de a viziona parada ambarcațiunilor pe Tamisa, Principesa Moștenitoare și Principele Radu au luat parte la un prânz în onoarea Jubileului, găzduit de comunitatea locală din Dorset.

Mi-a placut poza pe un câmp de margarete.

Si m-am gandit: cum s-ar putea numi aniversarea a 85 de ani de domnie? Atat ar putea aniversa Regele Mihai pe 20 iulie anul acesta. Daca noi am tine la onoare, adevar si traditie. Daca nu, se mai gasesc ceva mici pentru niste traditii republicane de inventie recenta.

Regine


« Nu am nevoie sa imi imaginez fericirea, o am, am avut-o intotdeauna. »

(Regina Ana a României, intr-un interviu acordat cu ocazia Nuntii de Diamant, in 2008; atunci romanii au putut vedea o imagine vie a unei iubiri de nezdruncinat, si o fidelitate exemplara fata de tara sotului sau, care a fost si tara ei din primul moment, chiar daca nu a putut sa o vada decat dupa 42 de ani)

« Mihai s-a comportat eroic si nimeni nu s-a invrednicit sa-i stea alaturi. […] Sa-mi dea Dumnezeu curajul necesar sa-l pot sustine pana la capat. Amin. »

(Regina Elena a României, in ultima insemnare din jurnalul sau, pe care il incredintase reprezentantului american la Bucuresti, in seara zilei de 5 martie 1945, in ajunul instalarii primului guvern Groza; se astepta la tot ce poate fi mai rau, dar era decisa sa ramana alaturi de fiul ei pana la capat)

« E o tara mica, o tara noua, dar o tara pe care o iubesc. Vreau ca si altii sa o iubeasca; ascultati asadar cateva cuvinte despre aceasta. Lasati-ma sa pictez  cateva tablouri, sa desenez cateva schite, asa cum le-am vazut, intai cu ochii, apoi cu inima mea ».

(Regina Maria a României, in volumul My Country, publicat in 1916, de Hodder & Stoughton pentru New York Times; tot profitul rezultat din vanzarea cartii urma sa fie donat pentru operatiunile Crucii Rosii in România)

 

“Mi-am dat foarte bine seama ca din tot ce i-am oferit in timpul vizitei, ceasca de ceai pe care i-am servit-o eu insami a fost singurul lucru care i-a facut placere, ceva ce semana cu sentimentul unui zeu servit de-o muritoare”.

(Regina Elisabeta a României, descriind prima intalnire cu Mihai Eminescu)