Călătorii tandre: Barcelona


Trufaşă eşti, privită de departe,

Prea mândră ca să fii adevărată;

Când îţi ziceau drumeţii minunată

Gândeam că sunt doar laude deşarte.

Da, Barcelonă, eşti prea vanitoasă

Pentru o fată de pescari săraci;

Frumos te plimbi şi nu ştii să te-mbraci,

Dar bine aranjezi lumina-n casă.

Grădina Guell şi-Al Muzicii  Palat

Sunt culmile de sunet şi lumină

Iar mintea-mi e de inimă preaplină

La uşa Sacrei, cu Isus parolat.

Passeig Colom e însă leitmotivul

Ce leagă valul slab de dealul moale,

Iar oamenii ce trec aprins-agale

În roş-albastru mării îi fac tivul.